Cel mai bine lucrez atunci cand imi fac planuri...e un fel de lupta pe care o duc cu mine, vreau sa indeplinesc in fiecare zi ceea ce mi-am propus. Sincer nu am reusit sa duc la bun sfarsit proiectul odihna...cand vine vorba despre aceasta dorinta, intervine cineva sau ceva si nu reusesc sa incarc bateriile.
Am ajuns sa scriu din ce in ce mai rar pe blog, nu neaparat ca nu mai am nimic de spus, doar ca timpul este hain cu mine.
La munca spicuiesc cateva momente libere, dar profit de ele ca sa intru pe pinterest in cautare de proiecte handmade... Ma relaxeaza sa lucrez cu aste' doua maini dibace.
Ma gandeam ca nu am reusit sa citesc nici o carte in concediu, insa mi-am propus sa fac asta la iarna, caci s-ar putea sa mai primesc un concediu fortat timp de o luna, si altceva mai bun nu o sa ma de facut.
Astazi am lucrat la un suport pentru candy bar, am gatit, am plantta flori in gradina.... m-am plimbat. A fost o zi plina si acum imi simt corpul cum vrea sa ma intinda pe salteaua cea confortabila.
Ma resimt mai usor acum la 28, nu mai am energia de la douazeci.
marți, octombrie 17, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: