Ganduri in dezordine

 diminetile sunt la fel... mereu cand plec la munca magazinele din drumul meu sunt inchise, oamenii se pregatesc sa deschida usile... merg cu un zambet adormit incercand sa maschez oboseala de peste noapte cauzata de stresul ce nu imi mai da pace. 

Am inceput sa ma salut cu oamenii de parca suntem vecini de apartament. 

Ajung la munca si aici ritualul este fara doar si poate mereu acelasi...fara nici o schimbare.

Diminetile sunt toate la fel. 

Am obosit.

Vreau o schimbare. Undeva in sufletul meu simt ca trebuie sa fac "ceva" dupa care sufletul meu se linisteste si pot pune capul pe perna incarcandu-mi bateriile.