Povestea unui suflet

Concediul a luat sfarsit. De maine incepe ritualul, numai gandul ma face sa imi pierd zambetul pentru cateva clipe; Nu am fost niciodata o persoana lenesa, insa inceputurile sunt putin mai grele... nu imi explic de ce dar zilele acestea ma simt ca o eleva ce se teme de prima zi de scoala. Mi-am pregatit hainutele, gentuta si toate acareturile pe care uneori nu inteleg de ce simt nevoia sa le car dupa mine. Chiar daca a fost vorba de multa munca acasa intr-o perioada scurta, nu neg faptul ca as mai fi avut nevoie de o saptamana. Imi pare rau ca nu am reusit sa fug un weekend la mare. Nu sunt eu foarte indragostita de mare, insa ma linisteste muzicalitatea valurilor, iar rasaritul ma incarca cu energie pozitiva; Imi ramane doar speranta ca luna septembrie o sa tina cu mine si temperaturile vor fi placute pentru o fuga in doi.

Urmează ziua mamei... Toate responsabilitățile au picat pe umerii mei. Sunt desemnata sa caut cadourile potrivite, sinceră sa fiu mi se pare o muncă titanică. Nu pot sa spun ca este dificila în privinta cadourilor, insa nici usor de surprins nu este. Ma presează timpul... Parca se scurteaza mult prea repede

Sunt bolnava. Raceala sta in chirie la mine

M-am trezit de dimineata cu un chef nebun de vorba, aveam atatea ideei si subiecte despre care puteam sa scriu pe blog, insa eram prea lenesa sa cobor din pat sa aprind laptopul pentru a scrie gandurile.  Acum, stau si ma gandesc ca nu mai am nici o idee despre ce "visam" de dimineata. Numar zilele de concediu si ma gandesc ce mai am de facut, ce mi-am propus sa fac si nu am reusit... sunt intr-o mica panica . Nu stiu cum a trecut timpul, cert este ca inca nu am terminat cu montarea centralei termice...dar la inceputul lunii viitoare totul o sa fie pus la punct. Gata cheltuielile si praful din casa. Sper ca anul ce urmeaza sa fie mai linistitor si productiv. Avem planuri cu gradina din fata bucatariei. E un proiect mai vechi de al meu... sper sa iasa acum cum am visat mereu... sa gatesc si privind pe fereastra sa vad o oaza de verdeata si flori multicolore. Pana atunci, o sa vad un bradulet din instalatie, caci mai este foarte putin pana la Craciun. Simt magia sarbatorilor...

Visasem ca din prima zi de concediu o sa alerg, o sa mut muntii din loc... doar ca m-am culcat pe o tanjeala greu de descris. Am simtit ca am nevoie de odihna sa incarc bateriile, insa se pare ca au fost mai mult decat descarcate. Zilele treceau si parca nu gaseam energia necesara sa fac ceva in sensul acesta. Tebuie sa recunosc un video in care aparea Ioana Dumitrache m-a facut sa inteleg ca daca nu faci tu sport pentru tine, nimeniu o sa o faca in locul tau. Daca nu te apuci acum cand sunt doar cateva imperfectiuni, mai tarziu o sa te obisnuiesti cu ele si o sa lasi loc altor defecte sa te acapareze. Initial am vrut sa abandonez planul, cu gandul ca mai am o saptamana de concediu si vreau sa ma duc energica la munca, insa mi-am dat seama ca daca nu incep ACUM nici nu o sa o mai fac. Uite-ma dupa cateva zile consecutive de sarit coarda, facut abdomene, mersul piticului, scari si alte exercitii. Sunt energica si incantata de faptul ca Mister desi mi-a spus initial ca ma sustine si...

Suntem prea saraci sa ne permitem o casa a noastra. Ma doare sufletul si imi vine sa plang ori de cate ori ma gandesc ca nu am fost la momentul potrivit suficient de isteata sa ma indrept spre o lume mai bine platita. Nu pot sa spun ca nu sunt multumita de cat castig, insa nu este suficient pentru a punea pune piatra de temelie pentru visul mult dorit. Sunt speriata de faptul ca ajung la 30 de ani si nu m-am realizat. Visul meu nu era sa stau cu parintii pana la aceasta varsta... as vrea sa schimb situatia insa nici nu ai lui nu as vrea sa stau. Am nevoie de o schimbare , as vrea sa ma trezesc in miez de noapte si sa imi vina o idee geniala pentru viitorul meu; Ma gandesc cat de mult s-ar schimba viata mea daca as sta alaturi de Mister seara de seara...probabil as consuma timpul altfel, nu as mai renunta la tabieturi pentru a imi petrece timp alaturi de EL, nu zic ca imi pare rau...e alegerea mea sa cantaresc dorintele si sa aleg ce imi place mai tare. Offtoppic : Vreau sa fac o s...

Am dulce-gatit un tort de morcovi cu crema mascarpone. Sunt atat de fericita cand intru in bucatarie, simt ca tot universul este mandru de mine si ma ajuta sa ma simt in elementul meu. De cand am aflat de boala tatalui meu, nu am mai gatit intens, am evitat pe cat posibil sa folosesc faina alba, zaharul si smatnata pentru gatit. Ma gandeam sa ma axez pe partea de dulciuri vegane, insa trebuie sa fiu sincera cu mine... nimic nu se compara cu o prajitura cu nuca de cocos sau crema de vanilie. P.s. cand eram mica imi era frica de ideea de a face mancare pentru intreaga familie... insa de cand mama este bolnava am invatat sa gatesc ciorbe si diverse mancaruri pe gustul familiei. Sunt mandra de reusita mea si mai ales de faptul ca seara ajung sa pun capul pe perna multumita de evolutia mea ca om.

Oricat de obosita as fi, atunci cand ii intalnesc zambetul simt ca plutesc intr-o lume a viselor si uit de toate supararile; E atat de placut sentimentul de iubire. As vrea sa nu ma mai trezesc niciodata. Am depasit cei trei ani mitici de relatie despre care toata lumea vorbeste. Sunt convinsa ca e un mic pretext pentru oameni sa isi mai ascunda o nereusita. Eu iubesc si sunt iubita! Nu imi mai incap in piele de fericire, nu imi explic de ce dar bateriile mele sunt incarcate chiar daca am avut un pogon de lucruri de facut.

Dupa mult timp pielea mea simte ca traieste, simt adierea cum ma imbratiseaza si sufletul imi tresare de bucurie. Ador astfel de zile in care pot sa respir in voie, sa ma plimb sau pur si simplu sa stau pe loc fara sa simt siroaie de apa cum curg de pe mine. Am profitat de aceasta zi minunata si am mers impreuna cu Mister itr-un parc drag sufletului nostru si ne-am intins pe paturica si ne-am odihnit . Trebuie sa recunosc, am pus in tema ideea de a avea un bebe pe care sa-l anuntam inainte de sarbatorile de Craciun, ii surade... doar ca inainte de toate trebuie sa urmam alte etape firesti in viata. Mai am un strop de rabdare, probabil pana in octombrie.....dupa care incep sa fiu tematoare si acum trebuie sa fiu sincera cu mine, ma cred in stare sa pun piciorul in prag asa cum am amenintat. E bizar cum pana si eu stiu ca orice Rai poate avea si o poarta spre lumea rea ce ma simt uneori nevoita sa o deschid.

Astazi am iesit cu D.D. dupa trei ani in care doar ne-am facut promisiuni. A fost o reintalnire de milioane. Am vorbit mult si parca timpul statea in loc...nu ne mai doream sa plecam acasa. Ne aminteam de perioada liceului, de primele locuri de munca.. de noi din trecut si realizam cat de mult s-au schimbat dorintele vechi. Nu mai suntem niste copii, am ajuns adolescente si ne dorim la randul nostru o familie... Ea este mai bogata ca mine, isi plateste rate la casuta lor, are un sot in acte...o pisica. Eu nu am decat niste pesti intr-un acvariu. Imi doresc cu ardoare sa spun "DA'" si sa imi schimb numele. Vreau sa am parte de norpti nedorimite din cauza unui bebelus ce o sa fie al meu.... Recunosc pentru cateva ore astazi nu m-am mai simtit atat de matura, nu simteam nevoia sa trec in randul fetelor maritate...simteam ca in sfarsit cineva ma intelege ca nu este vina mea pentru lipsa trecerii in lumea "maritatelor".

Astazi mi-am revenit din letargie. Am facut cateva activitat pe care mi le propusesem si am deschis lista dorintelor pentru viitor. Stiu ca toata magia sta in puterile mele, daca eu nu fac nimic... nimeni nu o sa faca in locul meu. Trebuie sa ma mobilizez si sa termin tot ce mi-am propus. Vara este scurta si pana la anu' nu o sa mai ma bucur de atatea zile libere consecutiv. Ravnesc la un loc de munca stabil si "normal", insa ceva ma face sa imi fie teama sa pasesc dincolo de zona mea de confort. Undeva in interiorul meu inca ma simt un copil ce are nevoie de afectiune si icurajare pentru ceea ce face. Imi este greu sa calc pe langa linie, am nevoie de sprijin. Stiu ca nu voi face nimic maret pana cand nu mi se vor inchide toate portitele aici.

Imi este ciuda cand fac tot posibilul sa fiu un om bun, iar cei din jurul meu raman setati pe o singura intamplare veche, de acum ani de zile si nu pot trece peste ea. Nu inteleg cum nu vad faptul ca oamenii se schimba in atatia amari de ani... oamenii merita o a doua sansa Intotdeauna am vrut sa las ceva in urma mea, sa fiu buna si sa aud vorbind despre felul meu de a fi. Am invtat pe parcurs ca lucrurile urate se arunca in lacuri murdare, insa lucrurile bune sunt pretuite doar de oameni cu valoare.

Timpul trece mult prea rapid. Am de gand sa ma apuc de treburi serioase, insa mai aman o zi...maine este sarbatoare (iar). Imi doresc sa incarc bateriile si sa reusesc sa ma vad cu toti oamenii pe care i-am indragit intr-un moment al vietii si cu care am pierdut legaturile din cauza joburilor mult prea solicitate. Ma simt plina de elan muncitoresc si de creativitate. O parte din mine a iesit la viata, am energie si ma simt de parca am trecut peste o iarna cumplita si acum pot sa fac tot ce imi doresc. Stiu ca au trecut ani peste sufletul meu, am mai copt putin amintirile si am cules altele noi, insa undeva in adancul sufletului am ramas aceeasi. Sunt inca o copila imatura si entuziasta. Nu imi sta in caracter sa intorc moneda nimanui, insa uneori e asa placut sa rasucesti varful de cutin doar pentru a scrijelii despre puterea ta pe car ai capatat-o datorita oamenilor. E placut sa auzi ca desi nu mai esti la fel, ai ramas cu bucati mari din omul ce candva a insemnat totul. E un f...

Am visat la ziua asta cu ochii deschiși. Mi-am dorit sa fie magica si sa nu o uit curând. Am avut parte de multe surprize si de urări neașteptate. Sunt fericita! Chiar daca am împlinit o varsta de 18+ zece ani de experienta, pot sa spun ca ma simt foarte energică si pregătită sa mai lupt mult printre hiene si probleme. Știu ca undeva in viata asta o sa vina si zile mai roz.

Concediul s-a incheiat...cel putin excursia aceasta. Mi-am incarcat bateriile si sufletul cu nenumarate amintiri deosebite. Am fotografiat foarte multe locatii si momente ce imi vor aminti de aceate zile. Timpul petrecut cu Mister ma face să-l ador din ce în ce mai mult.  Simt ca ma reindragostesc mereu de. Il iubesc si apreciez ca a facut totul ca eu sa fiu fericita. Am vizitat Cluj-Napoca, Turda si Hunedoara..Am vazut castelul Banffy unde se tine festivalul electric castel... Am văzut si unde are loc untold. Am coborat mal bine de  cinsprezece etaje.

Maine incep concediul oficial. Am pregatit bagajele si plec alaturi de Mister la Cluj. Sunt atat de etuziasmata cand ma gandesc ca urmeaza cea mai frumoasa saptamana. Vor fi zile in care vom fi doar NOI DOI, urmand sa venim acasa inainte de ziua mea de nastere. Pentru mine inseamna ceva sfant si greu de descris in cuvinte cand vine vorba despre ziua mea. Sunt ca un copil ce vede prima data ninsoarea.... dar mereu e la fel de intens si de palpitant.

Oamenii nu mai inteleg cat de mult inseamna bunatatea sufleteasca si puterea exemplului.  Nu inteleg cum pot sa fie rautaciosi si sa faca din asta un scop in viata.  Stiu ca oamenii ma considera un inger slab cazut pe pamant... nu imi mai pasa, nu ma chinui sa le demonstrez nimic; Eu sunt om  cu toata lumea, cine vrea sa aprecieze ii multumesc, cine nu... ii doresc sa lupte sa supravietuiasca cu rautatea.