Dezamăgită de mine ...

Astăzi Mister a avut ceva treaba de rezolvat dupa job, așa ca am avut mai mult timp pentru mine, lucu ce inițial ma enruziasma caci aveam o restanță fata de hainele mele din sifonier. Am profitat de faptul ca nu eram pusa în situația sa amân întâlnirea pentru niste lucruri nesemnificative.
Am terminat si aceasta activitate si nu mai aveam stare sa stau in casă, asa ca am aruncat repede un maieu si o fustița si am ieșit la plimbare... Dupa doar doua strazi de colindat simteam nevoia de companie insa aici a fost impactul major: nu am pe cine sa sun...singurul meu prieten este implicat intr-un proiect si este pana peste cap de ocupat.
Ma uit in agenda si chiar nu am pe nimeni.
Ma consider vinovata pentru lipsa mea de companie... Probabil eu mi-am indepartat oamenii si nu am știut sa ii tin alături.
Nu știu daca din cauza orgoliului sau din teama ca sa nu pășesc iar pe un teren minat, nu mai caut compania oamenilor pe care i-am pierdut. Imi doresc sa descopar oameni noi cărora sa nu le mai gresesc.
Am realizat ca sunt încăpățânata si caut perfrctiunea la mine... Sunt critica cu acțiunile mele si tind spre perfecțiune.