Visul meu...
Ultimul an m-a facut sa imi doresc la fel de mult sa am casa mea, sa fiu mireasa, mama si nu in ultimul rand sa fiu slaba...cred ca acest punct este cel mai greu de atins... se bate cap in cap cu dorinta precedenta.
Vointa am. insa nu stiu de unde sa incep.
As vrea sa simt rezultate ca sa pot merge mai departe cu zambetul pe buze..as vrea sa ma simt macar o zi bine in pielea mea.
Poate ca cea mai mare problema a mea este creierul, acest inamic ce nu imi da voie sa ma simt libera si nu ma ajuta sa lupt cu mine.
Ma gandesc sa imi fac un jurnal de sport, poate ma motiveaza si schimbarile o sa le sesizez prin poze si inscrisuri.
duminică, iunie 11, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: