Il iubesc si ma simt ca un copil langa el... nu pot sa ma opresc din a visa cum poate fi viata noastra impreuna pe viitor...poate ca as vrea sa aflu, sa ma conving, insa asta nu tine doar de mine. Astept cu nerabdare urmatoarea etapa a vietii, ma simt pregatita si simt ca EL este omul perfect pt mine.
Stau si ma gandesc ce asteapta Mister de nu imi cere sa ii devin sotie... ma gandesc ca as accepta fara sa stau pe ganduri, insa ma gandesc cu groaza la locul unde ne vom petrece restul zilelor.
Am pus ceva bani la saltea. dar nu stiu daca o sa imi ramana dupa frumosul eveniment al casatoriei...
As vrea sa imi permit un teren, dupa care casa o sa construim impreuna cu fortele noastre mici, dar pline de dorinta.
Nu inteleg de ce viata e asa grea cu noi... de ce nu ne-a oferit si noua o casuta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: