Dorinta

Timpul zboara si eu nu am cum sa il opresc.
M-am saturat sa fiu intrebata cand am de gand sa ma marit... oare oamenii chiar nu pot sa traiasca fara aceasta informatie? Oare toti cei interesati atat de intes de viata mea isi doresc cu adevarat sa imi fie alaturi in aceea zi deosebita?
As vrea sa strig in gura mare, sa le arat cat de mult il iubesc pe omul de langa mine si cat de mult mi-as fori sa fiu sotia lui...sa fiu mama copiilor sai, vreau sa ii port numele chiar daca nu are o tonalitate puternica cu prenumele meu...pentru el as face-o cu mandrie.
Mie nu imi ramane decat sa astept momentul acela pretios, sa spun Da si sa ma ocup de organizare.

Recunosc cat imi este de greu sa vad cununii, nunti, botezuri si pregatiri... as vrea sa fiu si eu mireasa, sotie, mama...imi doresc enorm de mult, mai ales ca am gasit omul langa care ma simt fericita.

Simt undeva in adancul inimii ca nu mai e mult de asteptat , dar nici nu o sa se intample curand... e greu de estimat.
Trecut-au patru ani si jumatate aproape, sigur nu mai e inca pe atat...