Vacanta si odihna... asa trebuia sa fie acest sfarsit de an. Dupa mult timp am reusit sa stau depate de munca o saptamana. Imi doream sa mut muntii din loc... visam la o excursie de cateva zile, o petreere de revelion departe de oras...galagie si comfort.
Facand calcule pe hartie am realizat ca in timpul anului cu acesti bani as putea sa fac mult mai multe lucruri si sa vizitez mai multe obiective turistice. Nu stiu daca este vorba despre zgarceie sau chibzuinta.
Mi-am dorit sa am parte de schimbari si incet dar sigur o sa fie un an bun, simt asta si imi doresc asta.
Vreau sa imi planific mai atent timpul pe care il am, astfel incat sa pot face tot ceea ce imi doresc.
Imi doresc sa ma regasesc si sa imi recapat energia copilareasca, uitasem cu desavarsire cat de frumos este sa zambesti necontrolat... ma plafonasem in circuitul zilnic si nu ma mai bucuram de clipe.
luni, ianuarie 02, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: