Timpul ticaie si eu vreau sa fiu cu un pas inaintea lui. Astazi m-am apucat sa confectionez martisoarele... sunt mandra de rezultatul final. Mai am mult de msterit pana termin, dar sper ca liberul viitor sa fie mai productiv.
Ideeile curg necontenit, insa mereu vin la ora nepotrivita. Seara simt ca mintea imi explodeaza un val de energie si entuziasm sa incerc lucruri noi, sa modific, sa fac curatenie...
Astazi am stat si m-am gandit si la zilele ce vor urma, nu stiu de ce, dar simt ca vreau sa fiu cuminte si sa fac treaba cu sarguinta...ma cuprinde o dorinta de respect si corectitudine.
luni, ianuarie 23, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: