Despre visele mele

S-a stricat laptopul...nu mi-am imaginat pana acum cat poate sa fie de complicat sa imi fac activitatea zilnic fara el... nu inteleg tehnologia totala pentru telefon, consider ca sunt lucruri pentru care ai nevoie de taste palpabile si un ecran mai generos pentru a iti face treburile corespunzator.
Am scos de la naftalina note-book-ul. Poate ca as fi renuntat la cautarile zilnice si lla alte mizilicuri pe care le faceam zilnic, insa la blog nu pot sa renunt.
Este ora sapte si eu sunt ca un leu in cusca... incep sa scot ghearele si sa zgarii.
Consider ca nu sunt exagerata si nici nu cer imposibilul... insa oamenii au impresia ca daca nu spui nimic, totul iti convine. Oare ei nu se pun niciodata in pielea ta? Ei nu isi doresc timp pentru ei?
Imi  vine sa plang de ciuda si sa fug in lume fara sa ma mai uit inapoi.

Nu stiu de ce imi fac mereu vise si sunt dezamagita. Am incercat sa las viata sa ma surprinda si sa nu mai am asteptari...insa nu reusesc sa renunt la planificarile mele nescrise, la dorinta de a face fiecare zi sa fie diferita.
Concediu meu este la jumatate si simt ca nu am facut nici macar zece la suta din ceea ce imi doream.  Poate ca ar fi cazul sa imi indeplinesc singura visele...sa nu am asteptari la oameni si nici sa nu ii leg de ceva ce doar pentru mine inseamna ceva.