Am inceput dimineata cu exercitii de inviorare prin zapada. Iarna imi place cand este vorba sa ma joc, sa alerg ca un copil si sa imi simt obrajii rosii ca merele coapte.
Am terminat de cumparat dulciuri pentru cizmute. Sper sa fie o surpriza pe masura. Ma gandesc ca intr-o zi o sa vina randul sa fac asta in adevaratul sens al cuvantului, iar pentru asta am nevoie de antrenament.
Am un amalgam de sentimente, ma lupt cu ele si incerc sa imi revin... uneori imi este teama de mine si de reactiile pe care le am... nu vreau sa fiu impulsiva si sa dau cu piciorul in balta, sa stric tot ceea ce am construit pana acum. Incerc sa fiu calculata si rationala.
Viata e mai complicata decat mi-am imaginat, uneori nici timpul ni vindeca...
miercuri, decembrie 03, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: