Uneori imi e atat de dor de prietenia pe care am pierdut-o, as vrea sa ii scriu cateva randuri in care sa imi exprim regretul pentru leguna ce s-a produs intre noi, insa ma tem ca nu ar ajuta cu nimic... poate ca timpul ne-a schimbat si acum suntem doar niste straine.
Imi lipeste mult, am incercat sa umpl golul insa nu am reusit...am o lipsa grava de incredere in a primii pe cineva in acel loc, a fost o durere mult prea mare.
Exista si un lucru benefic din toata aceasta poveste, m-am intarit si am invatat ca si singura pot sa ma descurc...doar ca era mai frumos sa am un sfat de la cineva, asa cum imi placea sa ascult si sa ofer sfaturi.
Timpul trece, ranile e cicatrizeaza..insa goluri exista.
duminică, decembrie 28, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: