Sarbatorile aduc multe sentimente frumoase, dar si oboseala acumulata dupa atatea agitatie.
Odihna se lasa asteptata, noptiile se scurteaza si devin din ce in ce mai pretioase orele in care Mos Ene vine pe la noi.
Astazi am avut parte de un incident, m-am lovit destul de serios...s-a lasat cu pierderi de sange, insa de teama sa nu imi panichez familia am facut pe voinica si am incercat sa arat ca nimic nu s-a intamplat. Acum, fie vorba intre noi...ma cam doare si ma resimt, dar pot sa o duc pe picioare singura.
Urmeaza sa ma duc la o intalnire cu ai mei colegi de munca, ma bucura acest lucru caci inainte sa ma integrez eu in aceata "familie" ei nu faceau astfel de iesiri... poate ca totusi am o influenta buna asupra oamenilor.
sâmbătă, decembrie 27, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: