Trecut-au zilele. Au fost si bune si rele, dar nu ma vait acum. Am avut momente in care am plans, am vrut sa cedez, dar cineva m-a ridicat de la pamant si m-a ajutat sa merg mai departe.
Acum, apele s-au linistit. Mi-am gasit echilibrul si stau pe o linie de plutire.
Poate ca nu e ceea ce visam pentru viitorul meu, insa nu este nici ceva rusinos. Atat timp cat oamenii dragi ma inteleg si ma accepta asa, eu sunt fericita.
Defapt chiar sunt fericita, am cel mai dragastos iubit si ma face sa il iubesc pe zi ce trece mai mult. Stie cand ma supara si face in asa fel incat sa il iert si sa nu stau suparata.
Ce frumoasa-i viata!
sâmbătă, septembrie 14, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: