Povestea unui suflet

" This is the end, But I can’t move away from you" Oficial astazi s-a mai dus un an. Un an plin de amintiri, momente frumoase, regrete, dar si decizii. Nu stiu daca per ansamblu a fost mai bun ca preedentul, insa pot sa spun ca am facut lucruri la care nu ma asteptam. Am aratat ca sunt puternica si am luat viata de la capat. Chiar daca eu am crezut mult timp ca inima ranita nu se mai repara...adevarul este ca depinde mult de omul care o ingrijeste; Sunt fericita! Zambesc, radiez si ofer imbratisari. Anul asta am cunoscut oameni deosebiti carora vreau sa le multumesc pentru ca au fost alaturi de mine cand simteam ca Pamantul se desface in doua si eu nu eram capabila sa ma agat de o parte. Au stiut sa ma asculte, sa ma aline si sa imi ofere putere sa merg mai departe. Am suferit din motive diverse, dar asta nu mai conteaza ... fiecare moment m-a intarit si mi-a dat curaj sa lupt. Sunt bine si asa vreau sa raman. 

E inexplicabil cum dupa catva luni in care nu am simtit nimic, astazi prezentul mi s-a prabusit peste umeri. Amintirile imi bat la usa... incertitudinea ma incearca si eu ma tin tare. Sunt momente in care realitatea se amesteca cu un trecut dubios... nu inteleg unde este linia despartitoare. M-am cufundat in treburi plictisitoare doar pentru a uita de gandurile ce dansau. E inevitabil, totul este nou, dar imi aminteste de trecut...e greu, dar nu imposibil.

Am robotit prin casa, ultimele pregatiri...maine urmeaza sa imi petrec ziua in bucatarie. Insa imi este teama de raceala ce vrea sa puna stapanire pe mine. Ma simt obosita, iar cand ma simt asa sunt comica caci vorbesc aiurea si imi vine sa adorm ca un bebelus. Relaxarea de astazi a venit din joaca pe  care am avut-o cu amicul meu, am ras si ne-am distrat. Imi voi aminti cu drag de aceste momente. Am citit undeva un text dragut : "Nici mai mult, nici mai puţin de doi actori. Cei doi îndrăgostiţi. Restul e zgomot de fond. Actorii trăiesc, simt ceea ce joacă, replicile sunt sentimentele lor pure, îmbrăcate într-un strat luminos de cuvinte."

Poate ca este timpul sa trag linie si sa vad ce mi-a mers bine si ce nu anul acesta. Ce-am avut si ce-am pierdut. Ce mi-am dorit si ce am realizat. Tot ceea ce este specific sfarsitului de an ar trebui sa le pun in balanta, insa nu cred ca voi face asta, cel putin nu astazi. Simt ca trebuie sa traiesc prezentul fara sa ma gandesc la ce a fost...caci totul se intampla cu un scop. Daca trebuie sa suferim, o sa suferim...insa sa nu uitam de limite si de timpul necesar vindecarii. Nu trebuie sa facem din suferinta un trai de viata, o sa devenim penibili si vom pierde sanse si oameni dragi de langa noi. Cat despre mine... sunt bine. Astazi am mai bifat o dorinta, am mers la "beculete" in Otopeni - un loc care este plin de magie. Priveam si respiram adanc, aveam nevoie sa ma incarc cu sentimente calde, sa nu las lacrimile de bucurie sa curga si sa ma bucur de clipele acelea. Cateva sageti incercau sa ma raneasca, dar nu m-am lasat doborata. Poate ca este o perioada mai incarcat...

Ma simt obosita. Am inceput sa dorm din ce in ce mai putin si pe fuga. Visez ciudat si inca incerc sa ma tin departe de ispite...nu mai vad rostul sa cedez si sa fac o prostie pe care sa nu mi-o iert. Lucruri schimbate la mine incep sa se observe deja : am inceput sa ma uit la filme, sa fiu mai maleabila, intelegatoare, precauta...si nu in ultimul rand sa vad viata cu ochii copilariei, sentiment pe care imi era teama sa nu il uit. Pana in clipa de fata mi-am tinut promisiunea fata de mine si incerc sa nu ma dezamagesc singura... chiar daca lucrurile merg bine, trebuie sa nu uit de principii. Sunt bine, chiar ma simt ca o floare ce isi deschide bobocul in fiecare zi. Orice lucru pe care il fac vreau sa il simt ca si cum este unic si special...am grija sa nu hiperbolizez nimic, nu vreau sa fac greseli pe care le-am mai facut, insa nici nu imi doresc sa pun orgoliul inaintea sentimentelor. Traiesc inconjurata de caractere si tipologii de oameni care ma fac sa invat putin din toate. Vr...

Dorinta mea este un mic ordin pentru omul drag de langa mine! Ador sa fiu rasfatata...oare cui nu ii place asta? M-am plimbat, m-am bucurat de vremea frumoasa si am zambit intens. Sunt multe de spus, chiar incep sa simt schimbari. Incerc sa devin un om mai bun. Vreau sa nu mai supar pe nimeni si sa le arat ca pot sa fiu responsabila si matura. Astazi este ziua in care vreau sa pun capat rautatilor gratuite, sa ma bucur de ultimele zile din acest an si sa incep un nou capitol. Soarele m-a incalzit si sufletul mi s-a dezghetat.

Ziua aceasta mi-a impregnat cateva amintiri in suflet...unele pe care nu vreau sa le uit prea curand niciodata, imi sunt deja foarte dragi si ma fac sa zambesc. Am primit cateva vizite scurte de la oameni dragi. Mi-am petrecut o mare parte din zi cu familia si am jucat carti cu A&A- poate nu e ceva iesit din comun pentru ceilalti, insa eu nu am mai facut de ani buni acest lucru si m-a impresionat faptul ca inca mai suntem uniti, sper sa nu se destrame niciodata aceasta legatura. Chiar daca eu sunt uneori mai rece si indiferenta, in sufletul meu tin enorm la ei. Trebuie sa invat sa fiu mai maleabila si mai recunoscatoare. Imi pare rau ca seara nu s-a terminat tocmai asa cum imi doream. Am iesit in oras cu amicul meu si cativa prieteni si... asa cum este de asteptat, este cam greu sa ii multumesti pe toti. Personal sunt dezamagita ca nu mi-a fost apreciat gestul de a face ceva ce nu imi placea doar de dragul lor. Incerc sa nu ma mai las afectata...caci se amesteca in interioru...

Ultimele pregatiri au fost facute. Am impachetat cadourile cu zambetul pe buze, iar in sufletul meu rasarea dorinta ca atunci cand o sa fiu la casa mea sa pastrez traditia de Craciun. Mirosul de cozonac imi aminteste mereu de copilarie, de momentele in care plecam la colindat si nasul inghetat de frig se lega de orice urma de mireasma. Astazi am primit multe cadouri, nu voi uita de ele prea curand, sunt atat de frumoase si fiecare in parte a reusit sa ma incante. Le multumesc celor dragi pentru grija pe care mi-o poarta.

M-am simtit oaia neagra a familiei ... orice faceam nu era asa cum isi doreau ceilalti. Am incercat sa nu spun nimic, sa las tacerea sa vorbeasca in numele meu. Ma durea ceva in interior si nu stiam cum sa imi exprim frustrarea. Iar am simtit junghiul in inima. De ce de fiecare data disputa se termina cu "esti mica!" sau "ai uitat cine esti"? Aceste reprosuri imi amintesc ca nu am dreptul la nimic atat timp cat nu am un venit stabil si  considerabil. Nu mi-au spus niciodata in mod direct, insa numai la acest lucru ma gandesc cand ma cearta ... oare chiar cred ca eu nu imi doresc stabilitate? Nu fug de munca, aceasta este ultimul meu gand. Imi doresc prea tare sa am unde sa plec dimineata, sa imi imbogatesc experienta si sa am un salariu. Astazi tac, inghit, plang si ma doare. Imi pare rau ca nu este cineva langa mine sa imi asculte offul de pe suflet... ma simt singura impotriva morilor de vant. Mi-a disparut dispozitia de sarbatoare.

Sfarsitul anului se simte pretutindeni, magazinele sunt pline cu decoratiuni, jucarii si oameni in cautarea ultimelor cumparaturi . Lista mea de prioritati incepe sa fie plina de linii, am taiat ceea ce am cumparat si ma bucur sa descopar ca am reusit sa termin intr-un timp relativ scurt. De astazi am primit in casa si nelipsitul vasc. Nu sunt superstitioasa insa imi place sa il pun la fereastra an de an. Starea mea de spirit este destul de schimbatoare. Ma simt obosita si am remarcat ca anumite lucruri marunte reusesc sa ma deranjeze, insa incerc din rasputeri sa nu arat asta si sa ma comport cu dragalasenie. Vreau sa imi demonstrez mie ca pot sa intorc celalalt obraz pentru ca situatia sa fie buna. Poate ca fac o greseala, nu neg acest lucru. Astazi sunt pacifista. M-au dezamagit anumite lucruri, dar cine sunt eu sa condamn si sa judec?

Ma simt visatoare de cateva zile. Simt ca am ceva fluturasi care imi circula prin vene. Zambesc necontrolat si imi place situatia mea actuala. Fara sa vreau, am trecut la un prag in care ma simt in siguranta, am un confort sentimental si plutesc pe un nor pufos. Nu, nu ma arunc cu capul inainte, insa ma inveseleste gandul ca omul misterios incepe sa lase garda jos si sa isi arate adevaratul chip. Nu vreau nici o clipa sa fac diferente intre ceea ce a fost si ceea ce am acum, ar fi nedrept si imoral din partea mea..asa ca las prezentul sa ma loveasca si sa ma surprinda.  Astazi a fost un alt prag. Am trait momente frumoase si m-am surprins chiar si pe mine. Sunt puternica!

Iti scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi si sufletul inclestat de amintiri. Imi este dor sa fiu iar copila fara griji si probleme, sa iti cer lucruri nesemnificative, dar care reuseau sa imi aduca zambetul pe buze in cateva clipe. Niciodata nu am fost pretentioasa si nici nu am uitat de oamenii dragi sufletului meu, pentru mine bucuria lor inseamna fericirea de care am nevoie pentru a fi puternica. Ei imi ofera impulsul de a merge mai departe cu capul sus chiar daca sunt momente in care as vrea sa ma ascund de "priviri ucigatoare".       Mosule, nu stiu daca iti mai amintesti de una dintre scrisorile mele in care iti scriam sa imi aduci putin praf magic. Poate ca eram mica si nu stiam ce vorbesc, insa acum iti cer acelasi lucru, caci am trecut prin cateva experiente care m-au marcat, insa nu vreau sa ma las prada impulsului de moment si nici sa generalizez... asa ca te rog mosule sa imi aduci copacul cu sentimente diversificate, de restul ma ocup eu, o sa i...

Astazi ma duc la premiera piesei de teatru - "Nimic nu-mi scapa" - L.E.: M-am intors cu bine. Drumul pana la Teatrul De Arta din Bucuresti a fost plin de peripetii. Am ras, am povestit si am zambit cu sufletul. Chiar daca am intarziat cateva minute, nu mai conteaza...piesa a fost foarte buna si a meritat. " Ce crezi? Nimic nu imi scapa! "

Astazi am fost la aniversarea amicului meu D. Inca de dimineata cheful meu disparuse, am incercat sa il regasesc si sa fiu entuziasmata...sa radiez de fericire pentru a nu ii strica petrecerea. Am facut eforturi omenesti, dar de care nu credeam ca sunt capabila. Am inchis ochii, m-am muscat de buza si am vrut sa le arat ca pot sa fiu si altfel...ca Ralu pe care o cunosteau ei nu mai exista, sau ma rog, exista dar nu pentru ei. Am ramas profund neplacut surprinsa cand am vazut ca oameni care se intituleaza "prieteni" stiu doar sa profite si sa iti vorbeasca frumos pe la fata, ca in rest te considera ultimul om. Eu sunt de parere ca toti suntem egali, toti trebuie sa facem cate ceva si nici unul nu este mai presus..chiar daca lui  X nu ii place sa spele vasele, poate sa adune paharele, sau daca lui y nu ii prieste frigul de afara, poate sa se ocupe in casa de cateva pregatiri... insa cand vezi ca nesimtirea este in floare si ei asteapta sa fie serviti la "bot", te a...

Vecinul de langa casa....un om necunoscut. In ultima perioada am reusit sa cunosc mai in amanunt oameni despre care nu stiam nimic...doar ii vedeam si imi imaginam cum sunt ei in spatele aparentei. Incercam sa decodific gesturile si mimica fetei pe care o vedeam cateva fractiuni ... insa niciodata nu am stiut daca parerea mea este adevarata sau doar imaginatie.  Datorita unor metode cunoscute, dar de care mi-a fost teama mult timp sa ma atasez...mai precis "lumea virtuala a comunicatiei", am reusit sa intru in contact cu oameni pe care nu as putea sa ii intalnesc in viata cotidiana. Cel mai "recent prototip" este un vecin despre care nu stiam nimic, dar absolut nimic,dar care a reusit sa imi atraga atentia, m-a contactat sa schimbam niste impresii...imi era putin teama sa nu ma fac de ras, nu stiam cum sa ma adresez - mereu am simtit ca exista o direfenta remarcabila de varsta si imi era greu sa ii vorbesc la pertu, nu stiam cum sa vorbesc sa nu fiu interpretata ...

Plimbare prin zapada. Mi-am dorit sa prid culoare in obraji si sa simt ca este iarna...dorinta mea a prins culoare in urma unui apel telefonic. Imi place cand iau initiativa si ceilalti sunt incantati de ideea mea. In ultimele zile sunt foarte aeriana, imi sclipesc ochii si zambesc des. Ma simt de parca sunt indragostita. Omul asta scoate o persoana buna din interiorul meu. Ii multumesc si incerc sa lupt pentru clipele ce ma fac fericita; Plimbarea la parcul brancovenesc a fost ca o mangaiere pentru sufletul meu, multe beculete colorate si o atmosfera de poveste.

Lacrimi au siroit din ochii mei. Eram suparata, imi era ciuda ca nu pot sa contraatac cu argumente solide, stiam ca sunt un biet om in fata lor...nu imi permiteam sa ripostez. Daca stau sa ma gandesc la motiv, mi se pare pueril si demn de gradinta, insa asa cum patesc adesea reusesc sa vad dincolo de cuvinte si sa ma loveasca in locul unde ma doare mai tare. Imi doresc sa am banul meu sa nu mai creada oamenii ca vreau sa ma ajute. Vreau independenta. Lasand aceste probleme pe un plan secund, marturisesc ca incep sa ma redescopar si sa uit definitiv lucrurile rele. Ador cand mi se spun lucruri pe care mi le doresc, dar nu indraznesc sa le rostesc...le aud si ma simt iar copil. Imi tresare inima cand simt buzele sarutandu-ma pe frunte si mana care ma mangaie tandru. Darren Hayes - So beautiful

Durere de spate insuportabila - nu neg posibilitatea sa fiu vinovata, ma musc de buza si merg mai departe fara sa ma plang, stiu ca asta nu m-ar ajuta cu nimic, nici macar un masaj nu o sa primesc. Durerea m-a apasat pe sentimentele interioare, m-a facut sa vad dincolo de aparenta. Am descoperit ca sunt o persoana indragita si oamenii apeleaza la mine fie sa ii ascult si sa le ofer un sfat, fie sa ii inveselesc cu entuziasmul meu ... voi ramane mereu prietena care are suflet mare, dar nu este niciodata descoperita asa cum trebuie. Nu este vorba ca ma victimizez, insa mi-ar fi placut sa fiu vazuta putin diferit, cel putin eu asa ma simt... Inca nu am depasit perioada in care ma vad inferioara prietenelor mele...dar nici nu ma zbat sa fiu placuta fizic. E greu de explicat ce simt eu astazi...au foat cateva nemultumiri si incerc sa zambesc.

Sometimes a simple "I miss you" changes everything. ♥ Dupa mult timp m-am intalnit cu D.D. Astazi a fost una dintre  zilele ce mi-au adus zambetul pe buze. Am povestit lucruri noi si am redescoperit-o, mult timp am crezut ca aceasta personalitate a ei nu mai exista, insa ma bucur ca m-am inselat. Ne-am promis ca o sa ne reintalnim, cat mai curand posibil. Mi-am incarcat bateriile si am reusit sa analizez comportamentele si schimbarile noastre. Timpul nu ne-a pierdut increderea de a spune ce ne doare, nu ne-am prefacut ca suntem perfecte, caci inevitabil n-am uitat de unde am plecat. Mi-am continuat ziua intalnirilor cu o persoana draga sufletului meu. A zburat timpul atat de repede. Ne-am spus multe si totusi nimic. Ne-am privit in ochi si am zambit copilareste. "Ralu esti asa...nu stiu cum sa ma exprim, dar ... :* " - n-a spus nimic concret, dar privirea, zambetul si sarutarea pe frunte mi-au spus enorm. Nu stiu daca sunt asa cum isi imagina, insa vreau sa ma...

iarna draga... te-am asteptam sa te faci comoda in gradina mea, sa imi decorezi curtea cu mii de fulgi sclipitori si sa invelesti florile cu patura de zapada. Te-am asteptat sa imi bucuri sufletul si ai venit foarte repede. Schimbarea aceasta imi face inima sa trasara . Ma simt copil iar, mai ales cand primesc o sarutare pe frunte si o imbratisare. Ador locul in care ma aflu, nu imi dau seama cand am trecut dintr-o stare in cealalta. Mi-am redescoperit roseata din obraji si sentimentul de inocenta ... e greu de explicat dar nu imi incap in piele de fericire. Imi doresc ca aceasta stare sa nu se risipeasca...sa pastrez ceea ce am o perioada mai indelungata. Am reusit sa ma descatusez din ritmul zilnic, sa imi gasesc timp pentru ceea ce ma face fericita si nu am uitat sa fiu acolo cand este nevoie de mine. Am avut o decizie grea de luat, am fost pusa intre ciocoan si nicovala si am ales ceea ce am considerat demn de o prietenie...ceea ce mi-ar fi placut sa mi se spuna si mie. Astazi ...

Am terminat de confectionat felicitari pentru asociatia de voluntariat. Mi-am lipit degetele, am umplut casa de hartie colorata si am scos din cele mai indepartate cutii tot felul de creioane colorate si panglicute. A meritit intreg efortul, toti cei ce au vazut felicitarile au fost incantati. Pauza mi-am petrecut-o la un bulgar de zapada, un zambet larg si o imbratisare calda.

Ma gandeam astazi la ce se rezuma viata mea, care sunt prioritatile si care sunt lucrurile care ma afecteaza cel mai adanc ... poate ca este greu de raspuns, totul variaza in functie de dispozitia sufleteasca si activitatile pe care le inteprind. Astazi am asteptat sa vina bro acasa, chiar daca nu am vrut sa recunosc nici macar de fata cu mine ca mi-a lipsit, acum este momentul sa spun ca este greu sa te trezesti intr-o casa fara una dintre persoanele care coloreaza incaperea si aduce energie in fiecare coltisor. Am incercat sa ma ascund in spatele unui zambet fals, sa motivez dorinta de a il vedea spunand ca astept sa vad cadourile din "tari straine". Ii multumesc ca este atent si grijuliu. Ma bucur ca a reusit sa isi duca la indeplinut un plan maret...anul ce urmeaza se anunta mult mai plin pentru el, si sper ca si eu sa reusesc sa ma leg la cap cu un loc de munca, sa simt oboseala trupeasca, dar si bucuria sufleteasca cand vine ziua de salariu . Poate ca sunt exagerata ...

Trecut de miezul noptii si gandurile imi sunt plecate pe meleaguri indepartate. Privesc in gol, ascult muzica si incerc sa gasesc o idee de care sa ma agat. Zambetul mi-a rasarit pe chip cand am primit un semn, am simtit ca inima imi bate alert si starea mi s-a schimbat in cateva fractiuni de secunda. Felul in care imi vorbea, ma intreba si astepta sa dansez cu propozitiile,  mi se parea ireal de frumos;  Gesturile acestea ma fac sa plutesc, sa visez si sa ma indragostesc rapid. Astazi am fost sa vedem capitala colorata de luminite multicolore, mare ne-a fost bucuria sa remarcam primii fulgi de zapada care si-au facut aparitia timid si au chemat in urma lor nenumarati fulgi mari care coborau impunator. Priveam si zambeam necontenit. Am lasat fulgii sa se aseze pe genele mele...iti cautam mana si vroiam sa dansez cu tine, mi-am dat seama ca e primul nostru sarut inconjurati de zapada. Un nou inceput promitator. Realizez pe zi ce trece ca in aceasta etapa a vietii pun mai ...

Play : Ed Sheeran - Give Me Love   Sambata aceasta a fost pe gustul meu. Am facut putin din toate, am trait sentimente diversificate, am cochetat si m-am intors acasa cu un dor de scris. Se intampla si lucruri care ma fac sa stramb din nas, insa aceasta este o parte din viata pe care nu vreau sa pun mare pret si sa nu ii ofer importanta. Incerc sa pun in balanta lucrurile frumoase ce mi se intampla, sa cantaresc daca primesc macar cat ofer ... sa nu dau de la mine prea mult, imi este teama de esec si dezamagiri. Am luat initiativa, am spus ce ma doare si asteptam rezultate si schimbari. “ It's a funny thing about coming home . Looks the same , smells the same , feels the same . You ' ll realize what's changed is you .”

Creatie si bucurie. Astazi am realizat aceste obiecte pe care urmeaza sa le finisez... mi-ar fi placut sa am mai mult timp la dispozitie si sa fac o vaza plina cu flori colorate, dar maine este o alta zi. Cat despre telefonul care inveseleste, pot sa spun ca acesta exista si este al meu. Un simplu apel telefonic m-a facut sa prind aripi. Chiar daca nu a fost vorba de ceva iesit din comun, doar faptul ca nu ma asteptam a hiperbolizat sentimentul. Imi place sa ma joc, sa zambesc si sa fiu rasfatata.

E dimineata lui Mos Nicolae...primul gand la trezire a fost sa ma duc la ghetute si sa gasesc o mica atentie...o mandarina era suficient, doar gestul ca cineva s-a gandit ca mai sunt un copil m-ar fi facut fericita. Nu stiu daca sunt dezamagita, trista sau doar melancolica la gandurile trecutului. Dupa ce m-am  schimbat din pijamaua colorata, am decis sa ma duc descurajata la cizme sa le verific...desi eram putin sceptica, caci anul acesta nu am fost la fel de cuminte ca si anul trecut. Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca Mosul nu m-a uitat. Am primit ceea ce imi doream mai mult, obiectul care ma inveseleste oricat de trista as fi. O jucarie de plus, mai exact o vacuta - chiar daca intr-un fel sau altul este animalutul care imi aminteste de o anumita perioada din viata mea, nu vreau sa fug de obiecte pentru ca odata de mult au avut o corelatie semnificativa, trecutul e trecut. Viata merge inainte! Mi-am propus sa aduc zambete pe chipul celor de langa mine. Voila, astazi sunt...

Dimineata m-a surprins buimaca dar suficient de optimista. Imi porpusesem ca tot ceea ce fac sa fie plin de culoare, sentimente si zambete, asa ca nu puteam sa ma comport altfel... mi-am imbracat costumul de energie si l-am asortat cu un zambet larg. L-am privit pe bro in timp ce isi pregatea ultimele bagaje si imi spunea ceea ce trebuie sa fac in lipsa lui ... imi venea sa ii sar in brate sa il imbratisez, nu stiu de ce nu am facut-o. Relatia pe care o am cu el este destul de bizara, ne intelegem bine, ma cearta cand i se pare lui ca nu reactionez cum este normal, ma rasfata si ma incurajeaza cand ma vede cat de copila am ramas. Nu stiu daca sunt eu mai sensibila in aceasta perioada sau ceva ciudat se petrece ... plang iar foarte usor si simt ca am nevoie de o imbratisare pentru a ma pune pe picioare...devin dependenta de zambetul suspect, insa incerc sa ma tratez. Urmeaza cateva zile mai grele, dar gandul ca este doar o perioada ma mai alina. Trebuie sa invat sa fiu independent...

Ciripit de pasarele, raze pierdute printre ultimele frunze colorate, zambete fade, culori asortate si un singur om pe drum...asa m-am simtit astazi. Ma plimbam si ma simteam singura in aceasta lume agitata de decembrie. Mi s-au sfaramat planurile, visele...dorintele si am ramas cu un gust amar si multe lacrimi ce stau sa iasa din ochii cei albastrii. Nu stiu cum ar trebui sa reactionez...astept sa sune telefonul, insa ce voi spune? Accept ca un copil fara sa mai ascult intrebarea sau e mai bine sa ma comport putin rece ca sa nu creada ca sunt o carpa de sters pe jos pe care o gaseste ori de cate ori are nevoie... poate ca ar trebui sa imi ascult inima, dar ce stie ea?  L.E. Am spus "Da, ne vedem curand" si in secunda doi am sarit in picioare sa ma imbrac. Recunosc, am fost suparata si m-am manifestat ca atare...a fost prima data cand l-am vazut nedumerit pe acest om mereu cu raspunsurile in buzunar, nu stiu de ce, dar am impresia ca iar am exagerat. Mi-am propus ca main...

Play on Magic Fm! -  Muzica aceasta reuseste sa ma linisteasca si sa ma duca in sentimentul sarbatorilor. Ma gandesc deja la bradutul de Craciun, traditii si regasirea momentelor copilariei, caci undeva in interiorul nostru vom ramane mereu niste ingerasi cu dorinte puerile. Am privit un filmulet care m-a facut sa plang si m-am mustrat, sunt am fost o egoista - de astazi totul o sa se schimbe. Mi-am propus sa nu imi mai cumpar lucruri de care nu am nevoie, am suficient de multe, na ca am zis-o si pe asta! Trebuie sa invat sa gestionez mult mai bine banii, sa fiu mai chibzuita decat sunt acum ... poate as putea sa fiu zgarcita uneori; E greu sa explic in cuvinte, dar m-a miscat emotional foarte mult aceste imagini. Imi amintesc de copilaria mea in care ravneam sa vina Mosul sa imi aduca mandarine, era bucuria mea care persista chiar si atunci cand cojile se uscau pe soba si eram nevoita sa le arunc. Nu mai vreau lucruri materiale, nu mi-am dorit niciodata ceva iesit din comun...

Sfarsit de saptamana... m-am trezit devreme cu o durere reumatica. Imi venea sa ma cufund in romantismul patului cu pilota imbratisandu-ma si cu ursuletul pe post de perna si sa mai dorm pana cand bateria energiei se incarca la maxim, insa aveam treburi de facut si am renuntat la aceasta idee. Am petrecut dimineata pe afara, treburi peste treburi si mult frig. Pranzul m-a gasit alaturi de prieteni la concert. A fost ideea mea, desi regret putin ca nu am pus limite de persoane, nu vorbesc de nominal, ci de numerar. Atunci cand suntem prea multi este greu sa le oferi tuturor atentie si inevitabil cineva se simte neglijat. Am avut si eu problemele mele care m-au deranjat, insa ramane sa le discut si sa mi le rezolv...nu mai vreau sa las lucruri neterminate, insa nu fac scene in public, astept momentul potrivit si asta o sa se intample curand. Oricum, tin sa precizez ca mi se acorda atentia din partea lui...si asta ma inveseleste si ma ajuta enorm la psihic. Reusesc sa trec cu vedere...

In timp ce citeam postarea unei persoane dragi - am descoperit un sentiment de regasire, ceva ce simt si eu dar imi era greu sa spun in cuvinte. Nimeni nu o sa fie acolo daca eu tin poarta sufletului inchisa. I'm moving on! Deschid portiera si imi las sufletul sa zboare acolo unde se simte mai bine. Am cateva lucruri pe care le-am punctat si vreau sa le discut mai atent, cu calmitate si intelegere. Acest inceput ma debusoleaza. Ma simt ridicata pe o culme inalta si in secunda doi ma trezesc singura si confuza. Poate daca .... dar nu pot sa ma bazez pe aceasta supozitie si sa merg mai departe, fie e alba, fie e neagra. Merg mai departe catre bratele ce ma alina si sarutarea calda ce imi mangaie fruntea cand sunt suparata... sentimentul ce il cautam de mult timp, dar pe care l-am gasit atunci cand nu ma asteptam. Incerc sa fiu Eu langa El si sa las timpul sa decida daca sunt eu aceea care sa treaca bariera si sa merit un loc mai bun in sufletului lui... spun acest lucru deoarece...