Astazi am primit o invitatie obligata sa plec intr-o scurta vizita la niste oameni care oficial imi sunt rude ... dar practic nu le simt deloc asa.
Nu am strambat din nas asa cum as fi facut in mod normal, nu stiu de ce, dar am acceptat sa o fac si pe asta chiar daca nu imi era deloc drag sa plecde acasa
In drum spre locul cu pricina am purtat cateva discutii ciudate cu "G" - sunt atat de mototoala incat mai pun la suflet rautatile celor din jur ... chiar daca stiu ca nu trebuie. Incerc sa imi impun ca eu sunt singura care pot sa imi critic pasii gresiti pe care ii fac in viata, insa sunt momente in care ma doare sa vad ca ceilalti nu au incredere in mine.
Revenind la intalnirea cu oamenii carora le port respect doar pentru ca sunt trecuti de o varsta, nu pentru alte lucruri pe care altii le-ar spune ...
Acum mi se impune sa iubesc sa fiu dragastoasa fata de oamenii care in copilaria mea au uitat cu desavarsire de mine si fratii mei ... asta desi stiau ca erau unicele persoane care puteau sa ne suplineasca lipsa bunicilor.
Nu pot sa trec peste acest gand. Nu inteleg de ce sa las de la mine acum ... si sa ma comport ca si cum tin la acesti oameni, cand adevarul este ca imi sunt relativ indiferenti.
I-am vizitat de cateva ori pe an ... asa cum si ei ne vizitau pe noi in copilarie doar la ocazii speciale. Daca era vorba de o distanta greu de parcurs mai intelegeam, insa este vorba doar de 15-20 de minute de mers pe jos.
De ce nu au stiut sa fie alaturi de noi cand am avut nevoie?
Citeam povesti cu bunici si plangeam amintindu-mi mereu de cuvintele pe care mama mi le povestea despre parintii ei (niste oameni deosebiti, pe care nu am avut oportunitatea sansa sa ii intalnesc).
M-a durut sa il vad pe omul batran cum priveste in gol, fara sa ma vada sau sa ma auda cand ii vorbesc. Cu siguranta aceasta durere ar fi venit pentru orice necunoscut pe care il vedeam in situatia aceasta;
Ma simt inapta sa depun sentimente pentru ei ... nu vreau sa ma razbun, insa nu pot sa fiu altfel. Nu am cum sa ii imbratisez doar pentru ca imi sunt rude!
Nu am strambat din nas asa cum as fi facut in mod normal, nu stiu de ce, dar am acceptat sa o fac si pe asta chiar daca nu imi era deloc drag sa plec
In drum spre locul cu pricina am purtat cateva discutii ciudate cu "G" - sunt atat de mototoala incat mai pun la suflet rautatile celor din jur ... chiar daca stiu ca nu trebuie. Incerc sa imi impun ca eu sunt singura care pot sa imi critic pasii gresiti pe care ii fac in viata, insa sunt momente in care ma doare sa vad ca ceilalti nu au incredere in mine.
Revenind la intalnirea cu oamenii carora le port respect doar pentru ca sunt trecuti de o varsta, nu pentru alte lucruri pe care altii le-ar spune ...
Acum mi se impune
Nu pot sa trec peste acest gand. Nu inteleg de ce sa las de la mine acum ... si sa ma comport ca si cum tin la acesti oameni, cand adevarul este ca imi sunt relativ indiferenti.
I-am vizitat de cateva ori pe an ... asa cum si ei ne vizitau pe noi in copilarie doar la ocazii speciale. Daca era vorba de o distanta greu de parcurs mai intelegeam, insa este vorba doar de 15-20 de minute de mers pe jos.
De ce nu au stiut sa fie alaturi de noi cand am avut nevoie?
Citeam povesti cu bunici si plangeam amintindu-mi mereu de cuvintele pe care mama mi le povestea despre parintii ei (niste oameni deosebiti, pe care nu am avut
M-a durut sa il vad pe omul batran cum priveste in gol, fara sa ma vada sau sa ma auda cand ii vorbesc. Cu siguranta aceasta durere ar fi venit pentru orice necunoscut pe care il vedeam in situatia aceasta;
Ma simt inapta sa depun sentimente pentru ei ... nu vreau sa ma razbun, insa nu pot sa fiu altfel. Nu am cum sa ii imbratisez doar pentru ca imi sunt rude!
nu cred ca ai folosti bine cuvantul oportunitate era mai corect ocazia, sau norocul dar nu prea merge oportunitate.Oportunintatea se refera la un moment potrivit nu la o ocazie, onoare sau alt tip. Oportun inseamna ca se intamplat sigur la momentul potrivit, in cazul tau nu se intampla sa iti cunosti bunici dar prin cuvant asta se intelege. Sper sa nu te superi.
RăspundețiȘtergereNu m-am suparat ... nu aveam de ce, ai dreptate in ceea ce spui.
RăspundețiȘtergereAm modificat continutul, eram intr-un fel sau altul sub influenta vizitei cand am scris si nu am mai recitit postarea sa imi dau seama de gafa.
Multumesc pentru corectare.