Saptamana aceasta am fost sunata de o persoana cu care am colaborat ori de cate ori a intervenit un eveniment de natura caritabila. Acest om incearca sa faca imposibilul sa fie posibil pentru oamenii care nu au o situatie materiala stralucita;De data aceasta a reusit sa stranga mai multi oameni cu suflet mare care au vrut sa faca taina crestineasca a botezului posibila pentru o fetita care mai are acasa inca 5 frati.
Fiecare persoana a facut ceea ce a putut: fie ca a adus cateva merinde, un cadou pentru copil,
o lumanare de botez si alte mici lucrusoare trebuincioase;
Fratele meu a venit sa fotografieze - lucru de care sunt foarte mandra, caci am cativa prieteni care se cred fotografi si cu siguranta nu ar fi venit benevol (imi pare rau ca nu am indraznit sa le propun acest lucru, dar din comportamentul lor si din felul avar care vorbesc despre bani, mi-au demonstrat pana acum ca nu ma pot baza pe ei).
Sarcina mea a fost sa filmez evenimentul - chiar daca nu sunt o pasionata a camerei video si a filmelor, am incercat sa fac tot ceea ce mi-a stat in putere pentru a nu imi tremura mana. Mi-am dorit sa incadrez corect persoanele, sa suprind momentul perfect si sa imortalizez toate privirile, fara a omite nici un ochisor;
Rezultatul a fost multumitor.
Pot sa mai marturisesc cateva detalii din spatele camerei ... locul unde observi ca lumea se schimba dintr-o fractiune de secunda in alta ... din acest loc am simtit o atingere divina, poate multi or sa creada ca bat campii si exagerez, dar m-am concentrat atat de mult pe aceasta slujba si m-am cufundat intr-o lume linistita si luminata.
M-am gandit sa ii fac o bucurie copilului, caci eu adesea ma intristez cand imi amintesc de anumite poze de familie pe care fotografa a omis sa ni le mai restituie, desi le-am platit ... erau alte vremuri, dar evenimentele respective nu se vor mai repeta niciodata si amintirile mele din aceea perioada sunt foarte vagi.
Poate peste ani de zile, fetita o sa fie mandra ca are amintiri de la botezul ei, chiar daca pana in prezent nu a dus o viata tocmai colorata, sper ca in viitor sa nu isi dea seama de aceste neajunsuri, ci doar sa se gandeasca la iubirea pe care oamenii i-au aratat-o.
Ce gest frumos din partea tuturor! Suneţi un adevărat exemplu pentru noi toţi. Nu pot decât să îl citez pe Andi Moisescu şi să spun „mă înclin”!
RăspundețiȘtergereMare om si Andi Moisescu ... imi place tare mult comportamentul lui si felul cum vorbeste. :X
RăspundețiȘtergere