Ieri in timp ce eram in drum spre casa simteam ca am multe lucruri de spus, dar de indata ce am ajuns acasa mi-am dat seama ca lucrurile urate nu trebuie sa fie imortalizate in cuvinte ... am incercat sa trec cu vederea si sa ii las pe cei mai puternici sa ia decizile corecpunzatoare;
Eu sunt un om mic, printre multi alti oamenii si fiinte umane cu rat, indivizi umblatori si aducatori de vesti bune si rele ... printre tot ce respira si misca in lumea oamenilor.
Eu nu am nici un drept sa judec sau sa critic ... viata e suficient de lunga astfel incat fiecare o sa primeasca pedeapsa pe care o merita - mai devreme sau mai tarziu, mai rea sau mai usoara- nimeni nu scapa nepedepsit pentru lucrurile rele pe care le face in mod intentionat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: