Starea de spirit este diferita de la minut la minut, degeaba te trezesti cu o dispozitie vesela daca ceva intervine si iti strica tot cheful si iti taie elanul.
Daca ar fi sa vorbesc despre ziua mea de astazi, ar fi un esec total ... in jurul meu a dainuit o stare de lene care a incercat sa ma prinda de picioare si sa ma cheme intr-o lume in care lucrurile raman nemiscate, iar bucuria se sustrage din momentele in care lenea ne conduce . Recunosc, niciodata nu am fost adepta dormitului mult sau a statului degeaba.
Am inceract sa fug, sa ma ascund printre hartii, ziare, documente, poze si multe alte lucruri ce dainuiesc in ultima perioada pe biroul meu ... intr-o oarecare masura am reusit, am mai avansat un pas spre viitor, dar stiu ca puteam mai mult.
Ma simt singura, desi sunt inconjurata de multi oameni dragi ... altii chiar daca nu imi sunt alaturi fizic, stiu ca tin la mine si nu le-ar placea sa ma stie in situatia asta, dar cu toate acestea trec printr-o perioada in care simt ca am nevoie de mai multa atentie, intelegere si o vorba buna.
Simt ca inima imi bate alert, atat pentru iubirea ce o port, cat si pentru iubirea ce imi este impartasita ... as vrea ca atunci cand dorul ma apasa sa pot urca cu liftul la Etajul 3 si sa il imbtratisez pe cel drag, sa prind putere, sa scap de toate starile urate si triste, dar lucrurile nu sunt atat de usoare precum visam.
Dorul de EL, de copilareli, de joaca adolescentina, de soarele cald ce ne alinta pe amandoi, de jocurile pe care ni le-am propus sa le jucam impreuna, de vata de zahar, de baloanele facute din spuma colorata ... toate acestea ma fac sa ma simt legata la maini si neputioncioasa ca nu imi pot indeplinii in clipa de fata nici macar una dintre dorinte, caci fara EL sunt ca un fluture intr-o mare plina cu furtuni reci;
Daca ar fi sa vorbesc despre ziua mea de astazi, ar fi un esec total ... in jurul meu a dainuit o stare de lene care a incercat sa ma prinda de picioare si sa ma cheme intr-o lume in care lucrurile raman nemiscate, iar bucuria se sustrage din momentele in care lenea ne conduce . Recunosc, niciodata nu am fost adepta dormitului mult sau a statului degeaba.
Am inceract sa fug, sa ma ascund printre hartii, ziare, documente, poze si multe alte lucruri ce dainuiesc in ultima perioada pe biroul meu ... intr-o oarecare masura am reusit, am mai avansat un pas spre viitor, dar stiu ca puteam mai mult.
Ma simt singura, desi sunt inconjurata de multi oameni dragi ... altii chiar daca nu imi sunt alaturi fizic, stiu ca tin la mine si nu le-ar placea sa ma stie in situatia asta, dar cu toate acestea trec printr-o perioada in care simt ca am nevoie de mai multa atentie, intelegere si o vorba buna.
Simt ca inima imi bate alert, atat pentru iubirea ce o port, cat si pentru iubirea ce imi este impartasita ... as vrea ca atunci cand dorul ma apasa sa pot urca cu liftul la Etajul 3 si sa il imbtratisez pe cel drag, sa prind putere, sa scap de toate starile urate si triste, dar lucrurile nu sunt atat de usoare precum visam.
Dorul de EL, de copilareli, de joaca adolescentina, de soarele cald ce ne alinta pe amandoi, de jocurile pe care ni le-am propus sa le jucam impreuna, de vata de zahar, de baloanele facute din spuma colorata ... toate acestea ma fac sa ma simt legata la maini si neputioncioasa ca nu imi pot indeplinii in clipa de fata nici macar una dintre dorinte, caci fara EL sunt ca un fluture intr-o mare plina cu furtuni reci;
Fruntea sus Ralu! Tuturor ne e dor de persoanele dragi atunci când nu le avem alături, dar părerea mea e că asta face ca emoţia întâlnirii să fie cu atât mai mare şi mai plăcută.
RăspundețiȘtergereAdevar graiesti :X
RăspundețiȘtergere