Ce bizar imi pare totul in prezent, ceva se petrece in jurul meu si nu stiu cum sa opresc acest haos de intamplari ce apar necontenit;
Imi este teama sa intervin in bataia de picaturi reci ... stau retrasa intr-un loc in care simt ca nimeni nu ma vede, doar asa pot sa analizez in liniste fiecare schimbare.
Ma gandeam de curand la aceste nimicuri ce ma afecteaza pe mine si nu-mi dau seama de ce nu pot sa ma abtin sa vorbesc despre lucurile urate, atat timp cat stiu ca ele sunt trecatoare ... de ce simt nevoia sa scriu zi de zi, de ce cate-o data am impresia ca sunt singura si ca nu am nici un prieten in jurul meu, desi sunt inconjurata de cateva persoane pe care le simt aproape ... de ce?
Uneori lucrurile bune se sfarsesc prea repede.
Regret ca nu am stiut sa fac alegerile potrivite inca de cand eram o copila, cu siguranta daca atunci stiam ce imi doream de la viata ... lucrurile ar fi stat cu totul diferit in prezent, iar dorintele mele ar fi devenit o realitate implinita.
Nu o sa incetez niciodata sa sper, caci speranta moare ultima iar visul niciodata , insa imi mai propus pentru a enşpe mia oara ca o sa fiu mai intelegatoare si mai luptatoare pentru viitorul pe care mi-l doresc.
Nimic nu are sensc in aceasta postare, dar in sinea mea totul prinde contur si culorile se transforma din negru in cenusiu ... astept cu nerabdareculoarea alb pur.
Imi este teama sa intervin in bataia de picaturi reci ... stau retrasa intr-un loc in care simt ca nimeni nu ma vede, doar asa pot sa analizez in liniste fiecare schimbare.
Ma gandeam de curand la aceste nimicuri ce ma afecteaza pe mine si nu-mi dau seama de ce nu pot sa ma abtin sa vorbesc despre lucurile urate, atat timp cat stiu ca ele sunt trecatoare ... de ce simt nevoia sa scriu zi de zi, de ce cate-o data am impresia ca sunt singura si ca nu am nici un prieten in jurul meu, desi sunt inconjurata de cateva persoane pe care le simt aproape ... de ce?
Uneori lucrurile bune se sfarsesc prea repede.
Regret ca nu am stiut sa fac alegerile potrivite inca de cand eram o copila, cu siguranta daca atunci stiam ce imi doream de la viata ... lucrurile ar fi stat cu totul diferit in prezent, iar dorintele mele ar fi devenit o realitate implinita.
Nu o sa incetez niciodata sa sper, caci speranta moare ultima iar visul niciodata , insa imi mai propus pentru a enşpe mia oara ca o sa fiu mai intelegatoare si mai luptatoare pentru viitorul pe care mi-l doresc.
Nimic nu are sensc in aceasta postare, dar in sinea mea totul prinde contur si culorile se transforma din negru in cenusiu ... astept cu nerabdareculoarea alb pur.
Ei Ralu, fiecare dintre noi are regretele sale. Toţi avem momente în care reflectăm la deciziile luate în trecut care ne afectează prezentul. Însă, dacă din păcate nu putem face nimic în legătură cu ele, ceea ce putem acum e să învăţăm din greşeli şi să devenim mai buni.
RăspundețiȘtergereNu ştiu în ce constrau regretele tale, dar cu siguranţă timpul nu este pierdut.
Sper Deny, maine o sa aflu in ce stadiu sunt cu realizarea acestui proiect.
RăspundețiȘtergere