Asteptarea ma omoara

... incet dar sigur o sa merg pe drumul cel bun.

"Uneori nu trebuie sa ma avant cu capul inainte si sa inchid ochii! " - este o regula pe care trebuie sa mi-o repet zi de zi pana o sa imi intre bine in minte.
In situatia de fata nu am pierdut un intreg razboi, ci doar m-am demoralizat putin si stau ca pe ace cateva zile pana cand sper sa reusesc sa rezolv incidentul neplacut.
Imi doresc din suflet sa pot face ceva bun, si cand spun asta nu ma gandesc doar la ego-ul meu.
Am muncit trup si suflet la foc intens, iar aceasta usa inchisa ma scoate din minti.
Chiar daca zavorul nu se v-a deschide nici peste cateva zile, stiu ca nu a fost inutila munca depusa.
In viata mai sunt si piedici, ciudat este faptul ca intreaga noapte am avut cosmaruri legate de acest subiect ... a fost ca o premonitie. Merita vazut si ascultat : Cele doua cuvinte