Adevararul acesta este cusut cu ata colorata pe un material incolor... vizibil pot sa spun, dar totusi atat de intunecat pentru unii.Zambesc sec, nu ma mai doare acest lucru... doar ca ma dezamageste faptul ca se intampla din ce in ce mai des in jurul noastru astfel de intamplari stranii.
Undeva exista o lege a compensatiei, dar cand aceasta nu se aplica tuturor apare sentimentul de nedreptate.
Sunt mandra ca prin forte preprii am ajuns departe, m-am facut remarcata si am iesit in glorie, atunci cand situatia a inceput sa se faca sesizabila intr-un mod negativ.
Chiar daca nu s-a terminat asa cum mi-am dorit, sunt fericita ca undeva, candva o sa se faca dreptate.
Pentru multi o experienta similara nu ar fi insemnat nici macar cat sa scrie un rand, in schimb eu sunt mult mai implicata sufleteste in toate lucrurile pe care le fac.
"Pentru ca multi oameni scriu ceea ce nu pot rosti" ... acest citat l-am citit chiar astazi pe un blog si am considerat ca se potriveste cu starea in care m-am cufundat eu. Mi-ar fi placut sa spun cuiva toate dezamagirile pe care le am, sa ma asculte si sa ma aprobe atunci cand am dreptate... dar din anumite motive necunoscute nici macar de mine, am preferat sa zambesc atunci cand zapez prin aceasta poveste si sa ma abtin la a spune multe cuvinte, impicit detalii.
Stiu ca sunt oameni care m-ar intelege, dar nu vreau sa fiu in centrul atentiei.
Un premiu nu inseamna bogatie, dar un adevar cinstit face cat multe lucruri pretioase.
Sa stii ca de cele mai multe ori este bine sa pastrezi pentru tine...mai ales tristetile, dar si bucuriile. Uneori si, la un moment dat, "prietenii" pot intoarce impotriva ta ceea ce te-a fericit candva, sau te-a suparat.
RăspundețiȘtergere