vineri, august 07, 2009

Here I go again,

Incep sa pierd notiunea timpului, nu stiu daca la pranz sau seara a inceput sa ploua, sa adie in asa fel incat geamul s-a izbit de perete cu un zgomot straniu.

Ploaia acopera muzica pe care o ascultam in surdina,puteam sa dau volumul mai tare, dar nu vroiam sa acopar sunetul placut al picaturilor de ploaie.
Am impresia ca ploaia isi pregatise un teren bine stabilit din timp,dar si detaliat. Pot spune ca eu am asteptat-o cu bratele deschise larg;
Acum dupa ce picaturile de ploaie nu mai sunt vizibile simt ca sufletul meu a ramas inca ud.

In zilele ploioase
Cu dimineti racoroase,
Gandul imi zboara departe
La timpul ce ne desparte.

2 comentarii:

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...