Am realizat ca uneori avem tendinta de a sparge usi inchise pentru noi, de a intrece limitele, de a arata ca suntem altfel de cum suntem ... poate ca nu vrem sa demonstram nimic, poate ca nici nu vrem sa iesim din monotonie, dar de ce facem toate astea?
Trebuie sa le arat ca nu mai sunt un copil?
Asta mi-ai spus...nu stiu cat e de dureros dar mi se pare ceva destul de imposibil...e asemeni unei amintiri pe care incerci sa o scoti din minte si nu izbutesti;
Este necesar mult timp pentru a face asta si mai ales dorinta sufleteasca puternica.
Eu ma simt uneori atat de bine in locul acesta... care nu pare nici plin de pitici si printese, dar nici de oameni seriosi si exagerati de maturi;
Lumea mea este plina de copilareli, de nebunii colorate, plusuri, dulciuri (cu limita), imbratisari patimase, codite impletite, zambete, momente remarcabile, ganduri marete, fapte putin realizabile (uneori), multa reverie, seriozitate (la nevoie), flori parfumate...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri... -
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
nu trebuie:))
RăspundețiȘtergereNu trebuie...dar trebuie, stii ca ti-am mai explicat eu de ce si cum dar mai stam si asteptam si vedem ce se intampla (adica suporti) >:D< :*
RăspundețiȘtergereSweet. Mi se pare ca mereu vom ramane copii. Si chiar daca iti spui ca trebuie, e greu ... Totul e atit de dulce si de curat in lumea celor mici :D. Superb scris !
RăspundețiȘtergere