Povestea unui suflet

Un an plin de schimbari...unele dintre ele au tinut de mine, altele de natura. Anotimpuri - 4, asa cum nu au mai fost de multi ani. a fost o primavara insorita, inflorita, zumzaita, colorita si fericita. o vara calduroasa, bucuroasa, capricioasa si aleasa "vara perfecta" din punctul meu de vedere. o toamna - zgribulita, frunzarita, morcovita dar indragita. o iarna - adorata, asteptata, intampinata si deja plecata. Implinirea a 20 de ani de viata -poate insemna un prag al adolescentei sau poate inca un an de copilarit si de sustinut examene. Intalnirea iubirii - a fost ceva inedit...greu de inteles la inceput, dar cu timpul totul a prins sens si uneori simt aripile acestui sentiment cum ma imbratiseaza si ma indeamna sa zbor pentru a atinge culmi mai inalte. Studentia - ceva teoretic placut dar stresant atunci cand vine vorba de sesiune si carti de negasit...(chiar daca studenta sunt din 2008, prima sesiune a avut loc la inceputul acestui an). Lecturarea cartilor din placer...

Traiesc intr-o lume ciudata, care reuseste sa faca multe maruntisuri in perioada sarbatorilor doar pentru ca "asa e bine". Nu vreau sa spun ca nu imi plac aceste momente, dar uneori simt prea mult oboseala de peste zi incat seara nu sunt capabila nici sa zambesc. Ador sa pregatesc mici gustari cu care sa ii indulcesc pe cei ce imi trec pragul, dar ma simt descurajata cand nu gasesc toate ingrendientele de care am nevoie ca aceste delicii sa arate asa cum mi le imaginez eu. Spre exemplu am colindat magazinele in cautarea asa numitelor creioane pentru decor , dar spre surprinderea mea sunt de negasit. Am pregatit fursecurile din imagine si astazi urmeaza sa le decorez cu ceea ce am la indemana - sper sa arate apetisant la sfarsit. M-am apucat si de curatenie, dar parca niciodata nu este suficient de curatenie...mereu se gaseste ceva ce nu este la locul potrivit, asa ca o sa fie de munca la acest capitol. Spre seara dupa ce s-a mai linistit aceasta agitatie m-a apucat un chef n...

Simt o ameteala a diminetii ce ma strange in brate... incerc sa zambesc, simt ca merita sa zambesc, este o dimineata insorita si in preajma se simte orasul amortit. Desi teoretic este iarna...sufletul vrea sa creada ca este primavara, sunt atatea detalii ce ma duc cu gandul la primavara: umezeala aerului ce imi inroseste timid obrajii palizi, vuietul orasului ce se aude din departare, razele soarelui ce ating plapand ultimele zone pline de zapada, chiar si linistea asta apasatoare ma indeamna sa cred ca este o zi de primavara in toiul iernii. Intalnesc oameni grabiti cu priviri fixate pe obiecte comune, parca ar fi roboti ce au fost conceputi sa faca acest lucru...se indreapta catre destinatii numai de ei cunoscute. Vad figuri aspre, reci, grimase puternice si nici urma de zambet. Mi-am dat seama ca imi pot face dimineata asa cum mi-o doresc pentru ca nimic nu se intampla daca eu nu fac ceva in acest sens. Nu vreau sa ma complac in aceasta lume teleghidata.

Amintirile reprezinta doar o cenusa a vietii...poate ca vantul asta napraznic din suflet ne trimite mereu cu gandul la ele, ne imbata cu un strop de apa rece si apoi ne lasa in plop, mancam praful fericirii si cateva momente suntem veseli - atunci cand urmele lasate de acest deliciu apar o sa devenim mai posomorati ca inainte sa ne infructam... Am invatat de la EL ca nu e bine sa pastrez amintirile dureroase si mai ales sa nu fac din ele un viciu pentru ca ma ranesc singura. Treptat mi-am dat seama ca nu are rost sa ma chinui cu incapatanare sa cred ca oamenii ce m-au ranit, or sa isi dea seama si o sa isi ceara iertare... Eu am iertat, dar nu am uitat niciodata ca un om ce a gresit mai poate gresi si a doua oara si a treia...datoria mea de om este sa iert dar nu si sa accept greselile repetate. Dupa mult timp m-am hotarat sa intru pe mess...timpul a inceput sa treaca si treptat am discutat cu multe persoane cu care nu mai vorbisem de multa vreme. M-am bucurat cand am aflat vesti surpr...

O dimineata banala de duminica...nu am nici un plan pentru aceasta zi, m-am trezit cu o intrebare in minte "oare cat este ceasul?"... aveam o idee vaga despre notiunea timpului, dar speram ca ma insel si ca ceasul indica o ora mai inaintata, dar...crud adevar am avut cand am vazut ca este prea dimineata si somnul meu a disparut cu mult timp in urma. Tot ceea ce am facut pana la aceasta ora a fost fara pic de vlaga...gandurile imi zboara departe, privesc pe geam cum ploua si nu imi vine sa cred cat de repede s-a schimbat vremea. Ma simt fara pic de chef. Parca as juca intr-un film de lung metraj...oare sunt personajul static? Oamenii sunt in miscare,numai eu stau pe loc si privesc cum totul se invarte in jurul meu. Astazi este opusul zilei de ieri...caci a doua zi de Craciun a insemnat mult pentru mine, o zi in care am facut mai mult decat am avut in plan si faza surprinzatoare a fost ca nu eu am luat initiativa in ale copilarelii jocuri. Am privit cu oarecare nepasare sculptu...

Incet dar sigur incep sa treaca si sarbatorile de iarna...prima zi de Craciun a fost relativ frumoasa. Mi-am petrecut aceasta zi alaturi de familie - caci asa este traditia si imi place din acest punct de vedere sa-o respect. Nu sunt adepta mancatului ca si cum ar fi sfarsitul lumii...trebuie sa existe o limita a cumpatatului si sa nu uitam niciodata de fructe si ceaiuri. Sunt de parere ca in aceasta perioada bucuria si linistea alaturi de cei dragi trebuie sa dainuiasca. La drept vorbind...nu am rezistat sa stau numai in casa, asa ca am iesit afara sa fac un om de zapada - asa de dragul copilariei. Nu stiu daca a fost momentul oportun pentru a il face, dar cert este ca a iesit binisor. Am inlocuit cateva elemente, dar per ansamblu arata ca un om al zapezii - mic si simpatic. Astazi, fiind a doua zi de Craciun, mi-am propus sa o petrec cu cealalta parte de familie...alaturi de EL. Vremea este putin ciufuta, dar nu ma las influentata de ea, o sa o infrunt cu "demnitate" si o s...

Se spune ca astazi este o zi magica...asta inseamna ca nu cade frumos sa vorbesc despre frustrari, prieteni falsi si alte lucruri ce ne intristeaza. Am urat celor ce au ocupat un loc special in sufletul meu cate un gand frumos, poate prea putin poetic...dar sincer. Chiar daca praful s-a asternut pe aceste prietenii, nu pot sa trec cu vederea ca nu demult - au insemnat ceva aparte pentru mine. Am deschis sertarasele, am suflat putin pestre praf, pentru a nu uita nici un colt caruia sa nu ii trimit macar o vorba buna... pastrez in suflet cate un gand despre fiecare calator din viata mea. Daca pe ei nu i-am uitat, desi a trecut ceva vreme de cand nu mai sunt prezenti in viata mea cotidiana...imi era imposibil sa va uit pe voi cei ce imi treceti 'pragul' blogului des. Desi nu va cunosc personal, ceea ce scrieti in postari sau in comentarii imi este suficient pentru a imi face o parere destul de amanuntita despre voi. Fiecare prieten virtual este special in felul lui...gasesc la fie...

S-au terminat si pregatirile pentru Craciun...ma simt obosita dar totusi pot sa ma consider fericita caci am o familie pentru care am putut face o multime de bunatati... Cand primesc o apreciere sau pur si simplu un zambet uit de zilele in care dabea am avut timp sa mananc si sa ma odihnesc. Adesea ma gandesc la copii si la batranii din camine ... acestia si-ar dorii sa aibe alaturi de ei pe cineva drag...e greu sa traiesti printre straini intr-o casa ce nu-ti apartine. Eu am o familie pe care o accept asa cum este, desi uneori simt ca mi-as dori independenta... dar, mi-am popus ca atunci cand o sa ajung la casa mea sa fac tot ce mi-am dorit acum si nu am putut duce la bun sfarsit. Sunt fapte si intamplari pe care le acceptam fortat, pentru ca familia in care ne nastem si rudele nu ni le alegem....eu o sa fiu responsabila de familia pe care o sa mi-o intemeiez ...de sotul care o sa ma ajute in bucatarie atunci cand se aglomereaza situatia si care nu o sa ezite niciodata sa faca curaten...

Uneori tind sa cred ca iarna ar trebui sa tina decat in perioada Sarbatorilor. Nu ma omor dupa anotimpul alb, insa...ma gandesc si la cum ar atata un Craciun fara zapada, fara fulgii mari si pufosi care sa incante ochii copiilor. Cum ar venii Mosul la destinatie daca zapada nu s-ar asterne? La drept vorbind, fie ca suntem copii sau adulti, cu totii suntem vrajiti de farmecul Sarbatorilor: mirosul de cozonaci, portocale, mandarine, scortisoara, vin fiert si multe alte minunatii traditionale precum forfota de pe strazi si apoi binemeritata liniste din jurul bradului... Pentru fiecare dintre noi Sarbatorile arata intr-un fel aparte, in functie de felul in care am fost obisnuiti sau dupa placul sufletului... Am constatat ca in aceasta perioada oamenii sunt mai buni si mai sufletisti...se gandesc mai mult la cei ce le sunt aproape si mai putin la ei insusi. Este perioada bilanturilor si a planurilor pentru anul urmator... In aceasta seara astept colindatorii...e vreme de colinde,de tihna si...

Ziua de astazi a fost minunata din toate punctele de vedere...cand spun asta ma gandesc la totalitatea de fenomene,intamplari si sentimente care mi-au inveselit ziua. Despre temperatura pot spune ca a fost placuta, soarele zambea discret printre nori, pasarile ratacite coborau parsiv in cautarea ramasitelor de hrana, oamenii erau linistiti si fericiti - motivul pare sa fie sosirea vacantei de iarna, muzica de sezon mi-a fost alaturi intreaga zi - chiar daca era in surdina, mirosul de sarbatoare incepe sa isi faca simtita prezenta...in jurul meu roieste o stare de melancolie si veselie copilareasca. Uneori ma gandesc ca poate exista o scanteie de undeva de sus si focul intensitatii se aprinde, iar noua ne ramane decat datoria sa il mentinem mereu aprins. Daca saptamana trecuta eram descurajata de fortele proprii, astazi mi-am dat seama ca cele 9 luni care s-au scurs impreuna au fost pline de invataminte, amintiri memorabile, intamplari hazlii, lacrimi de fericire, sentimente noi si inte...

O noua saptamana agitata incepe sa isi faca simtita prezenta inca de la primele ore ale diminetii. As vrea sa fac multe lucruri si imi dau seama cu ce trebuie sa incep...stiu ca fiecare lucru trebuie facut la momentul potrivit, dar uneori mai tarziu este mai dificil. Nu vreau sa dramatizez sau sa ma vait, dar sunt momente in care fortele parca sunt deconectate de la "curent" si bateriile de rezerva dabea daca ne tin in viata pentru a respira. Este saptamana care o sa umple casa cu mirosuri specifice mancarurilor traditionale. Simt deja cum incepe sa apara starea de melancolie si visare inconstienta. Elfii lucreza la foc-continuu...pana vineri fiecare copil trebuie sa primeasca macar un micut cadou. Mos Craciun trebuie sa citeasca ultimele scrisori primite si mai ales sa pregateasca renii pentru minunata zi de Sarbatoare. Orasul in care locuiesc a devenit pustiu. Aglomeratia s-a mutat in capitala. Cumparaturi fie ele mici sau mai mari, dar care vor lasa cu siguranta portofelel...

Am avut parte de o noapte in care nu prea am dormit din diversi factori care nu au nici o legatura cu emotiile, teama sau alt sentiment asemanator. Dimineata m-am invartit prin casa fara a face ceva memorabil...cand a venit ora stabilita pentru a pleca mi-am dat seama ca sunt in criza de timp si ca nu o sa fiu punctuala. In timp record m-am imbracat si am plecat catre statie, loc pe care l-am privit indelung mai bine de 15 minute, caci: "totul merge prost in aceasta dimineata". Intr-un final vine maxi-taxi, m-am gandit ca nu trebuie sa fiu negativista in ceea ce priveste aceasta zi, asa ca am zambit pentru mine-sa imi schimb starea de spirit. Cautand cu privirea un loc mai retras am vazut in randul din spate doua locuri libere, cand sa ma asez pe unul dintre ele...mi-am dat seama ca vecina de scaun este chiar profesoara mea de geaografie din liceu. Am salutat-o politicos, mi-a dat din cap in semn de raspuns si s-a facut pentru cateva secunde liniste, am inceput sa ma privesc ...

&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbspE penultima sambata din acest an…am facut curatenie in limitele puterilor mele si mi-am dat seama ca totul s-a dus asa de repede. &nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbspE Timpul a zburat, dar macar a lasat in urma un an plin de sentimente diferite…de la lacrimi de tristete pana la cele de dor, de la sentimente de indiferenta pana la cele de iubire nemarginita, de la clipe in care am ras fortat pana la clipe in care am ras cu pofta si mult, clipe in care mi-a tresarit inima de frica,emotii, bucurii si entuziasm. &nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbspE Toate aceste intamplari imi vin in minte ca si cum le-am privit de curand intr-un film…dar adevarul este ca sunt franturi din viata pe care am petrecut-o in acest an. &nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbspE Chiar daca m-am indepartat de anumite persoane si mi-a parut rau…cu timpul mi-am dat seama ca am fa...

Astazi mi-am propus sa incalc putin traditia care spune ca bradul trebuie impodobit in seara de Ajun. Am pregatit locul unde urma sa asez bradutul si am sortat globurile pe marimi si culori pentru a imi fi mai usor sa le aranjez intr-o ordine total intamplatoare, dar cu conditia sa evit intalnirea a doua podoabe de aceeasi culoare in locuri apropiate. Cum beteala ma dezgusta, am inlocuit-o cu margele colorate pentru un plus de frumusete. (poza nu imi apartine, dar cam asa arata ideealul meu in ceea ce priveste "decoratiunile de Craciun".) Colindele au fost prezente in acest ritual, caci fara ele totul ar fi fost anost. Asa cum spuneam intr-un post anterior, ca in fiecare an imi doresc macar un glob nou si special, sa aibe acel ceva ce te lasa cu gandul la el...anul acesta am primit un glob ce are continutul comestibil (un om de zapada din ciocolata si martipan) si un set de globuri albastre cu niste fulgi de nea desenati manual. Iti multumesc expeditorule pentru aceste minuna...

Cineva a atins butonul de oprire a vantului naprasnic...cerul era albastru azuriu, zapada alba imaculata -pe alocuri neatinsa de fiinta umana...per ansamblu a fost o vreme palcuta. Am profitat de aceasta zi minunata pentru a respira aer rece, curat si de a ma juca asemeni copiilor (daca nu mai rau ca ei). Imi doream de mult timp sa fie o iarna ca in amintirea copilariei mele, sa ma pot juca nestingherita fara sa ma gandesc ca o astfel de escapada m-ar putea costa sanatatea in urmatoarele zile. Alaturi de persoana care ma accepta cu multitudinea de defecte si cu mofturile infantile de care dau dovada adese, am pornit in cautarea unui loc potrivit pentru a incepe"lupta". In drum spre locul oportun, am inceput sa stabilesc regulile jocului...dar cum targuiala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...lupta s-a desfasurat cu ajutorul legilor nescrise. Atunci cand joaca a inceput nu am mai tinut nici eu cont de ceea ce spusesem, era prea distractiv sa ma mai gandesc la niste v...

Leapsa primita de la Bi.ZZ.u - (O persoana cu aceleasi principii si idei. Cu aceleasi dorinte si vise. Cu aceleasi placeri si tristeti. Dar totusi diferita. )... gasind un mesaj in care imi spunea ca am primit o leapsa, mi-am zis ca nu pot sa refuz aceasta invitatie de a lasa amprenta acestui joc pe pagina mea. Raspunsurile sunt putin 'ambigue', deoarece preferinta melodiilor difera in functie de starea de spirit, de momentul in care ascult muzica si de alti factori necunoscuti. In aceasta clipa Top 6 melodii preferate arata cam asa: Darren Hayes - I Miss You The Underdog project (NB) - Winter jam Chris Daughtry - Open Up Your Eyes Egypt Central - Home Chris Daughtry - What About Now Jason Mraz - Sleeping To Dream Dar parca as asculta si : One Republic - All The Right Moves The Veronicas - Leave Me Alone Placebo - Twenty years George Michael - Last Christmas Proconsul - Asculta-mi inima Andra ft Adi Cristescu - Colt de suflet Talisman - Cantec de Craciun Horia Brenciu - Noapt...

Imi doresc ca schimbarea de temperatura, venirea fulgilor si vantul puternic sa imi aduca sclipirea de care am nevoie in aceasta clipa. Sa ma loveasca un gram de putere astfel incat sa fiu capabila pentru lupta cu cel mai schimbator caracter pe care l-am intalnit si pe care mi-am dat seama ca nu mi-l mai doresc... Vreau sa ma multumesc cu o singura pesonalitate constituita dintr-o ramura ce ma caracterizeaza in intregime...nu am nevoie de franturi de personalitati pentru a fi Eu fericita alaturi de Tine. Din dorinta de a arata ca sunt matură am dat-o in bara si imi pare rau, am vrut sa fiu persoana perfecta care stie sa fie cu capul pe umeri, dar si sa se distreze, sa fie dura, dragastoasa si mai ales sa iubesca in secret...acum pot spune cu mana pe inima ca toate astea nu sunt de mine. Mi-am propus sa ma regasesc, sa fiu asa cum sunt: cu mici calitati care reusesc sa acopere partial defectele inevitabile. Am plecat sa culeg mici ramasite ce vor constitui un intreg intr-o zi speciala.

Astazi sunt un glob uitat in bataia vantului...frigul mi-a inghetat inima acoperind-o intr-un strat de gheata ce poate fi topit numai de caldura sufletului tau. Desi ninge ca in copilarie cu fulgi mari, multi si jucausi...nu pot fi fericita, simt ca frigul a inghetat sentimentele. Acum stiu ce imi doresc de Craciun! Mosule te rog sa nu ma uiti...promit ca voi incerca sa fiu mai cuminte si mai ascultatoare in anul ce urmeaza...vreau cel mai dulce cadou de pe acest Pamant, vreau iubirea inapoi, imi doresc sa revad zambetele pe chipuri; Simt cum ma prabusesc in neant... Poate ca pentru moment mi-as dori sa am clepsidra timpului in mainile male...sa ma opresc numai atunci cand consider ca am descoperit drumul corect. Chiar daca uneori am impresia ca o sa ma opresc la momentul in care inima nu o sa imi mai bata deloc...o sa fiu rece si tare. Darren Hayes - I Miss You

Vremea sa fie de vina...sau poate nu. Nu ma simt deloc in apele mele, este atat de ciudat sentimentul ce ma incearca...nu stiu in ce apa ma scald acum dar cert este ca nu imi este bine. Vreau inapoi marea mea plina de speranta si stralucire. Imi doresc sa fiu capabila sa lupt cu morile de vant si sa ajung acolo unde nimeni nu credea ca o sa fiu...sa ating culmea aceea inalta si sa nu mai cobor niciodata de acolo. Sa privesc imprejur si sa ma gandesc in sinea mea ca am avut un exemplu demn de urmat si sa imi amintesc ca nu trebuie niciodata sa incetez sa sper si sa visez. Acolo unde speranta moare, ramane visul pe care ni-l creem asa cum ne dorim. Timpul asta hain, se misca necontenit...ajung sa cred ca este un ipocrit si nepasator cu noi... adesea aud ca "timpul le va rezolva pe toate"...baliverne, caci numai noi putem sa facem ceva favorabil. Sa stiti ca timpul ne ofera zile...dar nu uita sa ni le ia.

Adesea se intampla ca la sfarsitul zilei sa existe anumite intamplari despre care nu te poti abtine sa nu vorbesti. Nu neaparat lucruri interesante pentru ceilalti, dar apasatoare pentru sine....lucruri pe care ne este greu sa le auzim si totusi le spunem pentru ca nu mai suportam tacerea. Intamplarile inseamna mai mult decat le putem cuprinde in cateva cuvinte si incercam sa le conturam pentru ca...la urma urmei inseamna realitatea noastra; Sunt cazuri in care suntem constransi de imprejurare sa spunem anumite lucruri...si nu exista optiunea de a evita raspunsul Unele sentimente raman nespuse si mereu pastrate pentru noi. Si...de foarte putine ori sunt intamplari care vorbesc de la sine.

Daca dimineata parea ca o sa fie o zi lunga, din cauza durerilor ce ma apasau si a chefului inexistent. Cu trecerea minutelor mi-am dat seama ca sunt lucruri pentru care trebuie sa fentez indispozitia si sa ma bucur de micile lucruri ce imi aduc zambetul pe buze. In primul rand mesajul de la tine, a reusit sa deschida poarta catre noi schimbari...in clipa in care am auzit telefonul cantand am zambit, si nu ma refer numai la zambetul de pe chip, ci si la zambetul sufletului ce a tresarit gandindu-se ca o sa citeasca un mesaj plin de cuvinte melodioase scris de un somnoros cu ochii verzi. M-am apucat sa fac ordine prin casa, in acest timp a intrat mama la mine in camera - unde ma aflam si eu si mi-a spus: "Iesi pana afara sa vezi ceva :).". Fericita parasesc treaba pe care o faceam cu gandul ca afara o sa vad o multitudine de fulgi de nea cazand. Primul impact cu vremea m-a demoralizat pentru cateva secunde, simteam frigul cum imi intra prin oase si de sus nu cadea nici macar u...

Zilele trecute am vorbit despre schimbari, dar nu stiu de ce nu ma pot oprii sa ma gandesc la aceste noi sentimente prin care trecem, noi...oamenii. Mi-am pus multe intrebari si nu am descoperit nici un raspuns. Ne schimbam de haine, de caractere si avem parte de diverse uscusuri si coborasuri. Pe zi ce trece realizam ca nimic nu este perfect si ca este natural sa trecem prin astfel de intamplari. Ca tot vorbeam de schimbari, acum nu mai dramatizez atunci cand am parte de un coboras...nu mai consider ca mi-a picat cerul in cap si ca X problema nu se poate remedia. Aceste "drame" in prezent au devenit niste intamplari de care sa ma amuz cand imi amintesc de momentele in care eram afectata din "nimic real". Am renuntat sa imi mai pese de rautatile spuse de cei din jurul meu, caci nu toate parerile conteaza...dar intr-un colt de gandire trebuie sa tinem seama si de ele. Acum imi spun "ce daca sunt uneori singura - fizic vorbind?", sunt multumita ca EL este ...

Astazi o sa vorbesc despre Tine...Tu cel care mi-ai daruit cele mai frumoase clipe...Tu a carei inima imi apartine in intregime...Tu care imi furi sentimentele si cuvintele frumoase...toate iti apartin. Inceputurile imi par atat de indepartate ... pe atunci eu nu te cunosteam, dar in schimb tu ma cunosteai. Eu nu consideram ca as avea nevoie de prezenta ta in acele momente...tu aveai nevoie de mine fara ca eu sa stiu. Pentru tine eu nu reprezentam decat un vis, ce-ti tulbura noptile si zilele. Ai reusit sa imi citesti sufletul si sa imi spui ceea ce aveam nevoie sa aud, de-abia atunci mi-am dat seama cata nevoie avem unul de celalalt. Tu esti unic pentru mine. Cand iti simt prezenta in apropierea mea, un cantec auzit numai de mine ma indeamna sa valsez. Acum nu cunoastem decat ceea ce iubim. Noi nu suntem asemeni oamenilor ce nu mai au timp sa cunoasca nimic...acei oameni care cumpara lucruri de-a gata de la negustori...dar, cum nu exista negustori de iubire... Daca vrei sa intelegi ce...

Astazi m-am trezit cu o stare ciudata, pe care am vrut sa o evit...sa ii arat ca sunt mai puternica decat ea, dar adevarul este ca nelinistea asta ma napadeste. Nu stiu motivul pentru care simt acest sentiment...dar cert este ca pulsul inimii mi-a galopat intr-un ritm total anormal si totusi impresionant. Starea asta asociata cu raceala ce a pus stapanire pe mine "face toti banii". In aceste momente ma gandeam la oamenii care uita sa comunice si prefera sa intinda niste cuvinte pe portativ...sa arunce ideei taioase si nefondate in dreapta si-n stanga. Privindu-i mi se pare ca se aseamana foarte usor cu vecina mea care intinde rufele repede si fara multa filozofie. Ce-i cu atata reverie in jurul lor? isi amintesc de momentele cand totul era bine...dar nu privesc deloc prezentul care acum este schimbat din toat punctele de vedere. Cuvintele pe care le folosesc ei, nu mai suna a cantec placut...ci a huruit, oare nu-si dau seama ca loviturile pe care le ofera se vor intoarce impo...

Am avut parte de o seara placuta, plina de: confesiuni, glume, ironii la adresa altora, povesti cu personaje adevarate, un capucino cu gust amar, fum de tigara, politica, amintiri, asteptari si o mica intepatura care parea ca o sa strice seara -dar spre buna noastra dispozitie, s-a trecut cu vederea destul de repede fara a fi nevoie de interventia "fortelor majore". Nu stiu cum ma asteptam sa decurga acest "bal mascat" (asa cum l-am denumit ieri), dar ii promisesem Madalinei ca o sa fac tot posibilul sa ma simt bine si sa rad din suflet. Pe aceasta cale vreau sa ii spun ca nu am dezamagit-o si ca am fost ca un mic spiridus al veseliei. Dupa ce am terminat de inhalat mult fum in haine, am hotarat de comun acord ca este cazul sa mai iesim si pe afara...la aer curat. Zis si facut, una dintre fete a venit cu ideea sa mergem in mall Cotroceni - "no ha atunci!", am dat o raita si pe acolo, ne-am amagit cu minunatele preturi si am venit acasa... A urmat o noapt...

Aceasta zi a trecut pe langa mine fara sa imi dau seama, nu am facut nimic laudabil dar cu toate acestea nici nu am stat degeaba. Am reusit sa iau legatura cu oameni dragi sufletului meu. Acestia ma fac sa ma simt atat de bine cand ne apucam sa vorbim cate in luna si in stele fara sa simtim distanta ce cade peste noi adesea; Mai tarziu o sa plec la o intalnire, care pare sa ajunga "bal mascat"...deoarece peste chip am o masca de bolnava, de care nu pot sa scap oricat de mult m-as stradui. Sunt lipsita de puteri, fara pic de culoare in obraji si mai ales zgomotoasa din cauza tusei ce ma ameninta din ce in ce mai tare. Incerc sa fiu draguta cu toata lumea, caci nu este nimeni responsabil pentru starea mea artagoasa din aceasta zi.

Dimineata a fost extrem de ciudata, m-am trezit cu o stare de somnolenta profunda, eram mai obosita decat atunci cand am stins televizorul sa dorm. Mergand cu gandul plecat pe meleagurile viselor, ma indreptam buimaca spre nicaieri...cand SURPRIZA, a venit mos Nicolae (sincera sa fiu nu ma asteptam sa primesc nimic din partea mosului batran). Am plecat spre sectia de votare, pentru a imi exercita dreptul...simteam aerul rece de afara cum imi intra direct in plamani...imi venea sa inchid ochii si sa ma las purtata de aceasta stare. Mai tarziu am plecat spre parcul Cismigiu. In maxi taxi am intalnit tot felul de oameni...unii veseli pt ca a venit mosu pe la ei,altii ingandurati, ascultatori de muzica, crispati si cativa sub influenta alcoolului. As putea sa povestesc intamplarile prin care am trecut in cele 30 de minute cat am mers cu acest mijloc de transport in comun...dar prefer sa nu. Alaturi de EL am avut parte de: plimbari, ras, spectacol, dulcegarii, dans, zapada, reni, braduti mi...

In ultima perioada am scris adesea despre sentimentul care mi-l provoaca venirea Sarbatorilor si de golul sufletesc ce ma apasa cand privesc pe geam si nu vad fulgii jucandu-se sau dansand. Mi-am facut putin timp sa zapez printre bloguri si am realizat ca nu sunt singura care resimte lipsa zapezii, caci M.Bendeac si Picaturi intunecate mi-au amintit ca pot aduce zapada pe meleagurile casei mele virtuale. Cred ca pentru cei mici venirea Mosului este o mare bucurie care nu poate fi descrisa in cuvinte... si chiar daca "mosul" s-a chinuit cu mult timp inainte sa caute cadouri potrivite pentru aceasta zi, cu siguranta atunci cand o sa isi vada micutul/micuta bucurandu-se o sa uite de tot chinul si alergatura din magazine. Imi amintesc ca traditia spunea ca Mos Nicolae aducea dulciuri tuturor copiilor si celor ce nu au fost cuminti pe parcursul anului le aducea cate o nuielusa. Ma intreb oare cate persoane vor primii in aceasta seara doar dulciuri, fara sa primeasca ceva materi...

Calendaristic vorbind este inceput de iarna...toti pasii grabiti ne duc cu gandul la sarbatori, dorintele celor mici, forfota orasului, beculete colorate, bradutii impodobiti ...totul imi aminteste despre iernile din copilaria mea. Un singur lucru lipseste ca totul sa fie la fel, zapada - care ne dezamageste si anul acesta - caci nu da nici un semn ca ar vrea sa vina in curand, sa astearna un covor alb pe care sa il atinga sania si renii Mosului. In aceasta perioada mi-am dat seama ca nu am nevoie de multi bani ca sa fiu fericita. Nu am nevoie de multe lucruri pentru a imi face inima sa traseara si nici nu am nevoie de mult timp pentru a exprima ceea ce simt. Pentru a fi fericita imi este necesar o clipa in care sa fiu alaturi de cei dragi sau in care sa citesc un mesaj de la cineva special. Fericirea mea este asociata in sunete, imagini vesele, arome speciale (precum mirosul de mandarina, aroma de vin fiert, vanilie, cocos, ciocolata calda, s.a.m.d.), senzatii ce ma aduc adesea intr-o...

Dimineata am plecat pe la diverse magazine sa ma orientez pentru cadouri ... am vazut, am analizat, studiat si intr-un final am cumparat. Cautam ceva, dar nu stiu exact ce anume...stiu ca imi doream sa fie simbolic, hazliu si sa reprezinte intr-un fel sau altul acest sezon. La pranz aveam progamata o intalnire cu elf-ul mosului. M-am gandit ca vine cu burtica goala prin gerul acestui sezon si m-am hotarat sa ii pregatesc cateva sandwich-uri calde, deoarece consider ca sunt destul de satioase si mult mai sanatoase decat mancarea de la fast food. L-am invitat la caldura pe micutul elf...timp in care eu am terminat de scris un mail unei prietene. Cand am plecat spre bucatarie am fost placut surprinsa, deoarece am gasit pe hol-langa ghetutele mele o punguta plina cu cadouri. M-am blocat cateva clipe. Eram surprinsa, fericita si putin furioasa pe mine ca nu am fost in stare sa termin la timp cadoul pentru ELf. Cu emotie am inceput sa scot treptat darurile si sa ma minunez de imaginatia boga...

Ziua de astazi mi-am dedicat-o cumparaturilor... am plecat de acasa cu speranta ca o sa gasesc tot ceea ce mi-am propus. Dar spre marea mea dezamagire in imensa capitala nu am gasit nimic care sa imi atraga atentia. Imi doream un glob pentru colectie...intr-adevar am gasit o multitudine de culori si modele,dar erau din plastic si nu sunt adepta frazei "cat de fantastic e in plastic"; M-am uitat dupa obiecte specifice acestui sezon...oare am fost mult prea cusurgie, ori s-au terminat stocurile de cadouri simpatice? Era imposibil sa nu ma loveasca o stare de liniste sufleteasca, deoarece intrand intr-un magazin se auzeau colinde si in jurul meu vedeam numai decoratiuni de iarna...ma simteam ca intr-un vis frumos. (to be continued...) Recomand: Muzica de Sezon

Asta-i vremea care ma deprima. Nu-i prea cald, dar nici frig nu e. Soarele zambeste fugar printre ceata si apoi se ascunde. As face ceva, dar nu stiu ce anume. Mi-am amintit de cineva care imi spunea adesea ca nu toamna este deprimanta...ci ca orasul devine deprimant atunci cand se asterne covorul de ganduri neintelese . Serile trecute m-am plimbat putin prin oras. Am gasit strazi pustii,un ceas ratacit ce numara orele pentru sine si o umezeala atmosferica ce m-a trezit la viata inca din primele minute de cand am inceput sa pasesc in aceasta lume intunecoasa; As putea spune cu usurinta ca orasul asta este zbarcit si obosit... dar as fi condamnata, caci eu nu ratacesc la orele potrivite sa ii remarc fata jucausa si vesela; Ascult: Sandi Thom - I Wish I Was A Punk Rocker I-94 - Sun Will Rise Again

Ziua a debutat cu multe discutii contradictorii din care ne-am dat seama ca noi chiar nu avem ce cauta la Gaudeamus, asa ca am mers urmand linia galbena punctata, care ne ducea pe un drum caruia nu ii stiam finalul... Am fost dezamagita, caci acest drum s-a terminat brusc si eu nu ma saturasem inca de mers, asa ca am continuat "calatoria"...pentru putine minute, caci peisajul ne-a captivat si am ramas pierduti in spatiu si timp privind tot ceea ce ne inconjura. Locuri pline de amintiri. Fiecare particica din parc face parte din trecutul nostru, dar si din viitor. Nu mi-am dat seama cum timpul a trecut, cert este ca eu vroiam sa mai stau...incepuse de ceva vreme sa se intunece si apara cealalta parte a orasului. Beculete colorate si diverse lumini ce te fac sa crezi ca esti intr-o alta locatie. La insistentele domnului meu, am intrat in oraselul copiilor (acum pot sa recunosc ca nu i-a luat mult sa ma convinga, caci unde este vorba de copilarit nu este tocmeala cu mine). Ne-a...

Draga mosule , E s t e o n o a p t e s e n i n a s i f r i g u r o a s a. Luna patrunde prin geam filtrand intunericul camerei. Mintea imi zburda pe campii pline de zapada, unde oamenii cu nasuri rosii si reci pasesc pe drumul inghetat si neatins provocand un scrancet placut; Nu am mai petrecut de mult un Craciun ca-n povesti...acum totul pare facut la indigo, pana si vremea insorita e vesnic prezenta in aceasta perioada...oare ea nu s-a plictisit de aceasta vacanta (de iarna) pe Pamant? Nu vrea sa cedeze acest loc fulgilor de nea? In primul rand vreau sa iti multumesc pentru cadoul de anul trecut, nu conteaza ca a ajuns cu intarziere de 2 luni fara 3 zile...consider ca aceasta asteptare a facut ca acest cadou sa fie pretuit enorm. A ajuns sa faca parte din mine, el reprezinta intregul meu suflet, toata iubirea de care dispun...fara EL as fi saraca de sentimente; Nu vreau sa plictisesc cu scrisoarea aceasta, stiu ca multi copii scriu si timpul preseaza in aceste momente. Eu sunt altr...

Adesea mi se intampla sa ascult muzica in casti si sa particip inevitabil la "piesa de teatru" a oamenilor de langa mine. Imi place sa privesc cu atentie expresia mimica a persoanelor si sa imi inchipui ceea ce ar putea sa zica din felul in care gesticuleaza... Un simplu zambet poate deschide usa multor imaginatii, o privire indragostita este mereu usor de deslusit si rar confundata cu o duiosie, atunci cand zaresc un inceput de incruntare gandul ma duce imediat la ceva inechitabil, felul in care se joaca mainile ma fascineaza...parca danseaza pe diversure stiluri de muzica; Pentru mine este un amuzament sa ma rup cateva minute de lumea reala si sa ma pierd in ganduri copilaresti. Cat de trist este pentru cei ce nu au avut niciodata prilejul sa asculte vocea celor de langa ei, zumzetul albinelor, cantecul pasarilor, muzica - pe care noi ceilalti o ascultam zilnic, bataia inimii, propriul glas...zgomotul orasului de care ne vaitam adesea. Cred ca este cazul sa multumim pentru ...

Imi doresc sa gasesc dispozitia necesara pentru a ma apuca de citit o alta carte. De o saptamana de cand am terminat cartea precedenta am incercat de cateva ori sa deschid noua carte pe care am luat-o din biblioteca, dar nu am facut nimic mai mult decat sa o mut de pe masa in pat si invers. Astazi ma gandeam de ce simt nevoia zilnic sa scriu cate o idee, o fraza sau un gand... raspunsul pare relativ simplu in momentul actual, nu stiu ce o sa spun intr-o alta zi...acum fac toate astea pentru ca imi doresc sa am ce citii la batranete,atunci cand o sa stau alaturi de EL pe canapea - cu laptop-ul in brate...la o discutie despre amintiri si o gura de cacao cu lapte; In alta ordine de idei vreau sa spun ca " Mada you make my day! :) >:D Ascult: Andra feat Adi Korekt - Colt de suflet Craig David - Walking away Gavin DeGraw - I Don't Want To Be

Dimineata a inceput cu o activitate pe care o fac adesea, dar parca astazi a durat mai mult ca niciodata...m-am invartit ca "Voda in loboda". Nu stiu care este motivul acestei brambureli dar cert este ca am terminat pana la urma; Pe la pranz urma sa ma intalnesc cu elf-ul mosului pentru a ii inmana scrisoarea de anul acesta. Dar cum scrisoarea nu era finalizata, m-am hotarat ca de voie-si-nevoie este momentul oportun sa scriu ultimele randuri. Am sperat ca zece minute sunt suficiente pentru a termina scrisoarea...am lasat muzica sa cante si am ramas cu stiloul in mana gandindu-ma la dorintele pe care le nutresc in momentul actual. Ascult o melodie, nu scriu nimic, mai ascult alta si inca nimic...coincidenta face a urmatorul cantec sa fie "All i want for Christmas is you", brusc pic intr-o stare de visare care a durat atat de putin cat si melodia... dupa acest moment in minte mi se plimbau multe ideei pe care am inceput sa le astern pe hartie. In timp ce puneam punct...

Stateam aseara in pat cu privirea catre televizor dar cu gandul plecat...imi aminteam de momentele in care imi era frica si simteam asta in bataile inimii, in acel frig ce intra prin piele, in sacadatia plamanilor si in sangele care curgea mai incet ca niciodata; Ce puerila eram atunci cand gandurile ma napadeau si evitam sa ma exteriorizez de frica... de frica? Ce hilar pare acum! Ma ascundeam in lacrimi de tristete si nu gaseam niciodata butonul de "close". Ma amuz cand ma vad in amintiri ... cat de terifiata eram in situatiile in care eram pusa intre ciocan si nicovala fara sa fie locul meu acolo; Acum sunt indiferenta la tot ceea ce atunci parea a fi imposibil de depasit. Nu imi este teama sa: spun ceea ce gandesc, scriu cuvinte care consider ca exprima stari sau caracterizari ale persoanelor, fac gesturi fara a imi pasa de privirile celorlalti, raspund la telefon fara sa ma gandesc ce isi doreste interlocutorul, imi exprim opinia pentru ca am acest drept, accept fericir...

Au inceput sa apara in vitrine din ce in ce mai multe obiecte care te duc cu gandul la Sarbatorile de iarna. Jucarele de plus se pot cumpara cu diverse ocazii, la fel masinute teleghidate si robotei cat mai sofisticati - dar acum vanzatorii magazinelor profita de ocazie si fac o invazie de astfel de obiecte. Dupa parerea mea cam acestea sunt unele dintre cele mai dorite cadouri de copii ce au fost crescuti intr-o maniera aparte, astfel incat sa nu viseze departe si sa pice de undeva de sus; Cei ce au fost invatati cu daruri ceva mai pretentioase lista de cadouri contine neaparat ceva din urmatoarea enumerare: calculatoar, laptop, bicicletea, ipod, papusa care mai are putin si aseamana oamenilor, aparat foto de ultima generatie, atv, masini electrice si alte cele... Nu este treaba mea ce primesc ceilalti si nici nu sunt invidioasa...doar faceam o retrospectiva a ceea ce am remarcat; M-am uitat melancolica la decoratiunile pentru acest sezon...as fi ipocrita sa spun ca nu sunt deosebit d...

Prin minte imi trec o mie de ganduri...nu pot spune cu exactitate care sunt acestea, deoarece nu pot percepe decat franturi in care musai esti si TU. Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge dependenta de TINE. Am descoperit ca viata mea merge alaturi de a TA, urmarind impreuna soarele de la capatul drumului care ne zambeste cald; IMPREUNA visam si speram ca dorintele noastre vor ajunge o realitate palpabila intr-un timp potrivit pentru a reusi sa le punem in practica conform planului de atac. Cand NOI ne intalnim Pamantul de sub picioare parca dispare si plutim asemeni norilor, intr-o lume inimaginabil de frumoasa. Iti multumesc pentru ca: - mi-ai iesit in cale si pentru faptul ca ai luptat ca aceasta relatie sa existe; - imi accepti stangaciile si inceri sa ma ajuti sa trec peste ele; - m-ai invatat sa simt acest sentiment placut numit de oameni "iubire"; - ma faci sa rad atunci cand sunt trista; - imi adori coditele si privirea aceea inocenta(;;); - imi faci toate mofturile...

Ma aflu pe scaunul tau, in dormitorul tau ... ma simt ca intr-un vis frumos. Am trecut peste toate obstacolele pe care mi le propunea aceasta zi si acum sunt extrem de fericita. Chiar daca nu a fost asa cum mi-am imaginat, nu-mi pare rau...pentru ca a fost de o mie de ori mai bine de cat credeam; Inca un lucru nou pe care il fac in aceasta clipa...scriu de pe pc-ul tau, din locul in care te aflai tu acum un an si ceva cand ne-am cunoscut pe net. Ironia sortii face ca simt ce simteai si tu atunci -poate chiar inzecit, ma refer la acel fior care trece prin tot corpul, la aceea emotie ciudata care nu da pace dar de care nu ai vrea sa scapi niciodata. >:D

Nu stiu cum se face, dar de cand m-am asezat in fata laptop-ului sa scriu cateva randuri, winamp-ul meu a generat numai muzica melancolica...care se potriveste perfect cu starea in care ma aflu. Am lasat muzica la un volum redus, vreau sa ramana in fundal pentru a completa decorul de care am nevoie in aceasta clipa. Nu vreau sa ma trezeasca nimeni din starea aceasta ciudata in care am picat...e o liniste care se poate asemana cu "linistea dinaintea furtunii". Daca o tin in ritmul asta, poate o sa reusesc sa imi aud gandurile cum vorbesc intre ele... Spre surprinderea mea sunt calma; Inca nu constientizez ca maine o sa ii intalnesc pe "ai LUI" (a 2-a intalnire cu parintii sai) si presimt ca o sa fiu emotionata si chiar extrem de timida (adesea devin penibil de tacuta in astfel de situatii). Consider ca in toata aceasta nebunie de sentimente o sa fie si un fapt care este cu certitudine de partea binelui... pot spune ca alaturarea sufletului meu cu al lui o sa imi ofe...