Am încercat sa trag un semnal de alarmă, să spun că nu mă simt ok în situația asta! Nu este normal să nu găsim un moment de fericire... Dar poate că eu cer prea mult. Eu nu vad ce mi se oferă, eu caut motiv de supărare în orice...
Eu visez la o armonie, un echilibru... O stabilitate. Dar, sunt departe de toate aceste dorințe.
Ma îndrept vertiginos într-o direcție gri... Plâng și sunt tristă, ma ascund cât pot, folosesc o mască pentru ceilalți.. Dar sufletul îmi este gol, nu mai simt nimic, nici măcar dezamăgire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: