vaccin

 Saptamana aceasta m-am vaccinat impotriva virusului ce ne-a schimbat intreg anul trecut. Sunt putin confuza daca am luat decizia cea mai buna. 

Ma hranesc cu gandul ca orice schimbare trebuie sa porneasca de undeva, asa ca m-am ancorat in lupta aceasta si am pus o treapta catre dorinta de intoarcere la normal. Poate ca nu conteaza atat de mult farama pe care am facut-o eu, insa putin de la mine, cu putin de la altii, consider ca  putem face ceva impreuna. Daca stam pe margine si asteptam, o sa ne invartim in cercul vicios pe care l-am avut anul trecut. 

Imi iubesc familia si pe aceasta cale vreau sa le spun asta. Ei au avut o importanta majora in decizia mea de a ma vaccina. Daca eu am sanse mai mici sa ma imbolnavesc (iar), atunci inseamna ca sunt sanse si mai mici ca eu sa le raspandesc acest virus. 

M-am gandit si la posibilele consecinte... dar, pentru copilul meu, am zis sa fiu puternica si sa fac ceea ce tine de mine ca el sa triasca o viata normala, fara pandemie, fara masca si restrictii.

Imi lipsesc iesirile in gasca, plimbarile, zambetele oamenilor, grimasele, culorile rujurilor mele... simt ca viata noastra a ajuns monotona si rigida.