Trista

Ma simt uneori atat de trista si de singura... plang noptile si nu imi gasesc cuvintele sa exprim ce ma macina. Mister imi este alaturi, insa nu pot sa il transpun in pielea mea, sa simta la aceeasi intensitate ca si mine micile frustrari pe care le am.
Incerc sa par puternica si indiferenta, insa atunci cand sunt doar eu cu mine, ma descarc de sentimente si de ranchiuna pe care o acumulez... plang des si incerc sa nu ingreunez nici un umar al celor de langa mine. Stiu ca mama ar fi trista sa ma stie asa, si nu este singura care si-ar face griji pentru mine.
Traiesc cu speranta ca la anu o sa am coltul meu, al nostru de rai pe pamant.
Visez atat de mult la dorinta asta incat a fi dispusa sa dorm pe jos, in frig...numai sa stiu ca sunt doar eu alaturi de Mister si ne vom incalzi impreuna.
Stau adesea si ma gandesc cum e oare viata de familie...cum e sa fi cu adevarat o sotie, sa poti sa faci ce iti doresti fara ca sa ai retineri din cauza "colocatarilor"... ma simt intrusa in spatiul acesta.
Oricat de mult incearca Mister sa ma faca sa ma simt aici ca acasa, stiu ca nu o sa reusesc niciodata....nu am spatiul si intimitatea de care am nevoie.