Trec zilele fara sa le mai simt rostul. Ma simt neputincioasa, nu mai am incredere in fortele mele...imi este teama de interviuri. Ma transform intr-o persoana ursuza care isi cauta coltul de liniste incercand sa nu vorbeasca cu lumea.
Cu siguranta oamenii nu ma ineleg, insa eu sunt dezamagita ca nu am un loc de munca in prezent. Realizez ca ma invart intr-un cerc ciudat in care toate joburile pe care le-am gasit au fost tot in domeniul in care am activat..insa eu mi-as dori ceva nou, un loc unde sa pot avansa, sa muncesc cu drag si sa mi se recunoasca eforturile.
Am momente in care plang si nimic nu ma poate face sa ma simt mai bine... sunt intr-o perioada sensibila si as vrea sa imi revin cat mai repede....vreau o stabilitate.
miercuri, iunie 27, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: