Povestea unui suflet

Sunt seri in care as vrea sa vin in fotoliul din dormitor, sa ma arunc in cel mai confortabil mod si sa imi i-au laptopul in brate, asa cum faceam odinioara, sa scriu cu sufletul. Imi lipsesc povestile mele puerile, intamplarile care faceau ziua sa fie colorata...m-am maturizat si am inceput sa simt responsabilitatile pe umeri. Grijile ma napadesc si uit sa mai vad lucrurile marunte ce ma inconjoara. Am ajuns sa fiu cu "agenda incarcata", sa planific fiecare zi de liber, sa nu imi permit o ora de iesit din tipar...nu gasesc timp necesar pentru a trai clipa asa cum simt "acum". Visez cu ochii deschisi ca dupa terminarea organizarii marelui eveniment, intr-un fel sau altul viata mea se v-a schimbat...sper ca in bine, imi este teama de ceea ce o sa urmeze insa imi doresc si ma rog cu tot sufletul meu sa reusim luxul de a ne realiza visul. Sunt atat de bulversata de tot ce se intampla incat simt ca nu mai gasesc o coerenta in scriere. Sar de la un subiect la altu s...

Dupa mult timp am simtit ca traiesc iar... desi inca imi simt inima sifonata de griji si probleme, am reusit sa gasesc energie sa imi incarc bateriile cu sentimente calde. Imi era dor sa ma rasfat si sa simt ca acolo imi este locul... am incercat in ultima perioada sa impac pe toata lumea si am uitat de mine. Simt ca undeva in lumea asta exista nedreptati... unii si-au trait viata lor, insa nu ii lasa si pe ceilalti sa traiasca impulsiv, ci vor sa ii ghideze la maxim... iar eu nu am stiut niciodata sa traiesc stiind ca pot supara pe cineva. Sunt ca o frunza dusa de vant... ma simt slabita si tremur ca o varguta. Ziua de astazi mi-a aratat ca pot sa zambesc, inca nu am uitat asta, cert este ca nu trebuie sa uit sa traiesc pentru mine si sentimentele mele. Visez mult ca momentul in care o sa am casa mea, abia atunci o sa simt ca fericirea exista in toate formele posibile.

Am probat pentru prima data rochii de mireasa. Am realizat cat de greu este sa o gasesti pe cea potrivita...si mai ales cat de usor este sa gasesti cusur la modele ce nu isi sunt intocmai pe plac. Mi-au povestit si prietenele mele ca nu este chiar ca in filme... nu e ca si cum o pui pe tine si simti ca ea este aleasa, ci intr-un fel sau altul te simti tu bine si confortabil intr-o rochie si alegi sa o cumperi caci nu stii daca o sa gasesti una mai potrivita. Mereu o sa gasesti modele care iti vor placea din X puncte de vedere, dar o sa le gasesti si defecte peste care nu poti sa treci... in cazul meu nu as putea sa trec peste un decolteu generos... Decizii peste decizii. 

Ganduri. Stres...

... asta mi-ar placea sa pot spune, insa undeva in interiorul meu se duc lupte grele. Organizez nunta, urmeaza schimbari in viata mea... urmeaza sa ma mut alaturi de Mister, ma bucura asta..insa ma demoralizez cand ma gandesc ca nu vom fi singuri, un an o sa stam alaturi de ai lui pana reusim sa ne construim o casa a noastra; Sper sa reusim cat mai repede sa punem la punct acest vis... imi este teama de reactiile mele, de vulcanul ce salajluieste in interiorul meu... nu imi doresc sa impart casa cu "oameni straini", nu sunt dispusa sa accept ca cineva sa imi dirijeze viata, atat mie cat si lui. Sunt o fire calma, insa cand vine vorba despre ceea ce este al meu fierb. Incerc sa ma linistesc, sa imi fac ordine in ganduri si sa ma gandesc ca in viitorul apropiat o sa fiu doar cu omul drag si o sa ne traim viata dupa bunul plac. Nu neg faptul ca am fost foarte rasfatata acasa la mama, sunt dependenta de familia mea si gandul ca as putea sa ii supar cu ceva ma face sa fiu foart...

Nunta incepe sa se concretizeze. Avem local, nasi, dj, invitatii, marturii, propsuri... si multe ideei de pus pe hartie. Timpul ne ajuta, mai avem 7 luni si suntem in grafic. Sunt putin nelinistita in ceea ce priveste dansul si melodia noastra, am emotii nu stiu daca o sa ma descurc. Nu mi-a placut niciodata sa dansez in public... iar ultimii ani si-au pus amprenta asupra dorintei mele de a invata lucruri impuse. Am cantarit multe decizii, am cautat mult anumite "artificii" si inca mai am cate ceva de pus la punct. Incep sa ma relaxez, nu vreau sa fac din nunta asta o povara. Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le fac cu zambetul pe buze. Trebuie sa invat sa nu ma impacientez.

Ma consum foarte tare pentru toate lucrurile marunte, pentru oamenii de langa mine, pentru esecuri, pentru tot ceea ce implica acest eveniment. Am slabit patru kilograme fara sa fac sport...totul e pe baza de stres. Sunt dezamagita ca unii oameni nu reactioneaza intocmai cum ar fi corect, uita de bucuria mea si isi razbuna esecurile asupra mea. Ma simt stoarsa de puteri. As fi vrut sa gasesc mai mult timp liber pentru a scrie aumite detalii, insa ajung seara acasa si pic la datorie.

Am fost sambata sa vad un local, totul se incadreaza in bugetul si gusturile mele modeste. Urmeaza ca maine sa semnez contractul si sa aleg data. Am emotii si nu mai dorm noaptea. Viata mea urmeaza sa se schimbe. Sunt fericita dar in acelasi timp si emotionata. Am in minte ataea ganduri incat nu stiu pe care sa il ascult prima data si ce drum sa urmez. Sunt foarte obosita si nu imi gasesc cuvintele, nu sunt in stare sa leg doua fraze coerente. Ma duc la somn..revin cu detalii.

Astazi nici un sentiment nu anunta ceea ce urma sa se intample... era o zi ca toate celelalte, treburi gospodaresti, dulcegatit, sport... intalnirea de seara cu Mister, nimic neobisnuit. Am iesit sa ne plimbam cu masina, caci afara este un frig de crapa pietrele...o vreme numai buna de privit din spatele geamului si de cuibarit in sufletul celui drag; Discutiile curgeau, fara nici un sens anume...vorbeam despre diverse stari si brusc m-a rugat sa ii acord cinci minute... nimic nu ma facea sa ma gandesc la o posibila cerere  in casatorie. S-a scotocit prin geaca si a ingenuciat, mi-a pus intrebarea si eu am ramas fara cuvinte, lacrimile in siroiau pe fata si nu puteam sa cred ca tot ce vad este adevarat...asteptasem de atata timp momentul asta incat acum nu credeam ca este real. Intr-un final, printre lacrimi de fericire i-am spus DA! L-am intrebat daca este convins de aceste sentimente, daca este pregatit... tot nu imi venea sa cred, simteam ca plutesc intr-un vis. 2 marti...