Ziua mea...
Fac parte din categoria oamenilor norocosi ce se pot mandrii cu faptul ca isi serbeaza ziua de trei ori pe an. De fiecare data este altfel, si niciodata nu am acelasi sentiment.
Recunosc, inainte de ziua nasterii ma simt mult mai euforica si eman o nerabdare, dar asta se intampla pana in seara antecedenta "marelui eveniment".
Onomasticile sunt doar motive de zambet sec si regrete. Imi doresc mai mult ca oricand sa nu mai aud telefonul cum suna si nici sa bad mesaje nu imi doresc... simt ca totul este ca un film regizat, nimic spontan . Parca imi si imaginez o conversatie a unui expeditor de sms "TREBUIE sa ii urez si Ei toate cele" - prea formal, prea fals.
Este momentul sa ma afund in bucatarie, am multa treaba... nu am dispozitie sa vorbesc cu nimeni, azi va rog eu Nu!
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: