Cand eram mica imi placea aceasta perioada a anului, eram in vacanta de primavara...eram visatoare si totul mi se parea usor. Timpul parca era mai consistent, reuseam sa termin curatenia si imi ramanea timp pentru iesirile cu prietenii.
Anul acesta abia am terminat treaba si simt ca trebuie sa o i-au de la capat...nu sunt multumita de nimic, parca cineva in spatele meu vine si isi baga coada sa imi deranjeze ordinea.
Am nevoie de o zi de odihna... vreau sa stau la iarba verde, sa citesc, sa creez, sa iubesc, sa fac orice ma face fericita si ma scoate din cotidian. Astept cu nerabdare un weekend in care sa pot evada din oras, insa aceste zile se tot lasa amanate.
Mi-am pus ordine in viata si am de gand sa imi incep un program pentru sanatatea mea. Am ajuns la varsta in care scartai usor, insa nu vreau sa las lucrurile sa se intautateasca.
Si daca tot vorbeam despre program, este timpul sa ma bag la somn...ora unu m-a prins iar treaza.
miercuri, aprilie 12, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: