Ganduri despre oameni

Am ajuns sa fug de cuvinte, icerc pe cat posibil sa tin pentru mine frustrarile si dezamagirile pe care mi le provoaca cei din jur.
Imi este teama sa vorbesc,au impresia ca doar ei au dreptul sa fie cei ce se supara, iar mie imi ramane mereu sa fiu vinovata. Ma conformez si accept situatia, desi nu ma simt inculpata...nu va imaginati ca sunt oaia neagra, caci sunt opusul...dar am o doza de pacifism si asta ma face sa fiu mai empatica.
Nu am energia necesara sa duc o lupta in spate. Vreau sa ma inchid in cercul meu... mi s-a luat tare de a tine in puf oamenii de enspe mii de ori. Am nevoie de intelegere si eu, de iertare...
Nu pot sa bat la usi inchise necontenit, cedez si ma afund in linistea personala... macar asa nu o i-au mereu de la capat cu aceleasi repsosuri infinite,
Am nevoie de un cutremur interior sa ma pun pe picioare si sa incep o viata linistita.