Sfarsitul de saptamana a fost tensionat la munca, nu imi explic cum de toata lumea era incarcata negativ...am reusit sa scap cu brio si m-am bucurat atat de mult cand ceasul indica ora de seara...simteam cum o piatra mi se ia de pe suflet si totul parea mai usor.
In ceea ce priveste timpul liber am reusit sa pun la punct cateva restante si sa imi ordonez alte dorinte.
Vreau sa am o viata organizata, insa mereu apar neprevazuturi si sunt nevoita sa schimb planurile initiale.
Timpul pentru mine personal, a devenit un timp colectiv in care stau si pun la cale alte dorinte si doleante.
duminică, februarie 19, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: