Am plans ca un copil cu capul ascuns in perna. Imi doream sa imi strig durerea si sa fiu inteleasa... chiar daca pare ireal nu pot sa ii spun lui Mister ceea ce ma doare, caci este legat de familia lui si de gandul ca exista posilbilitatea ca eu sa fiu nevoita sa impart cu familia lui casa.
Intr-o oarecare masura imi doresc sa fiu ceruta si sa fac pasul, insa sunt constienta ca nu ne permitem ... nu stiu daca vreodata o sa pot sa fug in lume asa cum acum doar visez.
Apreciez anumite lucruri, chiar daca nu sunt foarte deschisa in comunicare, ceva ma inhiba si ma face sa ma inchid in mine.
Astazi plang si imi ung ranile.
Casa noastra este atat de departe fizic, dar totusi caramizile pentru fundatie sut gata....
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: