Ieri am fost la nungta uneia dintre verisoare...Mister nu a putut sa fie alaturi de mine, caci avea nunta unul dintre prietenii lui. A fost o situatie destul de delicata si am stabilit sa ne impartim.
Pe moment mi s-a parut ca este cea mai inteleapta idee,insa ieri mi-am dat seama cat de greu este fara EL. Dansurile au fost atipice si momentele cheie nu mai aveau aceeasi intensitate pentru mine.
Recunosc, iar m-am pus in pielea miresei si mi-am imaginat cum ar fi fost sa port eu rochia alba... nu stiu cat mai am de asteptat sau daca o sa am parte vreodata de un astfel de moment... dar stiu ca imi doresc si nu doar atat, ci visez la o familie a mea...o casa alaturi de sot si copii.
Sunt mandra de Mister, il privesc admirativ prin cuvintele celorlalti despre EL. Simt ca am facut alegerea cea potrivita si fericirea mea alaturi de el confirma asta;
Il iubesc!
duminică, septembrie 04, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: