Acasa

Saptamana aceasta totul se rezuma la concediu... am profitat de ultimele zile pentru a pleca la munte. Transalpina a fost destinatia. Am vizitat si Sarmisegetuza si alte localitati mai mici, insa oricare ar fi fost destinatia bucuria mea ar fi fost la fel de mare caci am reusit sa fug o zi din rutina mea.
Timpul a trecut fulgerator, nu stiu cum a trecut august si deja ne aflam in septembrie.
Mintea imi zboara la tot ce am facut si ce mai puteam sa fac.
Astazi am facut putin exercitiu de colorat... urmeaza "nunta anului" si mi-am pus amprenta la cateva detalii. Recunosc, oricat de puternica incerc sa par... undeva in colt de suflet mi-as fi dorit sa imi organizez si eu nunta. Incerc sa ma rabdare, insa ma uit cu groaza la faptul ca niciodata nu vom putea avea casa noastra... iar cei din jurul nostru nu vor sa ne inteleaga ca este greu.
Cel de sus nu a fost suficient de darnic cu noi, nu a vrut sa ne ajute cu un acoperis deasupra... trebuie sa muncim si sa ne facem credit, alta explicatie nu exista. Imi este teama de nu mai pot...insa alta varianta nu exista.

Sunt singura la parinti saptamana aceasta, insa sentimentul nu ma incanta prea tare...am incercat sa fiu un copil cuminte si sa nu o supar pe mama....sper ca mi-a iesit.