Chiar daca am avut o perioada agitata si am simtit ca sunt singura impotriva vantului puternic, am reusit sa depasesc situatia...sa ma regasesc si sa ma intorc pe drumul cel bun.
Pe aceasta cale vreau sa le multumesc celor ce mi-au fost alaturi in cele mai negre momente si nu m-au parasit atunci cand aveam nevoie de liniste si singuratate...sunt sigura ca prezenta lor m-a ajutat sa pasesc pe drumul cel bun.
Oamenii sunt diferiti dar cu toate astea se inteleg si se completeaza...asta-i cel mai fain intr-o prietenie .
Nu am multi oameni speciali, nu pot sa ma mandresc cu o gasca de poveste...am cativa oameni pe care pot sa ma bazez necontenit si pe care ii sun la orice ora din zi sau noapte. Putini dar buni.
Recunosc, am avut momente in care m-am gandit daca doar eu simt asta...sau sentimentul este reciproc...
Imi doresc ca peste zece ani sa ii am tot pe ei langa mine, sunt sigura ca nu o sa ne plictisim niciodata!
miercuri, aprilie 13, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: