Ganduri nocturne

Ora unu bate la fereastra, stau cu laptopul in brate...deja a devenit cliseu, nu reusesc sa imi adun gandurile si sa le astern pe hartia virtuala.
Ma gandesc la trecerea necontenita a timpului. Privesc in urma mea si simt ca nu las nimic vizibil. As vrea sa regasesc puterea de a lasa amintiri si bucurii oamenilor. Sunt intr-o perioada de tranzitie, simt ca am multe de facut si timpul ma preseaza de la spate.
Am inceput sa visez la momente colorate, poate ca ma pripesc, dar nu poate nimeni sa imi interzica sa visez. Mereu am fost o persoana ce pluteste pe nori imaginari. de multe ori am cazut, dar stiu ca intr-o zi o sa ma urc la cer pe treptele fericirii.
Astept inca transformarea mea, dar parca nu mai apare. Imi doresc cu ardoare sa ii fac pe oameni mandri de mine, sa le las mici zambete permanente pe chip - imi lipsesc gropitele mamei din obraji) .



 play