Povestea unui suflet

Luni 28 martie un apel telefonic a schimbat cursul vietii. Bunicul nu mai este...suferinta i-a fost curmata dupa ani de suferinta. Am crezut ca o sa fiu tare si puternica, insa am fost ca o prajitura fondanta.... am varsat lacrimi de crocodil pentru omul ce mi-a fost ruda doar prin titulatura, nu prin prezenta in viata mea.

Cand eram copila oamenii ma intrebau cum este la scoala si ce vreau sa ma fac atunci cand o sa cresc... in adolescenta intrebarea frecventa era ce facultate o sa urmez. Timpul a trecut iar intrebarile nu au incetat sa apara, cursul vietii a mers inainte spre intrebarea referitoare la job. Cand toate credeam ca s-au pus la punct si toate intrebarile au fost spuse, oamenii au devenit interesati de viata mea sentimentala, de viitorul meu si povestea mea de iubire..    Ma gandesc cat de simplu este sa intrebi, dar oare raspunsurile sunt la fel de usor de spus? Ma rascolesc astfel de intrebari, caci de cele mai multe ori sunt ganduri la care nici in singuratatea mea nu gasesc un raspuns... sau nu toate raspunsurile depind doar de mine. Trebuie sa gasesc un cliseu pe care sa il folosesc atunci cand sunt pusa in situatii stanjenitoare... Nu inteleg de ce viata altora este atat de interesanta si de ce sunt curiosi pana in maduva oaselor, dar asta pana sa  le pui si lor in ca...

Nu stiu daca am mai fost in situatia de acum. Ma simt straina de mine, dar in acelasi timp ma regasesc destul de frecvent; Am impresia ca incerc sa ma reinventez, sa renasc la viata precum natura. Sunt din ce in ce mai energica si mai motivata pentru indeplinirea proiectelor de viitor... si totusi sunt nemultumita de mine, de ceea ce fac si gandesc. Sunt zile in care ma simt singura si ma intorc in trecut, retraiesc zilele in care aveam o gasca si ma intreb unde sunt acele momente?!? Am ramas o singuratica desi in jurul meu sunt nenumarati oameni cu care ma inteleg bine, cert este ca nu mai am incredere sa o i-au de la capat, poate nici putere nu mai am. Ma simt nostalgica. Ma uit la "pacientii" de la munca, le zambesc larg fara sa le dau de inteles cat de mult ii stimez pentru faptul ca au reusit dupa atatia ani sa isi tina alaturi  oameni de elita, pieteni de catarama si suflete calde. Nu vreau sa intelegeti ca am ramas precum o frunza batuta de vant, insa nici nu pot fa...

Am avut parte de o zi energica si plina de activitati petrecute in razele soarelui si adierea vantului. Mi-am propus sa schimb infatisarea gradinitei cu flori si am inceput prin sadirea semintelor de plante multicolore... am readus la lumina piticii de gradina, am plantat panselute, am vopsit... totul incepe sa prinda contur .  Dupa mult timp am iesit la plimbare fara sa mai fiu preata de vre-o problema nerezolvata. Am mancat inghetata si am vorbit mult. Imi era dor de o astfel de iesire. Momente ca acestea au fost multe si dese in trecut, insa acum au devenit niste raritati de care tin cu dintii si pe care le apreciez inzecit.  Mereu am spus ca nu este bine a fi "om mare" caci problemele si propritatiile sunt mai multe si umerii sunt presati de greutati. Vreau ca sa imi ordonez viata si sa am parte de zile pentru mine in care sa ie cu oamenii dragi mie, sa ma ocup mai mult  de acrivitatile ce imi fac placere, sa citesc mai mult, sa gatesc... off ce dor imi ete de zi...

Telefonul a sunat necontenit, vestile veneau din diverse parti si sufletul meu nu stia cum a reactioneze. Nu sunt de piatra, nu puteam sa raman insensibila... insa nici sa vars lacrimi de crocodil verde. Situatia este destul de critica, timpul preseaza si oamenii se apropie. Viata ne ciupeste atunci cand nu ne asteptam, ne face sa ne intoarcem cu picioarele pe Pamant si sa ne amintim cat de multe lucruri untem capabil sa le facem faca ne unim fortele. Ma simt  obosita si plina de ganduri. As vrea sa am puterea de a trece cu vederea fandoselile pe care oamenii le fac, sa  inchid ochii si sa nu vad momentele in care privirile taioase lovesc ... sa nu simt cand ma doare.

Nu am povestit niciodata despre durerea ce ma apasa, despre o persoana ce ma dezgusta din adancul sufletului... dar, daca nu am facut asta pana acum, nu o sa o fac nici astazi...  Simt ca am facut un lucru nedemn de educatia pe care mi-au oferit-o parintii mei, imi pare rau intr-o oarecare masura...dar totusi consider ca am procedat corect, desi stiu ca puteam mai mult si mai apasat. Atunci cand simt ca familia mea este incoltita de astfel de caractere imi scot ghearele si coltii de leu si atac - pentru familia mea uit de bune maniere.  Dupa ce am avut parte de un contact vizual cu "omul negru" si un schimb de replici acide, simteam cum pielea imi arde si lacrimile inunda ochii, fierbeam ca o oala pusa pe foc si uitata acolo. Am iesit la aer, am privit spre cer si am tras aer in piept. Trebuia sa imi revin..nu vreau sa ii mai impovarez pe ai mei cu astfel de intamplari, acum a venit vremea sa i-au viata in piept si sa ma descurc singura cu astfel de probleme. Poate ca nu a...

Ne maturizam si ne pierdem sufletul de copil Imi este dor de zilele in care ma trezeam si mergeam in camera de alaturi si ii gaseam pe fratiorii mei  astepandu-si surioara somnoroasa sa faca ochi si sa mearga impreuna la bucatarie sa manance micul dejun.  Intotdeauna sfaritul de saptamana insemna pranzul in familie. Poate ca atunci nu stiam sa apreciez asta, insa acum resimt golul pe care il lasa schimbarile acestea; Sunt zile in care privesc lung spre usa si astept cu nerabdare sa vina frati-miu si sa il imbratisez, sa ii povestesc ce am mai facut. sa il ascult sau pur si simplu sa ii ofer o prajitura facuta cu gandul la el. Acum stau si plang desi nu imi explic de ce imi este dor de o intregire, practic nimic nu s-a schimbat de curand...totu-i vechi, insa inima mea simte ca are nevoie de cateva clipe "ca pe vremuri". Imi este teama ca micile intamplari din prezent pot provoca o avalansa in viitor. Stateam serile trecute si priveam in gol, as fi vrut sa vad un zambet in...

 

Picura cu stropi reci , vremea nu este prielnica pentru primbari si sport in aer liber. M-am cufundat in patul cald si am inchis ochii...am lasat imaginatia sa imi fie alaturi. Am intrat in bucatarie , aici ma simt cel mai bine...fie ca sunt suparata sau vesela, cand gatesc ma detasez de orice si ma transpun intr-o lume de vis. Sunt vesela si entuziasmata. Incep sa imi conturez planuri pentru viitorul apropiat. Imi doresc sa am parte de un an special si poate chiar memorabil. Astazi am facut un plan de lupta pentru luna august, un nou "membru" este asteptat sa imi fie alaturi .. dar momentan este doar pe lista de "to do". Lupt si incerc din rasputeri sa imi ating visul. Nu vreau ca viata mea sa mearga doar pe reguli si programari, ci imi doresc sa am puncte de reper si teluri pe care sa le indeplinesc. Vreau sa fiu mandra la finalul anului de realizari. Privind in trecut deja ma simt un alt om si nu este neaparat cel mai bun lucru, dar poate schimbarile ma sper...

Primavara a sosit si odata cu ea sufletul meu a iesit din hibernare. Ma simt ca un fluturas ce a invatat sa zboare si isi doreste sa profite la maxim de muzica linistitoare a naturii si de florile colorate ce incanta privirea. Vreau sa imi recapat energia si entuziasmul pe care le aveam candva, nu demult. Imi este teama de sindromul imbatranirii precoce. Nu vreau sa ma aricesc din motive minore, nu vreau sa fiu ursuza... trebuie sa imi revin si sa impart zambete. Recunosc, poate nu am avut cele mai grozave zile in ultimele luni,dar ma straduiesc sa revin pe drumul cel bun, sper sa fiu inteleasa si sa nu ma intoarca nimeni din drum. Sunt destul de instabila emotional...plang usor si ma las lovita de cuvinte. Trebuie sa  regasesc usa catre vechia personalitate a mea - imi placea mai mult.

Sunt indragostita! Iubesc si ma simt ca un copil mare. De la o vreme sunt atat de fericita incat nu imi dispare zambetul de pe chip atunci cand omul drag este in apropierea mea.

Mai este mult pana la ziua mea, dar ca niciodata stiu ce imi doresc. :) Mi-ar placea ca cineva sa ma surprinda cu un video in care cei dragi sa imi ureze cateva mesaje, sa imi zambeasca, sa ma certe sau pur si simplu sa imi faca cu mana. As vrea un astfel de moment sa il pot revedea ori de cate ori simt ca sunt singura. Stiu ca nu am multi prieteni, dar asta nu cred ca ar ingreuna dorinta mea... oamenii pe care ii am in jurul meu sunt calitativi si imi ofera sentimente mai mult decat o mie de oameni ce au fost calatori prin viata mea. Pentru cateva momente am inchis ochii si mi-am imaginat cateva pasaje. Ce frumos se contureaza in mintea mea acest cadou.