Povestea unui suflet

Nu stiu de ce dar cand vine vorba sa fac ceva pentru mine sau sa imi cumpar, brusc ma transform intr-o persoana rea. Nu imi place sa fac nimic pentru mine, mereu conider ca mai am timp de asteptat si ca e loc de mai bine si mai bun. Asa ca mereu am amanat micile placeri ale vietii. Imi doream foarte mult sa fac o schimbare in viata mea, tanjeam ca un copil la vitrina dar niciodata nu indrazneam sa intru si sa pun mana pe obiectul mult visat. Ultima luna a fost grea, dorinta crestea si oamenii ma dezamageau, insa astazi am indraznit sa pasesc in magazin, sa palpez si sa ma indragostesc. Vazut, placut, adjudecat. Nu imi vine sa cred, am facut un gest special pentru mine. Sunt atat de fericita. Ma simt ca un copil ce si-a atins visul.

Soarele straluceste cu putere parca ar fi primavara. Simt cum energia imi bate la usa si ma indeamna sa ies la plimbare. Am lasat treburile pentru mai tarziu si am sarit in ghetute sa ma bucur de atmosfera primavaratica. Am inchis ochii si m-am rasucit ca un copil in loc, lasandu-mi buclele sa daneze in aer si sa pluteasca intr-un ritm necontrolat, simteam energia solara cum imi incarca bateriile. Aveam chef de vorbit si de planificat viitorul. De visat la "casuta mea". Visul e din ce in ce mai indepartat, banii sunt principala problema. As vrea sa pot sa fac ceva in privinta asta, sa muncesc inzecit pentru a castiga pe masura. Ma gandeam cum zboara timpul si eu nu am realizat nimic palpabil pentru viata mea. Ma simt de parca imbatranesc inutil. Realizez ca din jurul meu sunt mutati impreuna, vorbesc de nunta, copil, viitor comun, planuri de viitor.... in schimb eu, doar imi doresc. Nu stiu cu ce am gresit sau daca cineva acolo sus ma vede mai puternica sa primesc toate...

Sarbatoarea magica m-a gasit acasa alaturi de familie. Am desfacut cadourile, am zambit, am trait emotii puternice, mi-am folosit imaginatia, am mirosit a scortisoara, am primit lucruri deosebite, am jucat jocuri de societate, am baut cola, am visat, am ras...a fost o zi speciala.  Craciunul mereu a insemnat unitate si amintiri. Am incercat sa pastram tradiriile si sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna. Astazi mi-am gasit cateva minute pentru mine..am facut ordine in ganduri si prioritati. Imi doresc ca fiecare zi sa fie linistita ca astazi si timpul sa nu ne schimbe traditiile. Imi dau seama ca am crescut si ne-am maturizat, dar undeva in interiorul nostru am ramas copii si ne dorim mereu imbratisarea mamei. Astazi sunt un copil rasfatat. Imi iubesc familia!

Ma gandeam cand am ajuns in ajunul Craciunului. Imi amintesc franturi din anul acesta, si toate au legatura cu 1 martie...ziua in care am simtit o avalansa ce se napustea asupra casei noastre. Sunt obosita de agitatia ce ma inconjoara.Am facut atatea treburi de parca zilele intra in sac si trebuie sa fie totul luna...poate chiar mai mult decat "totul"

A trecut un an de cand am operat-o pe micuta mea. A fost un an cu multe interventii si vizite la medic, amsperat ca situatia este sub control...insa astazi, la fix un an de atunci am ajuns iar la consultatii de urgenta. Diagnostic temator, este nevoie de o operatie la inceputul anului viitor. Inima mea este stransa ca un purice, nu stiu cat de grea este interventia si nici daca sansele de recuperare sunt maxime...am un gol in stomac atunci cand ma gandesc la situatie; Iubesc mai mult ca orice pe lumea asta si nu mi-as vedea viata schimbata pentru astfel de situatii. 

Nici nu stiu ce mai simt, sunt confuza. nesigura...nu imi gasesc locul in acest prezent. Imi vine sa pun punct si sa ma retrag din jocul asta. Nu inteleg cum pana acum visul era gratis si acum a devenit o dorinta imposibila. Ma doare tot ce se intampla. Plang si nu inteleg.

Maturitatea aduce de la sine multe schimbari, nu mereu ele sunt pozitive. Am inceput sa obosesc incercand sa fac totul sa fie bine. Energia imi scade vazand cu ochii...incerc sa las de la mine mai mult decat as vrea, doar ca totul sa fie bine. Ma doare ca oricat de maleabila sunt, se gaseste cineva care sa imi atace buna intentie si sa ma faca sa regret ca sunt atat de draguta. As vrea sa fiu stana de piatra, sa nu ma las induplecata de nimic...dar sunt om si ma doare. Am plans astazi, lacrimi mari mi-au curs pe obraji si am lasat ca totul sa se intample, nu am vrut sa ma mai prefac un om puternic, deja  numai pe cine sa pacalesc ca sunt dura.

Nu sunt egoista deloc, insa am ajuns sa imi fie dor de mine, de energia debordanta, zambetul colorat si mai ales de ordinea in viata. Nu mai gasesc timpul necesar sa fac tot ceea ce imi doresc, sa ii multumesc pe cei din jurul meu si sa rup putine minute si pentru odihna. Totul a ajuns sa fie calculat la minut, deja stiu ce fac urmatoarele trei zile si simt ca nu mai pot sa ies din cercul asta obositor. As vrea sa descopar lumina care ma duce spre atingerea dorintei mele secrete. Imi lipseste Mister cu toate gafele lui, cu toata aroganta de care stie ca da dovada, cu zambetu lui imperfect...am ajuns sa ma intalnesc doar cu partea lui speciala si frumoasa, caci nu mai avem timp sa ne aratam toate defectele si sa ni le trecem cu vederea. Putinul timp pe care il avem impreuna este mereu plin de energie si intelegere. Nu spun ca este un lucru rau, insa in ritmul asta o sa uitam cine suntem noi cu adevarat, ce defecte avem si pierdem cheia intelegerii in situatii grele. Apreciez liberta...

Astazi am impachetat cadourile pentru Craciun. Am ascultat muzica de suflet si m-am lasat purtata de spiritul magic. Parfumul mandarinelor dainuia in dormitorul calduros. Totul era magic, imi venea sa sar in pat si sa ma cuibaresc in pilota prietenoasa, sa ma rasfat cu zambetul pe buze si cu miscari copilaresti.  Imaginatia imi zboara departe cand vine vorba despre cadourile ce urmeaza sa le primesc de la cei dragi, insa nu indraznec sa le spun ce aveam nevoie cu adevarat. Sunt sigura ca orice o sa primesc o sa fie pe gustul meu si o sa ma bucure enorm. Am fost si incerc sa raman o persoana usor de multumit. Seara m-a surprins cu o stare de singuratate...

Zambesc cand ma gandesc la ziua de astazi... am reusit sa imi duc la indeplinit planurile, dar asta nu este tot...am avut parte de timp magic. Cand ma gandesc la minutele in care am zambit larg parca incep obrajii sa ma doara si ochii sa imi sclipeasca. Am vorbit mult, am povestit si am depanat amintiri. A fost o zi alaturi de cel mai bun prieten al meu, o zi la care visam de mult timp dar pe care nu indrazneam sa o conturez in cuvinte. Stiu ca pare robotizat, insa recunosc ca am ajuns sa fiu mereu contra timp si sa stau cu ochii pe ceas si pe agenda cu programari. Ma simt de parca cineva este in spatele meu si ma preseaza sa fac totul in termen scurt. In ultima perioada nu prea am avut cum sa imi ies din ritualul zilnic de activitati programate, asa ca ziua de astazi a fost ca o raza rupta din rai...ceva neasteptat, nou si special. Am bateriile incarcate si imi pare rau ca astfel de momente sunt putine. Sufletul meu se deschide larg cand se simte in siguranta si il las sa povest...

Nu am timp de mine, de blog, de sifonier...sunt pe fuga :(

Ma simt straina de tot ce ma inconjoara.  Am obosit! Am nevoie de o zi mai lunga sa imi pun la punct toate planurile. Nu mai fac fata programului de munca-acasa si povestea se repeta cu perfecta continuitate. Imi este dor de o plimbare departe, de o seara pe o perna straina...as vrea sa fac o excapada, insa nu imi permit sa fac asta din cauza comoditatii si imaturitatii. M-am saturat sa vorbesc despre timpul ce ne preseaza, despre nevoia acuta de a avea banul de buzunar muncit cu sudoarea fruntii, despre dorinta de a sta la casa mea...de gandul intens de a pune ban peste ban pentru a avea ceva al nostru. Simt ca lupt singura pentru un viitor pe care il vad frumos dar greu de atins. M-am convins a nu stiu cata oara ca sunt o proasta pentru ca vreau sa lupt pentru anii astia pe care i-am petrecut aici, pentru amintirile pe care le-am indosariat in cutia sufletului, pentru sentimentele ce bat la usa adesea, pentru ceea ce mi-am construit in imaginatia puerila, pentru omul pe care i...

Baterii descarcate. Am incercat sa fac pe super eroina, sa lupt cu oboseala si sa nu ii arat ca ma afecteaza somnu pe fuga si ritmul de viata alert. Am picat in ultima saptamana...raceala m-a pus la respect. Incerc sa fiu bine, sa ma descurc si sa pastrez energia cat mai mult...insa sunt momente in care clachez. Simt nevoia de afectiune mai mult ca oricand, vreau sa fiu inteleasa si sa mi se acorde cinci minute de atentie. As vrea ca anul ce vine sa imi aduca schimbari din partea oamenilor dragi...sa ii gasesc fericiti si impliniti, sa nu ma ofilesc cu gandul la probleme. Am plans mult serile trecute, am vrut sa ma descarc si sa o i-au de la capat...mai am nevoie de odihna si de maine promit ca totul sa fie bine.

Am vrut sa par o persoana tare, sa nu arat ca am momente in care sufletul imi plange si striga de durere...mi-am lasat mereu zambetul a fie stapan pe chipul meu, dar am simtit ca nu mai rezist singura in aceasta poveste asa ca am plans si am vorbit cu cel mai bun prieten despre ceea ce ma nelinisteste. Stiu ca discutia mea este in siguranta, ma simt de parca am vorbit cu mine...sunt usurata si linistita ca am reusit sa scot gandurile ce ma macinau pe interior. Am plans cu lacrimi reci...mi-am spus oful i am luat-o de la capat. Joc ultima carte!

Simt ca pierd sentimente. Ma simt singura si as vrea sa ma traga cineva de mana si sa imi arate ca ma insel... nici nu mai stiu daca exagerez, daca doar eu vad situatia asa...sau  oare chiar sunt o umbra pe acest pamant. Am incercat sa iti spun cat de mult ma doare faptul ca ne privim si nu avem curaj sa facem un pas inainte, suntem atat de caposi si in acelasi timp atat de diferiti. As vrea sa intelegi cat de important este pentru mine sa ma simt in siguranta langa tine, sa nu am grija zilei de maine in ceea ce ne priveste pe noi...insa imi dai momente de incertitudine si de nesiguranta. Ma intrebi de ce simt asta? Pur si simplu nu gasesc un entuziasm in glasul tau, nu observ mesaje in lipsa mea...nu ma simt asa cum ma simteam candva. Apreciez ceea ce faci pentru mine, dar am nevoie sa vad ca sunt mai mult decat o prietena pentru tine... stiu ca ai suflet bun si ca sari in ajutorul oricui iti cere asta...tocmai de aceasta imi doresc sa imi arati ca sunt mai speciala pentru tin...

Am alergat din magazin in magazin in cautarea cadourilor perfecte pentru cei dragi. Imi imaginasem deja o lista cu mici atentii care ar fi fost potrivite pentru fiecare in parte,insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ; Am plecat dezamagita catre casa... Ma simt neputincioasa!  Nu stiu de ce, dar am ajuns iar intr-o perioada in care ma las afectata de lucruri marunte, de parerea celorlalti despre mine, de impactul pe care il am asupra lor... ma gandesc la cum trebuie sa ma comport ca sa nu ii dezamagesc, insa cu toate eforturile mele, simt ca nu sunt ceea ce vor ei . Cineva imi spunea sa nu ma mai gandesc la ceilalti, pentru ca uit de mine si oricat m-as zbate sa le fiu lor pe plac, la finalul povestii tot eu sunt vinovata de toate lucrurile nepotrivite ce s-au intamplat. Trebuie sa ma comport natural, sa fiu indiferenta daca felul meu de a fi...deranjeaza sau nu . Am facut cateva lucruri de care sunt dezamagita, am vorbit cand trebuia sa tac...m-am lasat purta...