Tic-tac am ajuns pe ultima suta de metrii si simt cum presiunea ultimei clipe imi sufla in par. Am emotii, nu stiu daca am pregatit tot ceea ce am nevoie pentru acest eveniment.
Am ajuns sa pun capul e perna foarte obosita, sa adorm cu gandul la planurile pe care am sa de duc la indeplinit...visez ca timpul magic a sosit... insa nu este momentul in care eu sa fiu in prim-plan.
Acum sunt o domnisoara de onoare...cu emotii pe masura.
Toti isi doresc sa ii ajut,sa finalizam marele proiect, insa eu nu pot sa ma multiplic.
Trag aer in piept si o i-au de la capat. Povestea aceasta se sfarseste la inceputul lunii...acolo incepe o noua etapa. Mi-am facut deja planuri pentru inceputul lunii.
Ii scot pe ai mei la teatru. Am rezervat bilete si astept cu drag sa ii anunt.
Sper ca in curand sa imi reorganizez viata, sa am timp liber pentru a face ceea ce imi doresc, fara sa fiu presata de ceas.
Visez a o sedinta foto in plina toamna, la umbrela colorata...la zambete, la carti de citit.
marți, octombrie 20, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: