Timp

Trecut-au anii...
Dupa mai bine de doi ani am ajuns sa ii cunosc pe parintii celui mai bun prieten al meu; Stiu ca este bizar, insa destinul ne-a tinut departe de aceasta intalnire. Eu am auzit destul de multe lucruri despre acesti oameni...iar ei la randul lor stiau despre mine cate ceva...dar impactul fizic si direct a fost astazi.
Am avut emotii, mi-a fost teama ca nu cumva sa gafez si sa fac un gest necugetat care sa pericliteze prietenia mea.
Ce-i drept a fost o zi relaxanta. Imi era dor de o astfel de zi plina de ras si joaca.
Ma simt atat de bine in compania aceasta si ma bucur ca viata mea este atat de ordonata acum.
Timpul ma  gaseste mai zabitoare si mai dornica sa evoluez din toate punctele de vedere.