Povestea unui suflet

Am avut parte de o zi linistita. De dimineata am fost sa ma linistesc sufleteste si sa ascult o povata de viata... mereu cand sunt acolo simt ca nimic rau nu se poate intampla. Acasa am dulcegatit. Seara am iesit cu prietenii la o vorba buna si o portie de ras. As putea sa spun ca a fost ca pe vremuri, insa cateva lucruri s-au mai schimbat...sau poate as putea sa spun cateva persoane. Uneori in viata trebuie sa cernem cu sita si sa ne limitam la cercul cu adevarat strans. Imi pare rau intr-un fel ca "ea" nu mai este cum era...insa singura a ales ce isi doreste pentru viitor, iar daca eu/noi nu am facut parte, cu forta nu se poate. Acum poate isi da putin seama sau era doar o iesire din monotonia in care s-au cufundat, doar ca nu le-a iesit pasenta si totul s-a sfarsit ciudat. Desi uneori vreau sa fiu rea...ma doare situatia si mi-ar fi placut sa nu se termine asa.

Cu manutele astea doua m-am apucat sa imi fac si "candy wrapper bag" . Imi doream de foarte mult timp sa realizez o astfel de geanta, am mai avut o tentativa, insa am cedat dupa numai o zi de munca. Acum situatia a evoluat si gentuta prinde contur, ceea ce ma face extrem de fericita. Vreau sa o termin si sa o port cu zambetul pe buze. In sinea mea mi-am propus sa fac o schimbare in bine, sa imi regasesc locul si zambetul. Partea proasta este ca ceva in aceasta ecuatie imi strica mereu dorinta interioara. As vrea sa pot sa folosesc un burete magic si sa sterg momentele in care cineva isi baga coada in dispozitia mea. Imi este dor de clipele in care creatia si culoarea erau predominante in viata mea. In ultima perioada am facut multe lucruri casnice, insa nu am mai confectionat nimic din ceea ce ma facea fericita candva... chiar si de "dulcegatit" nu am mai avut timp.

Am plans mult, iar si iar... simt ca nu mai am putere. Nu inteleg ce se petrece in jurul meu, as vrea sa primesc niste explicatii si sa ofer raspunsurile asa cum le vad si le simt eu. Poate suna straniu, insa ma simt filata...sunt locuri in care adesea simt ca este cineva in urma mea si ma urmareste. Inchipuirea imi joaca feste sau este purul adevar, nu stiu ce sa mai cred. Am momente in care simt ca traiesc intr-un film prost regizat, in care actrita principala sunt eu. Imi este teama de propria-mi reactie. Sunt un pericol pentru mine insami...si intr-un fel pt cei care tin la mine. Simt ca am dubla personalitate...si ma tem de manipularea ce se petrece din ce in ce mai agresiv.

Treburile se aduna, energia scade...insa dorinta de a pune totul la punct a ramas. Trag din rasputeri sa fac cat de mult pot.

Unii oameni au simtit nevoia de o schimbare....si vor sa ma schimbe pe mine, sa ma faca sa uit cine sunt eu. Nu mi se pare drept. Imi plang durerea si imi ling ranile singura. Ma simt pierduta.

Renovarile par ca nu se mai termina. Incep munca de dimineata si ajung sa ma asez doar cat sunt la masa...si seara la culcare. Nu imi pare rau, caci mereu mi-a placut sa imi pun amprenta in casa. Astazi priveam si analizam ca in fiecare camera am facut cate o piesa de mobila cu manutele astea doua... asa ca am de ce sa ma mandresc "o fata are tata" si il ajut cand vine vorba despre creatie. Am in minte cateva ideei pe care vreau sa le pun in aplicare pentru dormitorul meu; Nu stiu daca am apucat sa mentionez ca cele mai bine de 300 de plusuri ce dainuiau in camera, pe dulap, pereti, perdea si in restul camerei...nu vor mai exista. Am hotarat mai mult impinsa de la spate sa renunt la ele... imagina o sa fie total schimbata fata de ceea ce am avut din anii copilariei. Nu m-am hotarat inca daca o sa pun un evantai urias sau o sa imi pun un colaj de imagini cu peisaje pozate de mine. Imaginatia imi zburda, astept sa vad cum totul prinde contur. Sunt incantata de ideea ca o s...

Am primit o propunere greu de refuzat.  O plimbare pe strada Xenopol din capitala si implicit in parcul Carol. Am aceptat, dupa mult timp am ras si m-am simtit libera... doar ca libertatea nu a tinut mult...caci m-am intors in aceeleasi conditii; Gandurile ma apasa. Sunt dezamagita si lacrimile mi-au inghetat.

7:00 - Trezirea! Defapt este timpul sa ma ridic din pat. 9:00 - Dormitorul meu este gol, totul a disparut ca si cum nu a fost niciodata acolo 12:00 - Camera este la rosu 18:00 - Prafurile magice au fost suflate si se asteapta uscarea lor 21:00 - Sunt in camera mea provizorie, cu o carte in mana si incerc sa lecturez povestea, insa literele fug de privirea mea. 21:30 - Aprind laptopul si incec sa spun ceva inteligent, insa ma simt mult prea obosita. 22:00 - Imi fac in minte planuri pentru ziua de maine. 22:26 - Noapte buna!

Seara s-a terminat cu un esec total. M-am simtit mica si nedorita. Inca stau si ma gandesc daca merita sa merg pe drumul acesta sau este mai bine sa ma ascund in groapa mea de visare. Sunt dezamagita si in clipa de fata am in minte un gand. Nu inteleg de ce ma cam bantuieste aceasta intrebare "oare chiar merita?" Vreau sa ma bucur de ultima zi in patul copilariei mele. De maine intru in renovare si remodelare a dormitorului meu. Trebuie sa renunt la plusuri..si asta ma sperie.

Astazi am avut o energie minunata, o stare de bine. Parca m-am regasit pe mine dupa lungi cautari. Imi doream ca totul sa se mentina pe termen lung, sa ma bucur de fiecare secunda. Sclipeam ca o stea. Oamenii dragi au vazut starea mea si m-au felicitat pentru energia pe care o debordam. Seara m-a prins in fata laptopului cu internetul deschis si cu multe conversatii pe teme diverse. Am ajuns sa vorbesc cu oameni la care nu ma gandeam niciodata ca ar putea sa imi fie alaturi. In urma cu un an doi....as fi spus ca situatia nu are cum sa se schimbe si ca eu vad doar in directia mea, in schimb acum simt ca nu are rost sa bat pasul in loc. Am incercat si nu e rost sa mai indur rautati gratuite; Viata merge inainte cu schimbarile aferente. Sper ca tuturor oamenilor pe care i-am considerat dragi intr-un moment al vietii sa le mearga bine si sa fie fericiti...acolo unde sunt, departe de mine.

Situatia inca nu este roz.. uneori ma gandesc ca ar putea sa fie, insa eu ma incapatanez sa raman pe loc...doar ca in secunda doi imi dau seama ca mai vreau sa copilaresc putin si nu sunt pregatita pentru decizii importante. Dar oare , cand este timpul unor decizii serioase? Sunt rascolita din toate punctele de vedere. Simt ca o i-au de la inceput...si iar incep sa ma gandesc la tot. As putea sau nu ? Ma simt obosita, saptamana aceasta a fost plina de stres si alergatura. Am vrut sa fac situatia sa fie bine pentru toata lumea...chiar si pentru mine. Am ore de somn pierdute si ganduri de cantarit. Ma retrag in glorie!

Casa de piatra D.D! Cea mai buna prietena a mea din liceu a avut cununia astazi. Am fost invitata si m-am bucurat sa ii fiu alaturi!

Astazi am avut parte de o zi linistita. Ceea ce simt eu se vede si pe "noul meu  detector de stare" - ma refer la exema ce mi-a aparut si se inroseste cand sunt stresata. Ma uit in jurul meu si descopar oameni vechi ce vor sa reapara in peisaj, insa sunt total schimbati si nu ii recunosc... ii simt ca pe niste straini. Aroganta si "superioritatea" de care vor sa dea dovada le ofera un aer de nesuportat. Incerc sa inchid ochii si sa nu vad ce se petrece. Este viata lor si trebuie sa se bucure si sa si-o traiasca cum isi doresc...asa ca, ii las sa se comporte ca atare. In ultima perioada am fost destul de retinuta in afirmatii, cu siguranta imi bat gura degeaba. Vreau fapte nu vorbe.

Astazi mi-a fost rau. Starile de ameteala si lesin iar au aparut. Trebuie sa ma duc neaparat la un control medical...nu este de joaca...insa am de asteptat "primul salariu".  Vreau sa imi reiau viata independenta. Cu riscul de a dezamagii vreau sa imi i-au viata in brate. Am devenit o persoana introvertita si aricioasa. Nu impart cu nimeni ceea ce se ascunde in spatele privirii mele triste si nici nu arat ce trsit e zambetul . Sufletul imi este rascolit si incerc sa fiu puternica.

Mi-am propus inca de aseara ceea ce trebuia sa indeplinesc in aceasta zi. Totul era calculat la minut si mi-am dorit sa imi respect planul. Per ansamblu am avut o zi frumoasa si linistita. Sunt momente in care simt ca viata mi se intoarce la 180 de grade si nu stiu daca este un lucru bun. Vreau sa ma gandesc serios si sa pun in balanta tot. Trebuie sa ma linistesc, caci o mica problema de sanatate este activata de aceasta situatie.

A fost ziua mea de nastere. Inceputul a fost promitator... insa pe parcursc lucrurile s-au complicat. Cadourile apareau si nu stiam cum sa reactionez. Mereu am fost de parere ca gesturile mici sunt cele mai frumoase... insa exista oameni care vor sa te lase fara cuvinte si sa etapeze....iar pe mine gesturile astea ma fac sa tremur de nervi...mai ales cand gestul are un scop ascuns; Referitor la celelalte cadouri, am fost foarte incantata. Oamenii dragi s-au gandit la mine si m-au sunat sa imi ureze numai ganduri bune. Sanatatea mea e din ce in ce mai subreda.

Am nevoie de timpul meu...sa fiu doar eu cu mine! Nu am chef de explicatii si discutii interminabile.

Prietenii sunt acolo unde nu iti imaginezi. In momente grele iti dai seama cine iti este cu adevarat alaturi si cine fuge la prima ploaie.

Sunt entuziasmata, astazi am fost la cumparaturi de materiale pentru dormitorul meu. Ma simt de parca in sfarsit viata mea o sa arate altfel... o sa o conturez cu borduri frumoase si o sa ii ofer un pastel de culori. Nu stiu daca o sa imi fac de cap in adevaratul sens al cuvantului, insa aceasta schimbare o asteptam de mult timp. Ma gandesc serios sa renunt la jucariile de plus ce stau in prezent pe peretii camerei mele. Stiu ca sunt un accesoriu ce ma reprezinta si ofera o particularitate camerei, insa poate trebuie sa schimb asta...sa las loc noilor decoruri in viata mea.  M-am oprit din scris si am privit camera, totul are o amintire, o particica din trecutul meu..si undeva intr-un colt gasesc viitorul meu. Stiu ca sunt puternica si ca o sa fac in asa fel incat sa ma fac pe mine fericita si asta o sa fie esential. Puterea mea de munca vine din interior. Ascult: Daughtry

Tensiunea se aseaza in interiorul oamenilor si nu vrea sa ii paraseasca prea repede. Le ofera o stare de neliniste, de nervozitate si ii face mai urati. As vrea sa am punguta cu praf magic, sa am puterea de a face oamenii mai veseli si mai linistiti. Sa fiu ca o zana buna din poveste. Imi lipsesc zilele in care ne erau chipurile inundate de zambete. Imi amintesc de momentele in care veneam "aici" cu inima larg deschisa, stiam ca urmeaza o seara linistita si o poveste frumoasa. Era tot ce imi doream mai mult... visam ca asa o sa fie si peste "enspe" ani... si o sa imprumut si in viata mea aceastastare de beatitudine. Timpul a facut sa dispara din legatura si din momente, insa sper sa renasca. Ultima perioada a fost ciudata...sper sa se indrepte situatia.

Sunt momente in care imi vine sa cedez (iar)...insa acum cand mi-am redescoperit fercirea si linistea interioara pentru cateva ore, ma tin cu dintii de ceea ce imi doresc. Orice as face cineva o sa fie nemultumit...asa ca prefer sa fiu eu multumita de alegerea mea. Nimeni nu imi traieste viata, asa ca nu pot sa le cer sa ma inteleaga. Ei si-au trait viata si acum e randul meu. Sper doar ca intepaturile astea se vor termina curand...altfel incep sa ma inchid si mai mult in mine. Acum imi vine sa plang, tocmai am primit o intepatura si puterile imi sunt scazute. Ma retrag la somn.

După faptă și răsplată! Asta era deviza  după care mergeam.. Însa se pare ca nu toți gândesc așa...astfel uite-ma astăzi iar pusa asupra faptului împlinit.

Ganduri vechi revin in actualitate. Imi lipsesc momentele in care imediat ce aveam ceva de spus, puneam mana pe telefon si la capatul celalalt era o voce feminina care ma asculta si imi vorbea mult. Ultimul an a fost total schimbator... vocea si-a schimbat numarul, dar si atitudinea. Astazi, din vorba in vorba cu noul umar de sprijin al "vocii feminine", am aflat lucruri pe care as fi vrut sa mi le spuna ea, asa cum era pe vremuri. Mi se pare straniu ca un alt om sa imi fie informator despre o persoana care imi era foarte apropiata si imi spunea toate nimicurile de pe pamant. Si eu m-am schimbat , insa de indata ce primesc atentie ma deschid ca o floare si infloresc ca in trecut. Adesea am fost considerata o imatura si o visatoare, poate ca asa am ramas...doar ca nu inteleg de ce sa pun pret pe lucruri  care nu conteaza in esenta. Recunosc, iert dar nu uit - iar asta ma face sa fiu destul de retinuta vis-a-vis de oameni. Stiu ca in jurul tuturor este un cerc vicios, iar ...

Sufletul imi este linistit. Matrezesc dimineata cu o stare interioara pe care nu am mai avut-o de mult timp. Am reinceput dimineata sa ma rasfat in pilota si sa trag de timp cateva minute pana ma dezmeticesc, vreau ca fiecare zi sa fie speciala...sa nu mai fie nimic mecanic. Mi-a ajuns rolul pe care l-am jucat atata timp, imi pare rau ca m-am inscris intr-un film in care nu ma regasesam...iar tot ce faceam speram sa ajute realizarea filmului, insa nu s-a finalizat bine pentru nimeni. Privesc acum pe fereastra si in acelasi timp tastez, simt ca povetea curge mai usor, iar cuvintele se tasteaza singure. Aveam nevoie de eliberarea aceasta! Imi era dor sa scriu pe blog mai mult, mai vesel si mai codificat, asa cum faceam pe vremuri.

De astazi viata mea e iar asa cum mi-o doream. Sper ca nimeni si nimic sa nu mi-o "ciufuleasca" si sa ma faca sa ma simt incorsetata. Chiar daca nu am facut lucruri iesite din comun, numai faptul ca am salvat sufletul meu din aceata inchisoare ma face mai fericita. Totusi inca am o mica ezitare in ceea ce priveste o persoana din viata mea, insa sper ca timpul o sa fie de partea mea. Tin sa preizez ca in ultimele zile m-am odihnit la ore mai normale si asta ma face sa ma simt un alt om.

Dupa lungi dureri se inima si strangeri de sentimente, m-am hotarat sa fac un pas urias in viata mea... nu stiam daca spre o lume mai buna sau una in care o sa imi fie mai rau. Am deci sa fac asta pentru ceilalti, nu pentru mine, am crezut ca pot sa inchid ochii si sa indur durerea o perioada... insa nu a fost asa. Lacrimile mele, suspinele si intepaturile inimii au tinut doar cateva ore, de la momentul in care am scos vrabia pe gura, pana in clipa in care am constatat ca am facut o greseala imensa, asa ca am alergat repede spre repararea situatiei. Seara s-a terminat cu bine din punctul acesta de vedere, desi sunt multe dedesbturi care or sa ma loveasca in timp...dar asa cum spune si bro "pentru anumite lucruri in viata induri".