Povestea unui suflet

Am descoperit o combinatie placuta de ciocolata fierbinte si aroma de banana...trebuie sa incerc asa ceva acasa. Ultimele zile au fost pline de experiente noi...de plimbari si sentimente confuze. Mi-am propus ca sa ma bucur de fiecare clipa, fara sa ma gandesc prea intens...nu se stie niciodata ce pot sa patesc si sa imi para rau ca nu am incercat. Am limite...mi-am impus limite si atat timp cat stiu ca nu le depasesc totul este sub control.

Pe zi ce trece sunt mai confuza. Ma intorc seara acasa cu sufletul plin si cu o indoiala mare vis-a-vis de mine. Am inceput sa am pretentii doar la mine, nu vreau sa le cer celor din jurul meu nimic...vreau sa fiu mai intai multumita de mine, dupa care imi voi permite sa caut defecte sau cusur celor din jur. Mai sunt cateva zile din acest an..si daca ar fi sa privesc in urma nu am facut mare lucru. Defapt sunt mici amprente asupra vietii mele: M-am indragostit, am vazut marea, am muncit, am iesit din ritm... Imi pare rau ca lucrurile frumoase au uneori un final neasteptat. Mi-a ramas doar iubirea de care ma leg mereu, mai ales cand ma simt confuza si singura. Astazi fug de mine...ma intorc in bratele tale iubire!

Timpul a zburat foarte repede.Sarbatorile au trecut pe nevazute... daca ar fi sa trag linie nu stiu ce sa pun in cap de lista. Am primit cadouri minunate de la toti oamenii dragi, mi-am marit colectiile de: plusuri, oja, accesorii...si am fost surprinsa de gesturile frumoase pe care le-au facut pentru mine;

Este ziua de Craciun...ma simt singura. Am lacrimi in ochi si nu stiu ce sa fac...nu vreau sa arat nimanui ca sunt debusolata...desi as avea nevoie de un ajutor, de cineva care sa ma asculte si sa imi fie alaturi acum. Am plans toata noaptea... mi-am imbratisat noul plus cu care dorm si am incercat sa ii transmit durerea mea... am crezut ca un somn bun o sa ma faca sa imi revin, dar nu a fost asa. Cosmarul nu se termina niciodata. Mereu apare ceva nou..ceva ce ma dezamageste si ma sperie in viata de noapte. Mi-ar fi placut ca cineva sa se comporte altfel, sa reactioneze intr-o alta maniera...dar cu toate astea, nu am ce sa ii reprosez in mod direct. Mi-am luat angajamentul ca il accept in intregime si acum e tarziu sa stramb din nas. Recunosc, si eu am defectele mele...poate prea multe...mai ales stiu cat de egoista sunt si cat de mult as vrea sa am oamenii alaturi de mine in astfel de momente. Maine incerc sa fiu mai bine...am nevoie de o gura de aer si totul o sa fie bine!

Dezamagita. Lacrimi. Incertitudini. Ganduri...

  Asta noapte m-am pus la somn cu gandul la aceasta zi. Imi doream sa am parte de o zi linistita, o imbratisare calda, cuvinte suave, de zambetul inconfundabil despre care am vorbit in ultima perioada si de linistea interioara.  Dar uneori lucrurile nu decurg asa cum imi planuiesc in gand, caci telefonul a sunat incontrolabil, am primit invitatii pe care le-am refuzat dragut; In incapatanarea mea aceasta zi trebuia sa fie speciala..sa ma faca sa plutesc iar in lumea mea. Chiar daca nu a fost intocmai cum mi-am imaginat aceasta zi, pot sa pun ca oricum a fost linistitoare sufleteste.  M-am simtit ca intr-o noua familie...obiceiuri noi pentru mine pe care le simt ca parte din trecutul omului la care tin, iar asta ma face sa incerc sa cunosc mai mult anumite traditii. Pe zi ce trece descopar gesturi care ma atrag enorm, priviri ce ma inalta spre cer si zambetul acesta...uff sunt indragostita.

Imi place mult mesajul din poza de mai sus...iar asocierea cu un ceas este de milioane. Ma gandesc din ce in ce mai serios sa imi fac o lista de dorinte..sau cum spune americanul "wish list". Am vazut in ultima perioada cateva lucruri care imi plac si as vrea sa nu imi fie greu sa le gasesc in momentul in care o sa am bani suficienti sa ii risipesc din portofel. Saptamana aceasta am fost urmarita de "indicii" despre cadourile mele de Craciun, mi-am pus imaginatia la contributie... insa nu am idee ce poate sa fie. Recunosc ca sunt curioasa, dar pot sa mai astept pana in ziua cea mare. Am in minte cateva lucruri pe care le-am spus in mod repetat in ultima perioada si ma gandesc ca poate a inspirat pe cineva sa imi faca cadou, dar nu este nimic ce sa imi doresc in mod special. Ador cadourile, dar nu tin mortis sa le primesc.

A sosit clipa sa imi revin si sa imi scot la inaintare zambetul, veselia, sufletul bland si sa imi las prietenia sa fie folosita de ceilallti asa cum considera ei...sa nu mai analizez totul in detaliu. Am purtat o discutie cu un om drag, iar acesta m-a facut sa realizez ca nu trebuie sa fiu artagoasa si sa pun mereu ceea ce m-a ranit la inaintare, ci trebuie sa ma bucur de clipele frumoase...de clipele in  care zambesc cu sufletul si de momentele in care oamenii astia imi sunt alaturi. As putea sa rezum aceasta lectie prin a spune: "Bucura-te de ceea ce ai , atunci cand ai!". Mi-am dat seama ca orice as face sunt inconjurata de oameni si trebuie sa fiu si eu la randul meu omenoasa... chiar daca nu mereu am simtit acelasi lucru din  partea lor. Dar, cum spuneam... suntem oameni gresim dar si iertam. Nu stiu daca perioada sarbatorilor de iarna m-a facut mai "pacifista" sau mi-au venit sentimentele calde inapoi in suflet... ideea este ca vreau sa ma intorc la obic...

Ma apuca noaptea tarziu cu laptopul in brate. Am inceput sa vizionez filme...sa caut nimicuri cu personalitate si sa ma joc. Nu stiu ce se petrece cu mine, dar trebuie sa ma odihnesc...asta-i clar. Cearcanele incep sa isi faca aparitia pe chipul meu din ce in ce mai des. Noapte buna!

Incerc sa imi revin. Trenuie sa inteleg ce se petrece...pentru asta investighez si pun intrebari. Astazi am fost mai bine...dar totusi imi lipseste ceva

Play M-am ascuns intr-un colt al camerei, am luat laptopul in brate, mi-am pus castile, am dat drumul la muzica si am inceput sa ma gandesc la ceea ce simt. Sunt dezamagita de mine ... ma simt singura si ignorata. Uneori am impresia ca traiesc intr-un glob de vise. Ma doare ca ceea ce simt nu este ceea ce mi-am construit in imaginatie. Toate aceste momente ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte de a fac urmatorul pas ... ma indeamna sa imi revizuiesc comportamentul si mai ales sa analizez daca in prezent este o eroare sau totul pana acum a fost doar o poveste frumos conturata. Plang si ... nu pot sa imi opresc gandurile sa mi se plimbe prin cap. Ma lovesc si ma dor sentimentele. Chiar daca nu imi place trebuie sa recunosc ca a fost o situatie la care nu ma asteptam ... poate acesta este si motivul pentru care ma simt debusolata, totul a fost din senin si mi-a amintit de momente petrecute in trecut. As vrea sa dau timpul inapoi si sa port o discutie, dar acum este tarziu...eu r...

Cand vine vorba de mesaje am tendinta sa ma pierd printre cuvinte, sa imi fie teama sa ma ating de taste si sa raman incurcata timp indelungat. Desi trebuie sa fie usor cand totul vine de acolo, din locul cel mai intunecat si mai cald al sufletului... insa tocmai asta ma impiedica sa fiu prompta. As vrea ca cel ce primeste mesajul sa inteleaga cuvintele la intensitatea pe care o simt si eu cand ma gandesc la el. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am putut sa citesc un mesaj cap-coada daca este "copy - paste", prefer sa mi se spuna un simplu "la multi ani !" decat sa mi se insiruiasca un pogon de cuvinte ce nu au nici o intensitate si nici un sentiment.

Astazi ascult: Leo Sayer si visez cu ochii deschisi. Sfarsitul de saptamana a fost deloc echilibrat... in ideea in care sambata am avut o zi plina si memorabila, in schimb astazi am lenevit si nu am facut nimic special.

Timpul a zburat mai repede decat ma asteptam. Imi pusesem baza in aceasta zi...aveam nenumarate planuri si dorinte pe care le pastram de mult timp, insa... timpul hain nu m-a ajutat sa le indeplinesc. Lucruri memorabile ... tortul surpriza pentru omul drag... si de lunga discutie cu dandelion. Daca tot am mentionat despre discutii ...vreau sa spun ca lovindu-ma de multe praguri, am invatat sa privesc mai atent, acum stiu cum trebuie sa reactionez daca cineva ma raneste din cuvinte...stiu ca oricat as vrea sa uit - cuvintele raman in amintiri si dor.  Daca sufletul imi este ranit, nu pot sa acopar cu plasturi, ci trebuie sa invat sa ma debarasez de venin si sa merg mai departe...chiar daca o perioada o sa ma doara enorm. In ultimele zile am recitit franturi din gandurile trecutului si mi-a stat inima in loc... m-au rascolit, insa am mers pe drumul meu. Acum sunt independenta de tot.

Sarbatorile se apropie cu pasi repezi. Starea mea interioara este putin confuza. Am momente in care imi amintesc de trecut intr-un mod obsesiv... ma gandesc la momnte dulci si ma trezesc cu un gol in suflet. Nu este vorba ca acum imi lipsesc anumite gesturi..doar ca regret trecerea asta rapida a timpului. Nu stiu cum s-a mai sfarsit un an, cum am ajuns sa iubesc, sa ma simt visatoare...

Totul a mers bine in aceasta zi aparent simpla. Am reusit sa cumpar cadourile pentru sarbatorile ce urmeaza, mi-am luat de pe cap aceasta grija...caci stau in sah-mat pana ma vad cu micuturile daruri impachetate frumos asteptand sa le duc catre destinatar. Am reusit sa rezolv si problema legata de "petrecerea surpriza"... nu am adoptat tocmai cea mai asteptata metoda, insa asta conteaza mai putin...important este ca totul o sa fie bine.  Tortul din imagine imi apartine. A fost o creatie colorata pe care am pus-o in sfarsit in practica. Desi gatesc de cativa ani buni, trebuie sa recunosc ca in ultima perioada aprecerile din partea oamenilor au inceput sa se intensifice si sa ma indemne spre un curs in acest domeniu.. Imi doresc sa ajung cunoscuta pe acest plan si sa ii fac pe cei de langa mine mandrii .

Ce greu imi este cand am o zi grea si omul drag imi este departe. Imi lipsesc inzecit imbratisarile sale si zambetul linistitor.

La sfarsit de an am un obicei de a trage linie si de a incerca sa astern pe hartie lucrurile de care sunt multumita, insa si dezamagirile pe care vreau sa le transform pe viitor in realizari. Anul acesta a fost diferit...am avut parte de experiente noi, din care am avut de invatat si de pe urma carora am cladit o treapta de lansare pentru ziua ce urmeaza. Au fost luni in care am "intrat in rand cu lumea" daca pot sa ma exprim asa... cu siguranta nu era asa cum imi imaginam inainte, insa nici rau nu este. Din cauza faptului ca am deschis ochii larg, am reusit sa ma simt singura... sa descopar ca oamenii de langa mine m-au lasat pentru posibile noi prietenii sau batai ale inimii.Nu pot sa condamn pe nimeni, cu atat mai putin sa tin cu forta langa mine. Viata este trecatoare...oamenii sunt doar niste colindatori ai sufletului. Am invatat sa fiu mai calculata si sa acord credite tuturor, sa nu fac acuzatii inainte sa cercetez cu atentie terenul...asta in cazul in  care era vo...

Ma simt iubita, dorita si fericita. Aceasta zi a fost ca o raza de soare intr-o zi friguroasa. Fara sa isi dea seama omul acesta m-a facut sa imi revin. Mi-a fost alaturi sa ma imbratiseze cand afara vantul batea, sa imi ofere o mangaiere peste chipul trist atunci cand imi venea sa plang, sa ma sarute cand buzele imi erau uscate... sa ma indulceasca atunci cand simteam amaraciunea interioara. Probabil nu aveam nici un motiv intemeiat sa ma simt singura si trista, insa undeva in interiorul meu aveam nevoie de o confirmare  ca situatia este asa cum imi doresc. Cu siguranta noi fetele suntem niste visatoare, ne dorim cuvinte multe si dese... uitam sa ne multumim cu gesturi evidente, le vedem si le consideram ca pe niste lucruri simple si normale...ne dorim mai mult, mai concret. P.S. Ninge cu fulgi mari si noi ne iubim...maxim am spus.

Am fost in capitala sa privesc beculetele de Craciun.

Play:  Boyce Avenue acoustic cover   Il ascult pe omul acesta si nu ma satur de tonalitatea vocii sale. Fiecare piesa pare sa il reprezinte in totalitate. Este dimineata lui Mos Nicolae, ma simt ciudat, imi amintesc de copilarie si imi pare rau ca nu am pretuit asa cum trebuia acele momente din viata.  Acum timpul a zburat, mosul nu mai vine cu aceeasi discretie... iar ghetutele mele nu mai sunt lustruite asa cum erau candva;  Poate este vina mea ca nu mai simt cu aceeasi bucurie in suflet acest inceput de "sezon". Schimbarile din jurul meu ma fac sa realizez ca nu mai sunt un copil cocolosit de familie, ci am ajuns un om pe picioarele mele, un stalp de rezistenta pentru cei din jurul meu...chiar daca tot ceea ce pot sa "sprijin" este moral, nu material.   Astazi m-as cufunda in pilota, as lua in brate ursuletul pe care il am de la 14 ani si m-as teleporta in trecut macar printre ganduri...

In camera mea miroase a mandarine...este o mireasma speciala pe care o ador in anotimpul rece, la fel de mult pe cat ador scortisoara si cana mea zilnica de cacao cu lapte. In ultima perioada m-am incarcat cu multe sentimente si ganduri. Am momente in care imi vine sa pun mana pe agenda rosie si sa scriu ce imi trece fulgerator prin minte... (sunt ganduri pe care nu mai pot sa le reproduc cu acelasi impact cand ajung in fata laptopului), dar mereu intervine ceva si las dorinta de a scrie "pe mai tarziu"... un "mai tarziu" care intarzie sa mai vina. Sunt intr-o situatie destul de incurcata, cel putin eu asa o simt. Ideea este destul de simpla privita din exterior, insa foarte grea pentru mine, caci ma simt presata sa las garda jos, sa ascund durerea sub pres si fie ca vreau sau nu, trebuie sa pun mai presus de dorintele mele pe ceilalalti, caci "asa esti tu, mai intelegatoare". Decembrie mereu a fost o luna frumoasa si plina de schimbari pentru mine. In...

S-a mai dus o etapa din viata mea. Astazi am plans atat de mult incat imi simt obrajii cum ma ustura din cauza lacrimilor ce mi-au sarat pielea. Nici nu stiu cum sa reactionez. Imi pare rau ca s-a terminat, insa in acelasi timp o parte din mine era constienta ca acest final o sa vina mai devreme sau mai tarziu... insa nu ma asteptam sa vina asa devreme   in acest mod. Se spune ca in viata totul are un inceput, pentru mine acest inceput a fost benefic si plin de lucruri noi si folositoare in viata. Chiar si acum imi amintesc cat de speriata eram acum cateva luni si cum imi venea sa dau inaoi, sa ma retrag din aceasta hora... insa de dragul oamenilor de langa mine am luptat si le-am aratat ca pot sa ma descurc si sa fiu puternica. Am avut multe momente in care am clacat, am plans, m-am suparat sau pur si simplu oboseam psihic, dar niciodata nu renuntam, era o lupta cu mine. Ma doare ca a picat aceasta situatie intr-un moment nepotrivit...acum vin sarbatorile si simt cum o parte d...