De curand mi-am propus sa imi schimb stilul de viata, sa fiu iar omul vesel si jucaus, iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Sunt atat de mandra de ceea ce am ajuns acum.
Uneori ma gandesc pentru ce fac eu astfel de "schimbari", insa in secunda urmatoare imi amintesc ca am invatat sa ma bucur de prezent fara sa pun multe intrebari. Fiecare fapta e o consecinta a trecutului. Atunci cand intorc spatele cuiva, nu o fac din rautate...ci pot sa spun ca este o arma de aparare, o urmare a ceea ce m-a ranit vis-a-vis de persoana in cauza.
Chiar daca vreau sa uit si sa las de la mine in anumite cazuri, imi amintesc cat de mult m-au ranit si m-au dezamagit anumite lucruri...iar asta nu se sterge cu buretele peste noapte. Am nevoie de siguranta zilei de maine, de certitudinea ca nu o sa mai patesc la fel.
Imi pare rau ca nu am avut timp mai mult sa scriu, dar imi dorec sa revin curand cu mai multe ganduri.
marți, noiembrie 26, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: