Povestea unui suflet

Intru in casa linistita, aprind laptopul si dau play la muzica ...nu stiu cum, dar se nimeresc melodii in asentimentul sufletului meu. Fie ca sunt suparata sau deprimata imi place sa ma cufund intr-o lume a mea, sa nu vorbesc cu nimeni si sa imi gasesc linistea interioara. Astazi a fost o zi diferita. Am incercat sa rup o parte din mine si sa las la iveala zambetul de care uitasem. Trebuie sa depasesc perioada... vreau sa nu ma mai gandesc la lipsuri si necesitati. Viata e frumoasa. Ma bucur ca traiesc si ca sunt sanatoasa. Iubesc, chiar foarte mult si asta ma face sa prind culoare. E atat de frumos sentimentul asta, mai ales atunci cand privesti in urma si descoperi atatea momente minunate. Imi doresc ca viitorul sa fie mai linistit, fara lacrimi de tristete si sa nu aud de suparari. Lupt din rasputeri sa recastig ceea ce este al meu.

Toate certurile si discutiile ne transforma. Este inevitabil sa trecem cu vederea micile sicane, vorbe sau cuvinte spuse in momente de incertitudine sentimentala. Nu sunt genul de persoana care sa fiu razbunatoare sau sa pun la suflet lucruri minore, dar uneori fara sa imi dau seama imi amintesc de anumite clisee si oricat de mult as incerca nu pot sa le scot din gand. Acum sunt intr-o perioada in care ma regasesc si ma minunez de tot ce mi se intampla pozitiv. Ma bucur de faptul ca imi regasesc calitatii de care uitasem, decopar ca pot sa fiu mai buna si nu uit niciodata ca cea mai importanta calitate este sa fiu om. Am sentimente si traiesc prin prisma intamplarilor din jurul meu. Povestile ma ridica de la Pamant si ma trezesc la realitate.

Toamna isi face simtita prezenta. Decorul este putin diferit fata de cel pe care il adora sufletul meu aiurit... dar nu ma vait, este timp pentru toate. Au fost clipe cu adevarat neplacute si am invatat sa trec peste ele, de ce sa stau in loc si sa ma plafonez pentru niste frunze care nu mai stiu sa cada cum o faceau pana acum, pentru niste parfumuri care au disparut in neant sau pentru amintirile ce nu vor mai reveni niciodata. Nu ma asteptam sa ma simt atat de linistita intr-o perioada de furtuna. Zilele trec ... si sufletul meu cu ele. Inca ma lupt cu interiorul meu si vreau sa elimin sentimentele negative. La exterior mi-a fost usor sa modific "parametrii", sa par vesela. In interior am putin de lucru, dar o sa reusesc. Toamna e aliata mea. Anotimpul asta ma face euforica dar si copilaroasa.

Astazi a fost o zi de curatenie. M-am apucat sa sterg poze, sa arhivez documente si sa sterg praful de pe amintiri vechi. Priveam si ma minunam, ochii prezentului au putut sa vada ceea ce nu au vazut la momentul respectiv. E ciudat cum niste clipe imortalizate pot sa reprezinte fel si fel de sentimente, se intruchipeaza in functie de starile sufletesti si ii dicteaza inimii ce sa vada din imagine. Nu stiu cum sa ma exprim, in ultima perioada nici eu nu mai inteleg ce se petrece cu mine. Caut sa ma regasesc, sa gasesc raspunsuri la intrebari pe care nu stiam ca le aveam, sa imi gasesc personalitatea...sa nu imi pierd timiditatea. Am nevoie de mine din trecut, luptatoarea care plangea in interior. Ma simt obosita. Gandurile alearga necontenit. Vreau sa imi fac un program de viata pe care sa il respect, caci totu-i dezorganizat in prezentul meu si asta ma agita si nu ma ajuta sa stiu ce fac in ziua ce urmeaza.

Am alergat printre picaturile de ploaie. A inceput sa picure marunt, cu sete si suspine. Am privit catre cer si am zambit - asa-i vremea pe care o doream. Simteam ca ma regasesc si ca pot sa prind aripi; Imi era dor de acest sentiment. Vara racoroasa este preferata mea, o ador si o imbratisez mereu cu drag si culori vesele. Nu ma intristeaza cand este in cantitati normale si reuseste sa isi pastreze mirosul fin de vara. Imi pare rau ca nu erai langa mine, sa mergem impreuna prin ploaie, sa ma adapostesc la bratul tau, sa alergam, sa radem, sa ne iubim ca noi nebuni intr-o lume buna. Acum imi amintesc de momentele in care ne filmam gesturile copilaresti si nu erau deloc putine, ador sa le privesc in serile pline de dor.

Pe site-ul BlogAwards.ro , s-a lansat un concurs cu premii tentante si usor de castigat. Cand spun premii ma refer la : un netbook-ul meu Asus Eee PC ! si mai sunt patru stick-uri de memorie!  Regulile sunt atat de simple incat e si pacat sa nu incercati. Tot ce trebuie sa faceti este sa anuntati pe blogul personal despre acest concurs si sa va abonati la  newsletter-ul BlogAwards.ro . Concursul se incheie in momentul atingerii numarului de 1000 de abonati la newsletter-ul BlogAwards !

Vreau o plimbare, o vreme mai rece, o dispozitie mai romantica, dureri mai putine, ganduri pozitive, sentimente calde, culori vesele, imagini imortalizate si drum pavat cu intentii bune. Zilele zboara mult prea repede... uneori simt nevoia sa stau in loc, sa pot sa ma bucur de clipe frumoase alaturi de cei dragi si sa nu pun la suflet atat de mult ranile provocate de oameni. Adesea imi spun ca viata-i scurta, astazi suntem niste suflete, maine poate ajungem umbre. Dar cu toate astea nu pot sa fiu indiferenta si sa trec usor peste trecutul dureros. Ma plafonez de moralitati si imoralitati. Astazi sunt mai bine ca cea de ieri, dar sper ca mai trista ca cea de maine.

Am fost plecata cu Mister la nunta celei mai bune prietene a lui din copilarie. Cate sentimente te cuprind cand ii auzi spunand cu voce calda si puternica un "DA" din adancul inimii ... nu stiu de ce dar adesea ma gandesc la ziua in care eu o sa port o rochie lunga, brodata si musai alba. Nu ma grabesc, insa mi-ar placea ca totul sa fie perfect! Am incetat sa imi fac planuri in minte cu descrieri, aranjamente si meniuri. Totul o sa fie gandit la momentul potrivit. Pana atunci o sa invat sa dansez. Vreau sa fiu energica, vesela si deloc stresata.  Am timp, fie ca este vorba de un an, noi sau poate noua. Lucrurile se invata din zbor.

Scriu de la Etajul 3, aici vremea este mult mai calda...sau cel putin asa resimte corpul meu. Stau pe scaun, nu am stare...ma rasucesc sa te privesc, caut privirea ta si ma copilaresc iar. Imi era dor sa ma aflu aici ... sau mai bine spus sa regasesc sentimente de mult pierdute. Parca am multe de spus, dar nu stiu cum sa formulez propozitiile, ma plafonez de cuvinte si dau in retragere. E noapte, oboseala nu vrea sa ma lase sa dorm, gandurile se perinda prin sufletul meu, intrebari, decizii, reactii ... totu-i asa de ciudat. Ascult muzica, versurile sunt profunde si ma atrag catre o stare de visare. Reveria asta ma omoara putin cate putin. Ma transforma intr-o persoana greu de multumit, sau cel putin m-am obisnuit sa dau vina pe mine pentru tot ce se intampla. Sunt ciudata, asta spun adesea ca sa ma "scot" dintr-o situatie in care ceilalti nu ma inteleg. Adevarul este ca nu stiu cat de ciudata sunt, poate doar diferita...nu vreau sa fiu eu oaia colorata dintr-o turma, da...

Povestile exista si uneori sunt atat de reale.

Ciudata stare...

"...mă trezesc cu fluturi în stomac Şi iubesc soarele şi cerul şi vântul Şi am iubire-n mine cât să-nvăluie tot pământul" Versurile apartin melodiei ce mi-a bantuit printre ganduri in ultimele ore. Muzica mi-a devenit cea mai buna prietena perioada aceasta. Dimineata ma trezesc pe ritmuri sonore si noaptea ascult muzica inainte sa adorm. Ma cufund in aceasta lume. Nu stiu ce este cu mine.  Vreau sa fie totul bine, incerc sa fac asta insa nu pot sa fac anumite lucruri singura. Imi este dor de momentele acelea...de clipele in care cuvintele vesele veneau cu usurinta si nu ma simteam singura.

"Nu sunt de fier. Nimeni nu este. Fiecare dintre noi are momente aiurea, momente în care ar plange pana i s-ar seca fata. Fiecare dintre noi are momente in care nu se suporta, pentru ceea ce zice sau face. Fiecare dintre noi are momente în care se simte inutil/a si fara un sens. Fiecare dintre noi are momente in care pur si simplu nu stie sa se explice. Fiecare dintre noi are momentele sale." Am si eu momentele mele, am dreptul sa plang si sa suspin ... sa zambesc si sa rad colorat. Toate's trecatoare si vreau sa gasesc doar latura care ma pune in valoare, nu conteaza ce cred ceilalti, la urma urmei sunt prea putine zile de trait ca sa le ofer lor credite si explicatii. Astazi sunt diferita de cea de ieri.

Ma simt goala de trairi. Sufletul imi este acaparat de o stare necunoscuta. Sanatatea se joaca iar cu corpul meu. Medicamentele imi zambesc ironic pe noptiera si asteapta sa le inghit ... si o sa fac asta, nu am incotro, am evitat clipa dar tot rau imi este. Pasul pe care urmeaza sa in fac este necunoscut si pentru mine. Ma afund intre perne si las noaptea sa ma alinte si sa imi arate drumul cel bun. Totul ma doare, parca nu traiesc in viata mea ... ceva s-a intamplat cu mine si ma raneste situatia. Sper ca maine sa imi gasesc optimismul.

Viata este ca o roata intr-un parc de distractii.  Urcusuri si coborasuri exista pretutindeni, esential este sa invatam din fiecare ceea ce este cu adevarat important si de folos pentru viitor. Fiecare clipa grea, o sa ne ajute intr-un moment anume, caci vom stii ce nu trebuie sa mai facem sau cum este mai bine sa procedem pentru a ne tine sufletul departe de suferinte inutile. Nu stiu, eu nu ma vad o persoana cu un suflet de gheata pe viitor, chiar daca am fost sau o sa fiu ranita fix in inima. Am spus-o de nenumarate ori, nu are vina o terta persoana pentru ceea ce mi s-a intamplat mie, nu trebuie sa tin garda sus din cauza unei rani. Poate ca nu o sa mai fiu la fel, asta nu neg, insa nu pot sa fiu de piatra intreaga viata. Sper sa nu imi schimb pincipiile si sa raman le aceasta linie de plutire. Priveam in ultima perioada in jurul meu, chiar daca nu mai arat ca bag de seama aceste detalii eu tot sunt atenta la oamenii de langa mine. Ma uitam cum sunt raniti de "vechi cu...

Mai devreme am rasuflat parca usurata ca saptamana s-a terminat, desi teoretic mai sunt doua zile. Nu stiu, mi s-a parut o saptamana istovitoare, incarcata sentimental si emotional. Am plans in interior, asa cum nu am mai facut-o de mult timp, am varsat si lacrimi pe obraji ... lasand dermatograful sa imi contureze obrajii bucalati, am zambit fals... insa am multumit din inima oamenilor care m-au ridicat de jos. Poate ca a fost doar inceputul unei cazaturi, sau nu stiu ce a fost cu adevarat, insa am incercat sa fiu puternica sa nu las starea sa ma loveasca in plin - cat am reusit ramane de vazut pe parcurs. Sunt sentimente pe care nu le dezleg, nu le inteleg si nu vreau sa zbor pe langa ele. Viata-i dulce, dar complicata. Am invatat multe, am povestit cel putin jumatate din intamplari si inca mai stiu sa zambesc.

Astazi am ascultat aceasta melodie de nenumarate ori ... ma linisteste si ma face sa regasesc o lume aparte. Am primit-o in dar de la o persoana care si-a dat seama de starea mea interioara si mi-a spus ca o sa imi prinda bine daca stau sa o ascult in linistea mea. Adevarul este ca nu am crezut cum poate o melodie sa imi ridice coltul gurii si sa ma faca sa zambesc. E plina de speranta, de ritm calm si de cuvinte nerostite. Sunt confuza, asta-i cert. Imi pare rau de anumite lucruri si as vrea sa dau timpul inapoi...

E seara, liniste si totusi o agitatie se aude in jurul meu, nu imi dau seama daca gandurile sunt vinovate, inima care bate din ce in ce mai lent sau lacrimile care lovesc in usa. Ma simt straina in propria-mi viata. Nu inteleg cum ma prabusesc pe zi ce trece. Viata mea a ajuns o farama de speranta si restul iluzii. Imi pare rau pentru multue lucruri, as vrea sa inteleg anumite gesturi si sa merg mai departe pe drumul cel mai bun.  Lacrimile au secat, inima a obosit si dorul se adanceste.

Astazi a fost o zi goala si trista. Ma simt singura, ma doare sufletul si incerc sa nu fac lucruri imprudente. Imi este dor si doare.

Uneori viata-i ca un domino. Dupa prima piesa cazuta nu iti ramane decat sa te uiti cum vor cadea si celelalte ... sau poate sa intervii incercand sa le salvezi pe cele ramase in picioare. E greu sa nu intelegi cum totul se prabuseste intr-o clipa. Vrei sa repari situatia dar nu stii de unde sa incepi, cum sa ridici piesele si nici unde este ultima.  Totul e o dezordine.

"Astazi nu luam decizii" :) Mi-am propus ca aceasta zi sa nu fie mohorata, chiar daca ploua. Vreau sa imi amintesc cu drag de o duminica de august. Sentimente frumoase sa culeg si sa le indosariez in paginiile colorate ale sufletului. Cuvinte multe nu sunt de rostit, cel putin eu nu le mai vad rostul ... trebuie sa ma ridic si sa o iau de la capat. Stiu ca pot, orice om poate daca isi propune asta, doar ca trebuie sa fie ajutat.

Incep sa regasesc o parte din mine pe care am uitat-o ... o parte de care imi era dor, dar pe care nu credeam ca pot sa o mai scot la iveala. Probabil multi cunoasteti sentimentul acela in care va simtiti inferiori tuturor celor din jurul vostru, nu gasiti nimic special la persoana voastra si va demoraliati singuri. Ceva similar simt eu adesea, ma simt ratusca cea urata, mama ranitilor si diferentele pe care le gasesc la mine in loc sa ma multumeasca, ma sperie ... ma fac sa ma gandesc ca degeaba am eu "ceva special" daca nu este recunoscut. Nu va ganditi acum ca vreau sa mi se faca o coronita de ramuri si sa mi se spuna cat de speciala sunt, nu mi-as dori niciodata asta, nici macar din partea familiei. Insa as vrea sa mi se arate intr-un mod discret ca personalitatea mea este placuta si ca sunt o persoana placuta. Schimbari am tot facut, unele au dus catre un drum pavat cu intentii bune ... dar sunt si greseli pe care le-am facut fara intentie. Sunt o alta eu astazi, o f...

"Si ce daca ploua?  Noua ne convine, Sa ploua noua nopti si noua zile..."  M-am trezit in miez de noapte, ploua frumos, ploua cu cantec. Fulgerele luminau siluetele copacilor si tunetele completau noaptea de vara. Ploaiea melancolica a sosit in sufletul meu. Ascultam muzicalitatea si ma lasam purtata intr-o lume a necunoscutului, ceva indepartat dar pe care imi facea placere sa il explorez.  Adierea rece ma facea sa caut imbratisarea pilotei si sa ma cufund adanc in caldura pe care o emana. M-am ghemuit ca un copil cu ursuletul de plus in brate, am ramas pe ganduri mult timp dupa ce ploaia s-a oprit ... somnul inceta sa isi faca prezenta, asa ca ma asteptam din clipa in clipa sa simt mangaierea razelor de soare. Nu ma vait de nimic, chiar daca mi-am petrecut intreaga zi arestata la domiciliu, am reusit sa fac multe lucruri, sa schimb perspective si sa iau decizii. Ignoranta e cheia catre o lume mai buna - fraza asta mi-a dansat printre ganduri mult timp. Mi-am pro...

3 Doors Down - When You're Young In dormitorul meu pluteste o stare placuta. Vantul adie si aduce miros de ploaie. Imi amintesc de ultimul dans in ploaie, de sentimentul de regasire, intregire si bucuria copilareasca pe care o am cand fac aceste lucruri imatura dar frumoase. Rosu este culoarea care ma inspira in multe cazuri ... cum vremea se urateste ador sa port culori vesele sa fac contrast. Sufletul imi este ascuns intr-un val de ceata, insa zambetul meu suplineste asta. Vreau sa imi demonstrez ca pot sa schimb ordinea prioritatilor si ca nu o sa ma las infranta de niste stari de moment. So little time Try to understand that I'm Trying to make a move just to stay in the game...

Urasc cand incerc sa fac anumite gesturi dragute pentru a ii inveselii pe cei din jurul meu ... iar reactia lor este inexistenta. Nu ma astept sa devina imediat veseli sau sa scapa instantaneu de starea respectiva, dar nici sa imi arate indiferenta in asa maniera. Imi vine sa renunt la tot ... Imaginati-va cum e sa faceti un pas inainte si sa primiti o lovitura, care va intoarce doi pasi in spate.  Poate hiperbolizez eu sentimentul, insa in perioada asta asa il simt. A inceput sa picure. Ce stare de liniste ma cuprinde. Privesc catre cer si imi zic in sinea mea ca aceasta este scaparea mea. Trebuie sa imi revin, sa uit de tot si sa scot personalitatea inapoi la iveala. Sper ca ploaia sa spele gandurile triste.

Viata mea este plina de sunete inca de la prima ora a diminetii. Ma trezesc cu apelul telefonic ce ma striga " i need you boo ". Mai tarziu zambetul meu danseaza pe melodia de pe postul tv muzical ce se aprinde inainte sa ma dezmeticesc eu. Pasesc spre miezul zilei cu zgomote diversificate, voci cunoscute, cuvinte calde si tonalitati blande. Totul mi se pare tras la indigo, dar nu ma plang..imi place cand aceasta calmitate este insotita de sunete placute. Pot sa retin mai usor anumite amintiri daca le fac corelatia in prezentul muzical. Somnul este mai odihnitor atunci cand ma gandesc la ceva frumos...iar muzica este o alinare pentru sufletul meu. 

Dispozitie pe care nu am mai intalnit-o in ultima perioada. O energie pozitiva a iesit din interiorul meu. Am glumit, am  incercat sa port zambetul pe chip si sa uit de lucrurile care ma macina . Imi pare rau pentru o reactie pe care am avut-o, insa nu am facut nimic premeditat si nici nu m-am gandit in momentul respectiv ca as putea sa fiu inteleasa gresit. Cad din lac in put. Am incercat sa descopar anumite greseli pe care simt ca le-am facut, sa indrept lucrurile, sa schimb prezentul si ... am esuat. Am cazut intr-o alta poveste. Doar eu pot sa ma salvez, dar nu mai gasesc puterea necesara.     Daughtry - Rescue Me

Uit ca este duminica. Intreaga zi am simtit o stare de sambata, de energie pe terminate ... dar nu sfarsita. Inima imi spune ca in curand o sa zambeasca, o sa auda o voce cunoscuta si o sa isi revina. Ce-i drept, asa s-a si intamplat. Nu stiu ce sa spun despre aceasta zi, a fost ciudata din toate punctele de vedere. Am ajuns la strand, lucru pe care nu l-am mai facut pana acum ... am incercat sa imi las complexele acasa, sa ma simt bine si sa ma joc cu razele de soare. M-am simtit obosita la sfarsitul zilei si am adormit repede. Am visat lucruri multe si departe de ralitate.

Fac ce fac si ajung tot la comportamente omenesti. Nu stiu cum sa descriu stara sufleteasca pe care o simt. E un amalgam de sentimente in interiorul meu. Imi e dor, teama...si ma simt singura. Imi lipsesc momentele in care fiecare problema isi gasea rezolvarea cu un apel telefonic... acum simt ca nu mai sunt inteleasa, prefer sa tin nimicurile trecatoare pentru mine. Am simtit de cateva ori ca ceea ce spun eu este interpretabil si adesea nu cu intelesul pe care mi l-am dorit eu .  Imi pare rau ca timpul ne schimba. Noaptea ma afunda intr-o lume in care sunt doar eu si gandurile. M-au dezamagit multi oameni, am incercat sa nu le arat ca mi-au ranit inima sufletista... poate am si eu o parte de vina, dar nu in totalitate. In fine, prea suparata ca sa mai vorbesc.

Poza nu imi apartine, insa hainele mele arata de multe ori ca in imagine... Caut in spatele dulapului dupa o fusta, pe care numai ajung sa o port in ziua respectiva, asa ca o "asez" in dulap.      Am trecut marele test. Doua saptamani nu am repetat hainele...si am iesit zi de zi afara, uneori chiar am schimbat mai multe tinute. Nu stiu daca este laudabil, caci ajung sa cred ca sunt exagerata cu hainutele. Mi-am mai cumparat cateva rochite anul acesta si inca mai visez la una cu bulinute. Sunt dependenta! :( Haina nu il face pe om, insa ii confera o stare de spirit. Daca se simte confortabil in ceea ce poarta, emana o libertate aparte, insa daca nu se simte bine, se observa acest disconfort.

 ... ma trezesc, privesc stelutele flosforescente de deasupra patului, incercand sa ma linistesc din cosmarul din care tocmai am fugit. Ma simt singura. Imi spun ca totul a fost doar un vis urat, insa asta nu ma face sa ma intorc in respectiva lume a viselor. Ce viata duplicitara traiesc. In realitate sunt inconjurata de oameni, in cosmar eram singura. Totul este diferit. Vreau sa ma bucur de momentele in care sunt fericita. Sa pastrez pentru eternitate cuvintele frumoase si sa dansez cu prezentul. Am depasit perioada trista, sper sa nu mai revina. Depresiile au fost din ce in ce mai prezente, dar o sa am grija sa le indepartez pe termen lung. Cineva m-a invatat sa nu mai pun la suflet rautatile gratuite ale oamenilor, de aceea fac ce imi spune inima fara sa ma mai gandesc si sa analizez ce parere isi face x sau y. Viata e a mea, daca eu ma simt bine fara sa ranesc pe nimeni, o sa merg pe drumul acesta. Ma intorc la lumea odihnei. Vise placute sper sa gasesc

Sa socatem gherutele din pernute si sa le infigem in persoanele care ne supara sau de ce nu, care merita. Ah, vreau sa par rea...sa imi amintesc de fata care asculta muzica rock si iti ura numai de bine prin cuvinte dulci si mereu  cu zambetul pe fata, era felul ei inconfundabil de a fi. Credea ca pe ceilalti ii ranea mai tare daca le arata ca nu ii pasa, ca nu le intoarce raul cu aceeasi moneda si nici nu fuge din calea lor. Acum fata asta, s-a transformat intr-o alta persoana. Daca nu poate sa ajute, nu face nici rau... prefera sa stea in banca ei si sa analizeze ceea ce se intampla, sa stie ce pas trebuie sa urmeze in viitor. Nu mai face lucruri impinsa de instinctul de moment, ii este teama sau poate s-a saturat de certuri si vorbe. Suparata? Nici vorba. Poate doar putin contrariata de imprejurari. Maine e o noua zi.