Povestea unui suflet

Dimineata m-a gasit in bratele iubitului meu. Am luat micul dejun in noua mea viitoarea familie, este atat de placut sa ma simt ca intr-un film de buna calitate. Plimbari, muzica, agitatie, priviri, admiratii, fotografii, ganduri si amintiri. Sunt lucruri banale, dar care mi-au colorat saptamana. Multe cuvinte nu am de spus...nu ar insemna nimic pentru cei ce citesc...insa pentru mine au fost amintiri de care imi voi aminti cu drag. Iubesc atmosfera asta, desi imi lipseste ceva...poate pe viitor o sa imi gasesc locul pe aceste meleaguri. E devreme, mult prea devreme pentru a spune cu certitudine cum este mai bine. Pun stop, e timpul viselor sa isi faca loc.

Inceputul de weekend a inceput sa scartaie inca de dimineata. Vantul puternic mi-a aranjat parul in multe directii, frigul m-a fortat sa iau geaca pe mine si sa imi schimb tinuta la care ma gandisem ... iar dispozitia imi scade cu cat ploaia se intensifica. Zilele acestea nu o sa fiu acasa, asa ca mi-am pregatit bagajul. Precis mi-am luat mai multe lucruri decat aveam nevoie, insa imi este atat de greu sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac ... asa cand plec direct de acasa, probez inainte cateva tinute si aleg pe moment ce si cum. Fetele, cine sa le inteleaga? Ce ne trebuie noua atatea incaltari, brizbrizuri, parfumuri, machiaje, hainute si gentute - caci pentru cei din jurul nostru un obiect se aseamana cu celalalt mai ales cand ii aud afirmand: "da de ce ti-ai luat x produs, nu mai aveai inca cinci la fel?" - eh, dragii mei ... detaliile fac diferenta. Degeaba mai am acasa trei perechi de pantofi de culoarea rosu daca astazi gasesc unii cu un toc mai mic sau o fundita specia...

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu interpretata gresit. Sa nu mi se atribuie infatisarii exterioare anumite indeletniciri. Nu stiu de ce cred oamenii ca un chip in X fel nu se incadreaza bine in bucatarie sau la alte activitati mai complexe. Ma simt epuizata. Am nevoie de o imbratisare. Timpul care trece asa repede ma face sa uit de prioritati, de mine si de lucrurile ce ma fac fericita. Am realizat ca au mai trecut trei luni in care nu am facut nimic concret pentru dorinta mea suprema. Am inceput sa preiau dorintele comune si sa ajut la realizarea lor ... am facut din asta un scop pentru ziua ce urmeaza. Nu m-am mai gandit la ceea ce era normal sa fac si cat de ciudat ma privesc ceilalti ... pentru mine adesea cei din jur sunt doar niste buni critici. Ah, am atatea sa povestesc insa trebuie sa ma odihnesc; Nu vreau ca oboseala sa ma indispuna si sa ma rapuna la pat, stiu ca este nevoie de mine. Curand o sama trezesc intr-un frumos vis. 

Cand o sa ma mut la casa mea, mi-ar placea sa ma un covoras care sa ma intampine de fiecare data cu mesajul "Casa dulce casa" sau cum spune americanul "Home Sweet Home" ... poate ca multi ar spune ca este o prostie ceea ce imi doresc, insa exista o explicatie pentru care imi doresc acest lucru, caci atunci cand casa este conceputa dupa bunul plac si mobila este asa cum ti-ai imaginat-o - totul este ca intr-o frumoasa poveste rupta din basme. Daca tot m-am pus pe visat si ieri v-am povestit despre inele de logodna, astazi a venit  randul sa fac un alt pas virtual, mai exact sa va povestesc cum as vrea sa arate casa mea. In primul rand vreau o casa modesta,  trei dorimitoare, o sufragerie spatioasa, o bucatarie mare (doar v-am povestit despre pasiunea mea) si numarul de bai inca nu l-am analizat in detaliu. Nu imi doresc ceva imposibil de realizat, caci imi cunosc limitele si lungul nasului. Consider ca designul interior face mai mult ca n etaje sau dimensiuni i...

De cand eram o copila imi imaginam cum o sa arate inelul meu de logodna. Cum timpul a trecut fara sa imi dau seama m-am trezit aand un accesoriu de nedespartit pe degetul inelar de la mana stanga... dupa cum bine v-ati dat seama reprezinta un inel de logodna , ce a sosit la mine intr-un moment neasteptat de la jumatatea sufletului meu. Stiu ca multe fete sunt la fel de entuziasmate ca mine cand vine vorba de inele de logodna , asa ca ne apucam sa cautam modelul potrivit, ceva special care sa ne reprezinte si sa ne transforme iubirea in ceva palpabil pentru ceilalti. Dupa ce trecem de capitolul cu logodna, urmeaza nunta si, desigur cautarea unor verighete . Modelele sunt atat de diversificate, incat este imposibil sa nu gasesti macar un accesoriu pe gustul tau, oricat de cusurgie ai fi. Fiecare fata poate sa se simta speciala purtand un inel potrivit gustului ei, nu trebuie neaparat sa fie scump si sa contina nenumarate pietre pretioase...uneori si o singura piatra poate...

Ma inteapa inima. Sunt dezamagita de anumite lucruri, printre care si vremea care ma opreste din planul meu de a alerga. Bicicleta de camera nu se compara pentru nimic in lume cu o plimbare adevarata in oras, cand simti aerul cum te loveste, vezi privelisti in jurul tau si oboseala te rapune mai greu, dar efectele sunt mai benefice.  Sper ca timpul sa rezolve toate nemultumirile si sa trec mai repede peste aceasta perioada. Ma simt aiurea si nu stiu cum sa inchid mai repede ochii si sa nu bag in seama tot ce se petrece. Nu vroiam sa fie o postare trista, dar asta simt si nu imi gasesc linistea.

Pana acum cativa ani nu ma pricepeam la termeni specifici soferilor auto. Insa de cum am inceput sa am in preajma oameni ce au carnet de sofer, am auzit fara sa vreau multe povesti, reale, triste, amuzante si mereu adevarate. In ultimele luni am tot ascultat povesti despre rovinieta , drumuri pline de gropi si cauciucuri de iarna. Unii ii spun rovignieta , nu stiu care este termenul corect asa ca o sa imi cer scuze daca fac o greseala. Va intrebati pentru ce este buna aceasta rovinieta/rovignieta ? Ei, dragele mele...ideea este pe cat de poate de simpla, o taxa anuala rezolva cel mai usor plimbarea pe toate drumurile fara sa platiti o amenda ... la drept vorbind acum ceva vreme amanda costa mai mult ca o rovinieta. Daca vreti sa aflati mai multe, de la oameni autorizati si experimentati nu ezitati sa intrati aici:  " http://roviniete.ro/   pentru a descoperi "ce si cum se mananca.

Priimele picaturi de ploaie si-au facut simtita prezenta dupa o saptamana insorita si foarte calduroasa. Imi pare nespus de bine ca am reusit sa duc la indeplinire anumite dorinte pe care mi le-am planificat inca din iarna. Mereu este loc de mai bine, insa niciodata nu trebuie sa uitam sa ne bucuram de prezent. Viata este ca un balon din spuma de sapun, acum prindem viata si nu se stie cate clipe traim, astfel trebuie sa invatam sa ne bucuram de fiecare moment. Astazi am purtat discutii diversificate care au lasat o amprenta in interiorul meu. Nu este vorba despre ceva personal, insa din fiecare poveste de viata e bine sa spicuim esentialul pentru a ne ajuta in viata.  Ziua a fost foarte frumoasa, poze, zambete, plimbari, priviri, imbratisari si cel mai important o companie minunata. N-as schimba duminicile acestea pentru nimic in lume. Imi place atat de mult cand ma desprind din viata cotidiana si prind aripi alaturi de EL. Am inceput sa ador sa apar in poze, asta in ideea...

Primavara a venit insotita de multe activitati. As putea sa spun ca am inceput un program de "gimnastica" ... multa miscare in aer liber - am insclus exercitii pentru membre, abdomen si mai ales pentru genunchiul meu strang.  Mi-am luat bicicleta si am iesit la plimbare. Am descoperit o casa minunata, cu un parc si un loc de joaca pe un teren privat. Am ramas placut impresionata si visatoare. Sper sa ajung intr-o zi cu aparatul de fotografiat si sa surprind ceea ce am vazut. Arata ca intr-un vis frumos. In rest, ce sa va mai spun ... cred ca sunt bine, am momente in care imi vine sa imi iau campii, dar imi revin destul de repede, trebuie sa fie cineva rational si pe aici - ma sacrific eu. Ma simt foarte obosita, dar fericita ca am reusit sa ma indepartez de viata online din ce in ce mai mult. Stiu ca sunt si lucruri frumoase si oameni speciali in aceasta lume, insa trebuie sa fiu putin mai selectiva si mai realista in ceea ce priveste timpul ce trece necontenit. Daca eu nu...

A fost o zi lunga...sper ca oboseala sa imi dea voie sa dorm linistita si sa imi incarc bateriile, maine e o noua zi lunga. Sunt lucruri ramase restante si trebuie sa punem fiecare umarul la realizarea acestora. Desi, incep sa ma indoiesc de o egalitate... privesc in spate si vad doar cateva persoane care sunt pasatore. Nu ma mai gandesc la asta acum, am avut o zi mult prea frumoasa pentru a o intrista cu realitati din lumea imediata

 Etajul 3 implineste trei ani de iubire alaturi de " The obnoxious man " Nu o sa mai incep povestea de la inceput, caci am spus-o de nenumarate ori si nu vreau sa ma limitez doar la acele clipe stangace si dragi sufletului meu. Timpul a trecut, insa nu a reusit sa dezbine relatia noastra de iubire. Imi place sa cred ca este sufletul meu pereche si datorita acestui lucru noi suntem atat de uniti, indragostiti si frumosi impreuna. Poate pentru lume nu sunt nici macar draguta, insa pentru EL eu sunt speciala si adorabila, asta e tot ce conteaza pentru inima mea; Il iubesc pentru ca ma intelege, ma ajuta, ma rasfata, ma inveleste, ma incalzeste, ma respecta, ma lasa sa il dragalasesc, imi face poftele, ma indruma spre drumul cel bun, ma invata ce este bine, ma lasa sa descopar sentimente frumoase alaturi de EL si nu uita sa ma sarute seara de seara de noapte buna. De cand l-am cunoscut viata mea a luat o intorsatura drastica, nu credeam ca o sa ajung sa spun ca un baiat...

... si ti se ia toata mana. Sunt putine lucrurile care ma supara cu adevarat si ma fac sa imi las colturile zambetului sa cada intr-o tristete suparatoare. Nu tin mult ura in interiorul meu, insa ma deranjeaza cand oamenii nu stiu care le este locul si cat sa persiste intr-o gluma. Tac si inghit anumite cuvinte ce nu imi pica bine, insa cei ce ma cunosc cu adevarat pot vedea ca nu sunt in ape cunoscute si dulci. Cand paharul se umple, nu rabufnesc ... ma duc la chiuveta si rastorn fiecare cuvant ce m-a deranjat. Am renuntat sa mai explic ce nu imi face placere sa aud, ce mi se pare deplasat si unde ar fi potrivit sa se puna stop. Cred ca este mai simplu sa dispar o perioada, sa las de la sine inteles ca am nevoie de liniste si de spatiu pentru mine. Daca oamenii ar vrea cu adevarat sa ma aiba in preajma ar intelege cand le spun cu vorba buna ca anumite lucruri nu sunt potrivite sa mi le spuna in mod repetat, caci risca sa ajunga dincolo de bariera permisiva, si sa cada in lumea deran...

Imi pare rau ca am lasat timpul sa treaca fara rost, am avut atatea planuri si totusi nu am facut decat un pas marunt. Am asteptat sa imi indeplinesc o bucurie, insa s-a lasat asteptata mai mult decat mi-am imaginat. Nu vreau sa vars lacrimi, imi stapanesc furia intr-un mod greu de descris. Incerc sa fiu puternica si sa imi pastrez fortele pentru ziua de maine, trebuie sa recuperez timpul pierdut.  Fac ce ma taie capul, nu mai am nevoie de parerea nimanui in cazul in care ma implic.  Am zis ca este frumos sa intreb persoanele in cauza, insa atunci cand raspunsul lor intarzie sa apara, trebuie sa ma descurc singura. Ma amuza un individ din preajma mea ... bunul simt nu imi permite sa arat cu degetul si sa ii spun numele. Am incercat sa il fac sa inteleaga ca lumea in care traieste el este aceeasi cu a celorlalti oameni si trebuie sa o imparta, dar, fost absent la lectia in care se explica de munca in colectiv si de sortare a lucrurilor cu adevarat folositoare in viata; ...

Timpul are multe forme de manifestare: vindeca, cicatrizeaza, omite, adanceste si indeparteaza. Oricat de mult am incercat sa nu mai las jos aceasta bariera, nu am reusit. Pentru mine timpul reuseste sa indeparteze oamenii, sa ii faca sa se simta mereu ca la inceput si sa aiba retineri; Nu spun ca nu e bine si asa ... intr-n fel sau altul, insa e putin deranjant sa te gandesti in detaliu la lucrurile pe care le faceai cu lejeritate in trecut, si care acum sunt atat de greu de realizat. Iar ajung la vorba "Ce a fost, nu o sa mai fie."  Radem, glumim si in urma raman intrebari misterioase, pareri si amintiri.

Spatiul acesta limitat, dar totusi nesfarsit de intins este o capcana potrivnica pentru viitorul nostru. Prezentul ne deschide nenumarate usi si ferestre in care noi comunicam, ne lasam amprenta, etichetam si incarcam lucruri personale. Acum totul ni se pare simplu ca "buna ziua", insa in viitor fiecare cuvant, imagine sau orice altceva personal s-ar putea sa ne faca rau. Cand spun asta nu ma gandesc neaparat doar la oamenii ce vor ajunge publici, ci la toti in general. De curand mi-a ajuns in mana o conversatie din trecut, am zambit si atunci am realizat ca trebuie sa fiu mult mai atenta cu cine si ce vorbesc. Textele se impart mult mai usor cu un simplu Copy+paste si raman timp indelungat in aceasta lume, spre deosebire de vorbele rostite ce astazi rasuna in suflete si maine raman uitate intr-un colt de praf, daca nu le aspiram si le aruncam definitiv la gunoi; Priveam pe un site de socializare niste comentarii si am zambit sec ... m-am bucurat ca nu fac  parte din cate...

Dupa ce am citit cartea "Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic" de Hannes Stein -  am avut multe lucruri de analizat la propia-mi viata; Fara sa vreau am aprobat o parte din lista de lucruri sacaietoare ... insa as mai adauga asa: - oamenii care calca de doua ori in loc. - insistenta! -  certurile. - bretonul - cuvantul "plictiseala". - minciuna spusa fara rost. - oamenii care cred ca au mereu dreptate. - curiozitatea. - invidia. - kilogramele - vecinii

Sunt momente in care nu imi vine sa ies din lumea mea. Imi place sa nu stie vantul si pamantul de sentimentele mele. Ma plimb pe strazile copilariei privind in amintiri. Imi revin in minte clisee ale :tineretii valuri". Ma revad in copilarie cand eram o persoana introvertita, rusinoasa, tacuta si fada ... nu imi placea sa ies in evidenta cu nimic, ma ascundeam in spatele unor haine nepotrivite, unui zambet trsit si a unor persoane pe care le consideram prietenii mei adevarati; Timpul mi-a demonstrat ca nimic din toate acestea nu mi se potriveau. In prezent sunt un suflet ce adopta cu placere fuste si rochite, zambesc si rad des, am prieteni minunati si buni, ma exprim cu lejeritate, sunt comunicativa fara sa ma simt timida in fata oamenilor ce pana acum mi se pareau cu mult superiori mie ... de ce credeam asta, nici pana azi nu stiu .  M-am trezit analizandu-mi gesturile si parca nu imi venea sa cred ca ma simt stapana pe mine. Nu imi mai ascund mainile cand nu stiu ce sa f...

M-am trezit putin buimaca, am privit pe fereastra  trista, soarele nu imi zambea ... in schimb fulgii de zapada cadeau necontenit. Nu imi venea sa cred ca vremea s-a schimbat atat de mult de ieri pana astazi. Hainele pe care mi le pregatisem pentru aceasta zi, erau total nepotrivite, asa ca am luat repede o alta hotarare; Intreaga zi am avut o stare de agitatie, nemltumire si tristete. Vremea este de vina, mi-a dat planurile peste cap. Imi doream sa ma plimb la bratul lui Mister, sa fotografiem apa sclipitoare, ghioceii de padure si alte peisaje de prin imprejurimi. Planul a esuat. Ne-am resemnat.

Pasesc pe drum increzatoare, ascult muzica in casti si imi vine sa dansez ... pe chip imi rasare un zambet larg pe care il impart tuturor. E primavara mult asteptata! Oamenii ies la iveala cu noi infatisari, comportamente si vesti surprinzatoare. Am decis ca nu are rost sa raspund cu aceeasi moneda, viata e scurta si nu trebuie sa port ura nimanui. O sa ma limitez la mici intepaturi, astfel incat sa arat ca imi pasa si ca nu sunt oarba in ceea ce priveste lucrurile ce se petrec in jurul meu. Vorba aceea "radem, glumim, dar nu parasim incinta", adica toate au o limita, nu trebuie sa depasim aceasta limita daca nu ni se permite; Fiecare om isi constuieste propriile bariere. Trec cu zambetul pe buze peste orice dificultate a vietii, asa cum faceam in perioada liceului, cand doar cei apropiati sufletului meu stiau de supararile mele. Vreau sa radiez de energie si entuziasm. Stiu ca soarele o sa rasara pe strada mea, simt asta si vreau sa il astept cu bratele deschise... poat...

Astazi am luat cateva decizii care inca ma uimesc, nu stiu cum am reusit ... insa sper sa nu regret in viitor aceste alegeri. Am vrut sa ofer niste lectii de viata, niste sfaturi prietenesti si mai ales sa imi dovedesc mie ca inca sunt "umana". Ma simt minunat, creatia imi iese in proportii foarte mari, timpul esecului este din ce in ce mai redus, cartea pe care o citesc imi place, vremea este minunata, oamenii imi sunt dragi si am atatea motive sa fiu fericita. Chiar daca o dau deja in cliseu cu fericirea aceasta exagerata a mea...cu acest risc merg inainte si o sa scriu de fiecare data cand ma simt asa. In viitor o sa ma bucur de aceasta perioada, caci necazuri si tristeti sunt in multe momente ale vietii si nu putem sa le micsoram si sa le acoperim cu un praf de bunatate. Fug la treburile mele, ma asteapta energia si sportul zilnic. Citesc: Hannes Stein - Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic

Timpul trece si eu il las sa isi faca de cap, la drept vorbind nici nu as putea sa il opresc ... poate doar sa ma misc eu mai repede; Sunt lucruri care imi scapa de pe ordinea de zi. As vrea sa nu fiu indiscreta, insa in acelasi timp mi-ar placea sa nu fiu departe de subiectul principal...mai ales cand anumite lucruri ma privesc intr-un mod indirect. Poate ca propozitia mea a sunat incoerenta, insa are un substrat pe care cine vrea o sa il inteleaga si o sa realizeze ca am spus bine si nu am gresit nimic. Nu as putea sa spun ca sunt suparata, insa nici vesela nu mai sunt ca ieri. Am un pitic care nu imi da pace pana nu rezolv ceea ce ma macina. Presimt ca revolta mea nu o sa dureze mult, nici nu as putea sa fac ceva maret, insa o discutie tot trebuie sa am pentru linistea mea. Viata altora nu ma priveste, insa...daca tin la persoana in cauza, consider ca este de datoria mea sa ii vorbesc si sa il expun situatia din exterior...daca vrea sa ma inteleaga si sa ia in seama ceea ce voi ...

Ma simt foarte vesela, fercita, energica si incantata de tot ce se petrece in jurul meu. Imi vine sa iau o rochita inflorata pe mine, sa dau drumul la muzica si sa dansez prin casa. Sunt foarte pozitiva, indragostita si iubita. Lucruri concrete nu am sa povestesc. Nimicurile ce se aduna treptat, imi provoaca un amalgam de fericire. As vrea sa pastrez doza de entuziam pentru zilele in care sunt cazuta la Pamant. Am inceput colectia de tricouri cu imprimeuri din desene animate: tweety, garfield, minnie, tom & jerry, spike, lola ... imi mai doresc strumfii , pebbles, tazz, pantera roz... si inca mai ma gandesc la aceasta lista. Multi ar spune "Ai o varsta!" - eh, eu spun ca nu imi pasa. Daca eu ma simt bine cu imprimeuri, copilareli si alte accesorii nu ma intereseaza de parerea celor din jur, cel putin nu in privinta asta; De ce sa ma transform intr-o persoana diferita si straina mie? Ma simt epuizata dupa o zi de veselie extrema...este o oboseala placuta. Ma cufun...

Primavara ma aduce la viata - in fiecare an simt asta. Imi place sa ma bucur de fiecare moment. Renasterea naturii are un efect benefic si asupra mea. Imi vine sa zbor ca un fluturas, sa dansez printre razele de soare, sa las esarfele colorate sa zboare asemeni unui curcubeu, sa rad ca un copil vesel si sa iubesc din ce in ce mai mult. Primavara este inceputul romanului meu de iubire. Inima mi-a dictat ce sa scriu si eu nu am ezitat sa o ascult. Imi pare nespus de bine ca timpul nu a lasat amprente negative asupra mea. Imi vine sa alerg spre EL si sa ii declar iubirea, sa il imbratisez si sa il sarut ca si cum "acum" ar fi prima noastra intalnire. Totul este proaspat in interiorul meu. Am invatat ca cele doua cuvinte nu au un impact atat de urias pe cum credeam, ci faptele inseamna de mii de ori mai mult. Nu mai vreau confirmari verbale, ci comportamentale. O imbratisare, un sarut, un gest frumos, o mangaiere, un om la locul potrivit - toate astea se reunesc intr-o mare fe...

Sunt la gradinita de crosetat. Nu reusesc sa depasesc primii pasi. Am ramas cu gandul la cateva floricele si pana nu reusesc sa fac ceva multumitor ochiului meu albastru, nu ma las. Cand imi pun ceva in minte incerc sa duc la indeplinit. Mi-ar placea sa imi accesorizez hainele cu floricele, bentite asortate sau fundite.Sa simt primavara vesela si colorata. Am facut o mica inspectie in garderoba si am construit cateva tinute pe care vreau sa le imbrac cat mai curand daca imi permite vremea. Ah, cat de mult astept sa port fustite ... ma simt atat de comod in ele, vesela si feminina. Anul acesta se prognozeaza plin de schimbari. Vreau sa-mi amintesc cu drag de el!

la momentul potrivit! Citeam mai devreme o arhiva a mesajelor din telefon.. am sute de sms-uri, insa cele mai dragi imi sunt cele de la EL. Zambesc cu sufletul cand realizez cat de mult am crescut impreuna, cum vorbeam, cum ne alintam si cum o facem acum. EL este prietenul meu cel mai bun...in fata lui sufletul meu se deschide ca o floare. Stiu ca ma asculta si chiar daca nu imi spune nimic, imbratisarea pe care mi-o ofera ma face sa ma simt mult mai bine. In trecutul meu au fost putine persoane dragi pe care le-am pierdut ... s-au scurs pagini cu cerneala. Prietenele mele aflate la distanta comunicau cu mine prin intermediul spatiului virtual. Dar cu toate astea parca ma vedeau cand eram trista ... insa cu timpul aceste persoane au ales alt drum in viata. Pentru mine a fost greu la inceput, acum ma simt indiferenta (suna dur, dar timpul e un pansament minunat). Am descoperit prieteni cu care imi petrec zilele insorite, geroase, peisajele tomnatice, soarele de primavara... Atunci...

Boala nu are rusine si deschide singura usa interioara a omului si se aseaza comod pe intreg organismul fara sa ii pese ca nimeni nu o doreste si nu ii face sederea placuta.  Si omul puternic are micile lui scapari si slabiciuni. Imi pare nespus de rau ca esti bolnav. Ma doare sufletul cand iti aud vocea slabita si tremuranda. Tusea nu te lasa sa vorbesti, durerile sunt inexplicabile si consecvente. Boala te-a doborat. Esti asemeni unui copil ce nu isi doreste, dar trebuie sa se ridice din pat intr-o stare cumplit de rea ... orele sunt obligatorii si nu ai cum sa lipsesti atata de mult timp pana te vindeci . Vreau sa am grija de tine, sa te pun pe picioare si sa te stiu bine. Iubirea mea nu ajuta in aceste clipe, nu este un remediu bun pentru sanatatea ta precara; Te dadacesc de la distanta, iti pregatesc supe si mancare care stiu ca-ti place. Hai sus pui pe urs! Vreau sa te vad puternic, nu lasa starea aceasta sa mi te rapeasca. Imi lipsesti enorm si te vreau inapoi.......

E noapte. Gandurile mele nu au somn. Ma gandesc la tot ce s-a intamplat cu mine pe parcursul anilor. Cum am incercat sa folosesc multe masti pentru oamenii ce nu ma placeau, incercand sa adopt o atitudine care sa ma faca sa fiu suportata de voie si nevoie. M-am schimbat mult, fiecare persoana ce m-a ranit a lasat ceva amprente in trecutul meu, insa cele mai multe au fost intr-un sens bun, caci am invatat sa fiu mai puternica si chiar sa nu mai plang de fata cu toata lumea. Inca mai am de cizelat aceasta emotie ... mai am cateva persoane care sunt fortate de imprejurari sa vada partea slaba din sufletul meu. Am trecut peste un zid pe care l-am construit datorita hazardului. Am crezut in oameni si inca mai cred in ei, desi unii m-au dezamagit cumplit. Sunt de parere ca nu toate degetele de la o mana sunt la fel, asa ca inca mai caut oameni speciali. In viata e tot timpul loc pentru oameni noi. Prezentul ma gaseste cu alti prieteni fata de acum 3-4 ani, insa o situatie nu s-a schimba...

Mi-au sosit colorantii alimentari din America. Ii multumesc fratelui meu pentru cadoul pe care mi l-a facut pentru luna martie. Acum ma simt ca un copil ce are multe jucarii pe care vrea sa le incerce cat mai curand. Astazi mi-au iesit toate preparatele pe care le-am facut. Am bucatarit cu drag si spor.Nici nu am realizat cum a zburat timpul si cum intreaga zi mi-am petrecut-o intre cuptor, dulapul cu minuni si masa de lucru. Vremea de afara a fost minunata. Mi-a zambit soarele prin geam si eu am zambit la randul meu de dimineata pana seara. Cred ca am gasit echilibrul de care aveam nevoie sa fiu calma si energica. Lucrurile incep sa se aseze ... imi merge bine cand imi fac o lista de activitati. Anul acesta nu au trecut multe zile fara sa fac ceva util si memorabil. Mai am o dorinta pe care inca nu am reusit sa o ating. Nu stiu cum sa pornesc spre aceasta insa doar atunci o sa ma simt pe deplin implinita.

Dupa o noapte nedormita, a urmat o zi plina si acum o seara obositoare. Ma pandeste o raceala dupa colt, as trata-o cu medicamente, dar fiecare pastila se trateaza la randul ei cu o alta...si nu vreau sa devin o farmacie ambulanta. Prefer sa beau ceva cald, sa ma imbrac mai bine si sa dorm invelita ... trebuie sa ma pun pe picioare. Cat despre celelalte probleme, ma rog la Doamne-Doamne sa ma ajute si sa fie totul bine. Astept cu nerabdare sa se topeasca zapada si atunci bro o sa fie omul care ma insoteste la alergat. Doar o surioara are el :D . (stiu ca am promis ca nu o sa mai pun atata pret pe ce spune cantarul, dar parca nici nu pot sa fiu indiferenta ca nu arata cat imi doresc eu, donez doua kilograme! ). Totusi sa scriu si lucruri vesele, ca prea am surprins doar partea mea trista in ultima perioada. Astazi am primit multe cadouri de la EL... a fost ca o zi de Craciun. Zapada a completat perfect acest decor. M-am tinut de promisiune, nu folosesc scarile rulante de la m...

 Sentimente amestecate, ganduri neintelese si stari agitate. Toate astea vreau sa le las in urma. Imi doresc veselia, entuziasmul si momentele ce ma faceau fericita. Nu mai vreau sa imi plang de mila ... perioada asta de tranzitie nu imi place deloc. Nu stiu din ce cauza sunt foarte stresata si nu imi mai vine sa zambesc des. Ah, ce as vrea ca o cpelsidra sa ma poata ajuta sa derulez mai repede timpul atunci cand acesta nu este placut. Stiu, e doar o chestie de moment in viata mea. Nu trebuie sa las pe ceilalti sa vada asta . Nu trebuie sa le transmit agitatia mea celor din jur ... nu trebuie sa ma las batuta. Ce e val ca valul trece. Sper ca saptamana aceasta sa ma pun pe picioare si sa imi revin la viata. Sa infloresc ca primavara si sa ma bucur de tot. Cuvintele imi ies greu din suflet.

Un sentiment dur, greu si insuportabil este dezamagirea de sine. Atunci simti cum cerul se coboara cu o greutate inimaginabil peste umerii tai si nimic nu te poate salva. Similar ma simt si eu astazi. Oricat am incercat sa fac ce mi s-a cerut, parca ceilalti nu au fost multumiti de mine.  Acest sentiment mi-a reamintit cat de nepriceputa sunt...cat de nepregatita pentru acest viitor pe care trebuie sa il luam in piept la o varsta cat mai frageda...daca se ajunge la varsta mea, deja se accentueaza sentimentul de neputinta si iti vine sa fugi. Cuvintele sunt de prisos!

Am primit martisoare nonconventionale, nu pot sa spun ca nu m-au bucurat, insa nu ma asteptam sa nu primesc nici macar un martisor legat cu snur alb-rosu. Imi amintesc cum in copilarie imi legam snurul de mana si purtam in piept o brosa. Anul acesta nu am simtit trecerea de la anotimpul rece la cel plin de soare si caldura. Poate starea mea de spirit a fost de vina, sau sunt altele motivele.  Cred ca in aceasta perioada am vazut cei mai multi barbati cu buchete de flori in mana. Unii dintre ei m-au surprins intr-un mod placut ... nu ma asteptam sa isi aminteasca de aceasta zi. Nu cred ca este o discriminare, cel putin eu nu sunt de parere ca femeile sunt egale cu barbatii. Nici nu imi doresc sa ajung intr-o zi sa fiu independenta si sa nu am nevoie de EL langa mine. In viziunea mea... femeia are farmecul si unicitatea ei....asa cum si barbatul are calitatiile si unicitatile lui. Femeile sunt mai slabe sufleteste, mai doritoare sa fie rasfatate si  sa li se arate afect...

Sandy Shortt este o persoana care pierde adesea lucruri, insa de fiecare data le cauta in speranta ca o sa le gaseasca. In jurul ei oamenii dispar si aceasta problema o macina, de aceea a deschis o agentie de cautarea a persoanelor disparute. Viata ei se transforma intr-o continuua cautare. Oamenii care au rude sau prieteni disparuti apeleaza la ea, sa ii gaseasca pe cei disparuti fara urma. Asa a facut si Jack Ruttle, pentru a isi regasi fratele, pe Donald, care a disparut in urma cu un an . Legatura dintre Jack si Sandy a fost doar telefonica, caci intalnirea pe care au stabilit-o pentru a discuta despre acest caz, nu mai are loc din cauza disparitiei lui Sandy. Jack incepe cautarea lui Sandy, ea e singura persoana care l-a facut sa se simta mai bine de la disparitia fratelui si i-a oferit o speranta ca il poate gasi.  Sandy Shortt, ajunge intr-o lume in care locuiesc toti oamenii pe care ea ii cauta. Aici descopera lucrurile pe care le pierduse de-a lungul anilor si afla ...