Povestea unui suflet

Maine este 1 martie, am trecut din curiozitate prin fata tarabelor sa vad ce martisoare se mai fabrica... in ultimii ani am vazut atatea modele hidoase incat imi este si teama sa ma uit. Personal am realizat inca din generala martisoare, atat pentru ca erau mult mai ieftine, cat si pentru faptul ca reprezentau o munca facuta cu gandul la persoana ce urma sa primeasca aceasta mica atentie. Imi pare rau ca nu stiu inca sa crosetez. Mi-ar fi placut sa fac niste brose-floricele. Aseara am avut prima experienta cu croseta, insa rezultatul nu este multumitor. Cat despre origami, se pare ca floricelele mi-au iesit destul de bine. Am mai facut niste lalele... m-am jucat si cu hartia de quilling. Am mai inceput cateva fundite, dar nu le-am terminat.Asa se intampla cand nu ma opresc la un singur proiect. Dar promit ca luna aceasta sa duc la indeplinit tot ce imi doresc. In weekend am o programare la bucatarie. Cateva prajituri, aperitive de casa si ce o mai urma. Gata. Pun stop, vreau s...

Agitatie. Veselie si multa culoare. Creatia mea a revenit la normal. Ma cufund intre multa ata pentru crosetat, hartie pentru quilling, materiale pentru flori si fundite; As vrea sa fac putin din toate, sa profit la maxim de aceasta dispozitie buna. Imi pare nespus de rau, mai am 100 de pagini de citit din cartea "Disparuti fara urma" de Cecelia Ahern. Recenzia pe care am promis ca o sa o fac, este pe drum. Nu stiu de ce dar m-am simtit presata de timp sa citesc cat mai repede, si voila am batut pasul in loc o saptamana. Plimbarile se intensifica, sportul incepe sa isi refaca loc in prezentul meu si energia mea se distribuie in multe directii. Ah, am uitat sa mai mentionez ... mi-am facut bucle, spre marea dezamagire a oamenilor care nu ma "plac" cu parul desfacut. Bunatate de bucle nu meritau sa fie prinse intr-o coada. Poate pe viitor o sa inventez un look mai atragator.

Ma simt mult mai bine. Somnul ma linisteste si ma aduce cu picioarele intr-o realitate mai buna. Astazi este luni, in curand o sa inceapa o luna noua, un anotimp nou si un nou program pentru mine. Am reinceput programul de exercitii....in ultimele doua saptamani am cam tras chiulul, stiu ca tot mie imi fac rau, insa nu am reusit sa ma tin zi de zi de program. Mi-am propus sa incep cu: eliminarea dulciurilor de toate felurile, cel putin pana ating kilogramele propuse.  Cel putin o ora de miscare: mers pe bicicleta, sarituri cu coarda, abdomene si elte exercitii de sol. Sa beau lichide multe. Fie ca este vorba de apa, limonada, compot (chiar daca are putin zahar). Elimin sucul asa spus natural din comert.  Nu ma cantaresc pana la sfarsitul lunii martie. Nu imi mai pasa de capra vecinului, caci mereu o sa fie mai slaba ca mine. Imi pasa de mine si de sanatatea mea. Am observat ca lipsa de miscare imi face articulatiile mai sensibile si trosnesc daca ma aplec mai brusc, si...

Soare. Parc. Noi. Poze. Iubire. Povesti. Zapada. Veselie. Veverite ... Dorinte. Ma simt obosita si putin bolnava, nu prea imi prieste zapada la incaltari...e atat de incapatanata incat trece prin pielea lor si ma uda pe sosete.Si eu care ma gandeam sa dau iama in adidasi. Nu stiu de ce dar ma satur repede de cizme si ghetute. Ah, cedez. Ma bag in pat, vorbesc maine mai mult.

De cand am ajuns la o varsta la care nu imi mai este frica de singuratatea casei, imi doresc sa am parte de cat mai multe momente in care sa fiu doar eu si linistea. Sa ma bucur de intreaga casa...sa ma simt libera. Sa ascult muzica la maxim si sa dansez in voie. Dar, nu stiu de ce entuziasmul mi se pierde repede. Nu sunt obisnuita sa nu vorbesc sau sa nu aud zgomote prin casa.

Cand un om iti spune ca esti obosit... nu bagi in seama, cand vine altul si iti spune acelasi lucru incepi sa iti pui intrebari ... tu nu te simti obosit, dar oamenii insista pe aceasta idee incat vrei nu vrei te scot din minti si vrei sa ii tragi de urechi sa ii intrebi de ce afirma aceste lucruri...de unde stiu ei ce simti tu?  Nu stiu cum sa ma exprim sa nu fiu inteleasa gresit. Nu sunt obosita, nu am nevoie de odihna si nu vreau sa primesc explicatii pe care nu le simt. Cred ca o sa imi pun fermoar la gura. Nu vreau ca orice spun sa fie inteles total diferit fata de ce am vrut sa transmit. Oare limbajul meu este atat de dificil?

Una dintre fetele cu care ma inteleg foarte bine, a suferit o despartire dupa multi ani de relatie cu un baiat ce parea sa fie jumatatea perfecta pentru stilul ei de a fi. Despartirea a fost cu tam-tam si suferinta pentru ea. Acum, dupa ce situatia s-a calmat si fata a inceput sa nu ii mai simta lipsa ... inevitabilul s-a produs. El a reaparut in peisaj si doreste o impacare. Da, o impacare dupa ce el a gresit si din cauza lui s-a destramat aceasta poveste de iubire. Dar cine sunt eu sa il acuz? Problema mea este alta... detin o informatie care ar putea sa cantareasca greu in balanta deciziei pe care trebuie sa o gandeasca ea. Poate ca parerea mea nu conteaza, insa adevarul pe care ea nu il vede...ar conta si ar scoate la iveala anumite minciuni pe care el le croseteaza inca...desi vrea impacare, el inca traieste intr-o minciuna. Ea ... ca majoritatea fetelor, lasa o usa deschisa, chiar daca incertitudinea exista. O greseala se poate repeta oricand. Oare ce este mai bine sa fac...

Activitati ce par ca nu se vad in viitor. Uneori ma simt atat de mica si transparenta ... de parca cei din jurul meu nu ma vad. Cuvintele mele trec fara sa fie auzite.  Oare trec iar printr-o perioada in care am nevoie de atentie suplimentara? Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa cer mila nimanui...insa vreau o parere sincera si venita din exterior...caci cei de langa mine s-ar putea sa imi raspunda la o intrebare ce are ascunzisuri cumulate din domeniul trecutului.  Incerc sa imi gasesc activitati care sa imi ocupe timpul si sa ma faca fericita. Ma lasa putin creativitatea ... ma lupt cu dorinta de a citi.  Unde este dispozitia mea? Vremea este asa frumoasa si vesela, ceea ce mi-am dorit de cand a inceput sa ninga intens, insa acum nu pot sa ma bucur de ea.  Ah, cineva sa ma aduca la realitate. Sa ma ajute sa ies din starea asta, fara sa ma certe sau sa ma critice. Sunt un copil visator si pierdut intr-o lume pustie...

Play: Usher - Can you help me Nu stiu de ce, dar melodia asta imi aminteste de perioada liceului. Nu o atribui unei persoane ... insa pot sa o plasez uneri perioade. Nu mi s-a mai intamplat astfel de corelatie. Aseara, in urma unei discutii mi-am amintit de perioada in care muzica rock-comercial ma facea sa ma simt intr-un univers al meu... asta dupa ce ani la rand am ascultat numai melodii slow. Ceva nu s-a schimbat nici pana acum, nu stiu sa dansez ... sau poate stiu, insa ma tem de privirile celorlalti mai experimentati. In intimitatea camerei dansez cand fac curatenie, cand imi prind parul sau cand am o stare vesela. Zilele viitoare, cand intentionez sa imi schimb look-ul, o sa ascult un cd cu muzica pe care acum am evitat-o. Daca e bal...bal sa fie. Am fugit, vreau sa incep o carte...

Adio vreme urata, bun venit soare si temperaturi cu plus. Sper sa nu spun o gafa...iar vremea sa se schimbe peste noapte. Mi-a placut atat de mult aceasta zi. Am iesit afara fara sa imi mai acopar parul sau sa fiu nevoita sa ma incalt cu doua perechi de sosetute pentru a nu ingheta la primii pasi. M-am jucat cu zapada, am ras si am inceput sa indeplinesc din lista de dorinte. App, va prezint prima mea experienta cu pasta de zahar. Mai am mult de lucrat, insa arata altfel fata de torturile pe care le faceam pana acum. ut 

Muzica ascultata in casti ma face sa o simt mai profund, sa imi trepideze inima la sunetele puternice si sa intru intr-o stare aparte. Am un dor sa scriu mult, sa povestesc lucruri pe care le-am tinut inchise in suflet si sa imi dezleg mainile din lanturile puternice ce m-au incorsetat in ultima perioada. Dorul acesta ma apasa, ma face sa fiu mai sensibila, mai umana, mai realista si sa imi dau seama ca iubirea se simte puternic si transforma oamenii. Oricat ar spune unii ca ajungi la un moment in care nu mai esti capabil sa percepi iubirea ca pe ceva sublim, ci ajunge sa fie parte din tine ... o obisnuinta. Eu nu le aprob parerea acestor oameni. Nu stiu, poate ma incapatanez eu sa gasesc in fiecare zi o farama de iubire noua sau readusa la viata ... ceva ce ma face fericita si implinita. Dorul, face parte si el din povestea asta ... imi intareste certitudinea ca omul de langa mine mai are ceva ce ma scoate din minti intr-un sens pozitiv. Inima imi bate ca la prima intalnire cand i...

Am terminat treburile pentru saptamana asta. O baie fierbinte, o pijama calda si o cana de capucino vor face minuni. Am mai preparat astazi doua bunatati culinare. M-a suparat decorul pentru una dintre ele, insa intuiesc ca maine o sa ii schimb haina. Cand sunt nemultumita de aspect, nimic nu ma poate face sa imi schimb parerea ... nici macar EL care are cuvintele mereu alese pentru a ma alina. Ma simt epuizata. Zilele ce tocmai au trecut am fost ca un titirez. Ma trezeam dimineata si ajungeam doar seara sa mai stau jos. Am consumat multe lichide si am facut multe poze in bucatarie. Cine si-ar fi imaginat ca o sa ma atasez asa de mult de aceasta arta? Am renuntat si la oja de pe unghii pentru asta. Cum spune axioma :"Arta cere sacrificii". Lista pentru zilele ce bat la usa: - Timp pentru mine - Postare despre sentimentele interioare - Iesit la plimbare - Ordine si disciplina in sifonier - Ondulat par - Ascultat muzica - Purtat fusta - Zambit!

Tocmai am terminat toata treaba prin bucatarie. Am facut salata de boeuf, o prajitura noua, 3 checuri in trei culori, rulouri de pui, paine de casa, pasta de zahar si alte minifonfleuri - asta a fost patea frumoasa, cel mai urat mi se pare dupa o zi de robotit sa stau sa fac curatenie, insa imi place cand inchid usa bucatariei totul sa fie la locul lui si sa nu existe vase murdare. Nu inteleg ideea de a lasa vasele murdare pana a doua zi, caci se curata mai usor cand e murdaria proaspata si nici nu dureaza mai mult de 30 de minute sa speli un "teanc" sau "vrafe" de vase. Asta este parerea mea, nu acuz si nu arat cu degetul pe nimeni. Ma simt obosita, dar multumita. Toate au iesit asa cum mi-am dorit. Maine o sa incerc un decor cu pasta de zahar. Sper sa iasa ceva, este a doua reteta de pasta pe care am incercat-o, pana acum pot sa spun ca secretul este zaharul pudra si glucoza. Am combinat: Fistic cu Galben, fistic cu roz si galben cu roz si galben;

Astazi am luat orasul la pas in cautarea unui obiect neidentificat. Am intrat si iesit din magazine fara nici un rezultat multumitor. Pe langa aceasta cautare esuata, am profitat sa imi cumpar ultimele materiale necesare pentru creatia pe care o organizasem pana in cel mai mic detaliu in minte. Astfel, am am reusit sa termin de facut bentita cu personalitate . Sper ca Razvan sa nu ma priveasca cu ochi straini cand o sa ies imbracata ca o copila, purtand urechiute de soricel si fundita cu buline. Adevarul e ca si pana acum atrageam atentia asupra noastra, insa acum o sa fie o adevarata rasucire de priviri dupa noi. Sunt mai bine astazi, fiecare zi aduce schimbari si rasturnari de situatie, insa  imi mai rasuna in minte intrebarea "De ce?" - poate o sa aflu raspunsul curand, poate mai tarziu....sau o sa ramana un mister. Noapte buna!

Incerc din rasputeri sa fiu mai buna, mai vesela, energica, tacuta si colorata. Schimbarile mereu m-au dezorientat. Nu imi este chiar bine, dar nici foarte rau nu este.  E o stare ciudata...mi-ar fi placut sa nu fiu atat de constransa de situatie, poate daca venea intr-o maniera mai putin agresiva sau mai putin impulsiva...in fine, nu mai conteaza. Ce e val, ca valul trece. Astazi am iesit la plimbare, mi-a amintit de anumite perioade din viata, am analizat si am zambit. Maine, o alta zi, ma intreb, oare chiar sunt un om rau? Pun gandurile-n cui pana dimineata, cand sper sa am o dispozitie mai buna.

Dispozitia e atat de schimbatoare incat as putea cu usurinta sa o aseman cu un sifonier … insa diferenta o face ca nu pot sa deschid o usa si sa imi aleg ce “haine” sa port intr-un anumit moment, desi o masca pentru vazul lumii as putea, insa in interiorul meu lucrurile stau cu totul altfel. Nu sunt indignata, poate nici macar suparata … sunt confuza, asta este cert. Schimbari peste schimbari, ganduri peste remuscari si dorinte peste critici. Ce poveste imbarligata… Timpul zboara fara sa lase amplente pentru viitorul meu. M-am saturat   sa sper, sa incerc marea cu sarea si sa fiu aratata cu degetul.   Unii poate nu ma inteleg, dar nu vor sa se puna nici macar o clipa in locul meu. Am inceput sa scriu postarea cu gandul la aceasta zi, insa in minte imi zhoara multe alte lucruri, asa ca rog pe cei ce vor zapa printre aceste randuri sa nu bage in seama aberatiile mele de moment. Nu stiu ce se poate interpreta, insa ma simt ciudat, imi amintesc de multe lucruri ce ma f...

Titlul nu imi apartine, l-am vazut astazi intr-un articol si mi-a atras atentia. Sa nu va imaginati ca sunt dezamagita de prieteni. Am deja un trecut geneors in care nu ma mai incred in multi oameni, am preferat sa pastrez aproape de mine doar pe cei ce ma accepta asa cum sunt. Ma saturasem sa fiu contactata doar atunci cand cineva avea nevoie de o informatie de la mine ... pe principiul "Buna, ce mai faci? Auzi, ai idee de X problema?" sau lucruri similare. Imi este asa de bine acum cu "o mana" de oameni si putine batai de cap. Am un singur dor...caci nu este chiar regret, imi lipsesc momentele in care era galagie in jurul meu, cand ne strangeam mai multe persoane si ne jucam carti sau pur si simplu povesteam. Prezentul ma gaseste din punct de vedere al prietenilor, cu cel mult trei intr-un moment ... dar de cele mai multe ori sunt doar eu si D. "Toate la timpul lor" ar spune cineva. Eu nu prea mai am speranta ca in viitorul apropiat o sa reusesc sa ...

M-am trezit cu o stare de leneveala. M-am cufundat in pilota si am luat ursuletul in brate. O alta zi in care ninge si vremea imi da planurile peste cap. Pe la ora zece mi-am invins starea si m-am dat jos din pat. Dupa ce am facut siesta, am baut o cana de cacao cu lapte si m-am apucat sa fac maiaua pentru cornuletele din poze. Ce bine ma simt cand am o activitate placuta de facut. Uit de griji si ma cufund intr-o lume in care sunt o alta persoana, una mai increzatoare, mai optimista si foarte stapana pe situatie. Crinul rosu ma binedispune. L-am cumparat cand era inca mic, a crescut alaturi de mine si acum imi decoreaza un colt al casei. Hmmmz, ce sa mai spun? Mai bine nimic astazi.

Ascult: Maroon 5 - Won't Go Home Without You Ma simt ciudat, imi vine sa plang, casa pare pustie si goala...desi intreaga familie este prezenta. Ceva din interior ma macina ... nu stiu ce este mai bine sa fac, imi este teama de multe lucruri: de repercursiuni si reactii. Asa am fost mereu ... am amanat pana in ultima clipa, dar acum teama ma cuprinde din ce in ce mai rau. Vreau sa ma imbratiseze cineva si sa imi spuna ca totul o sa fie bine. Dar cine o sa ma inteleaga?  Sunt lucruri usor de zis, insa mai greu de dus la bun sfarsit. Spunea cineva ca sunt perioade atat de aglomerate incat nu mai ai timp nici sa plangi sau sa te plangi, eh ... ceva similar simt eu. Psihicul ma dezamageste ... isi face atatea ganduri negative si probleme care 80% sunt nefondate, insa mintea bolnava nu judeca, ci vede doar partea negativa. Doamne am nevoie de un semn, cat mai repede. Simt ca o iau razna. Au trecut cateva ore de cand am scriu randurile de mai sus. Ma simt mai bine, mai am o sing...

Astazi mi-am facut curatenie printre sticlutele cu oja N-am rezistat sa nu le imortalizez ... desi in poza culorile sunt putin diferite de realitate, nu mai zic de culoare care iese diferita in contact cu unghia. Imi pare rau ca am pierdut anumite nuant, insa tot raul spre bine, incerc sa descopar culori noi care sa ma inveseleasca. Am constatat ca am o atractie catre roz,mov, rosu si maro.

Ce soare pacalitor. Priveam pe fereastra cum stralucea, imi venea sa dau fuga la sifonier si sa imbrac o rochie roz, sa port paltonul si sa imi pun o bascuta fistichie peste par, insa ideea mi-a disparut in secunda in care am iesit afara sa ma lamuresc cum resimte corpul meu temperatura. Nu exagerez cand spun ca mi-au inghetat degetele intr-un minut, asta in ideea in care nu m-am atins de zapada sau de alte obiecte. E iarna geroasa...nu se aseamana cu nimic din ce imi amintesc din copilarie. Ma gandesc la ghioceii pe care zapada i-a acoperit de frig ... oare in martie vor iesi la suprafata? Astazi am avut o stare ciudata, sentimental vorbind ... si cand spun asta nu va ganditi la o cearta in paradis sau lucruri similare, ci pur si simplu sentimentele mele au fost la pamant fara motiv. Am vrut sa colorez ziua, asa ca am facut o mica parada a modei, am incercat coafuri noi si mi-am pictat unghiutele. Propunerea pentru ziua de maine este sa fac ordine in sticlutele cu oja, sa an...

Mult de facut, putin de spus.  Iar m-a apucat o ora inaintata sa scriu pe blog. Sper sa nu mananc litere sau sa omit sa apas butonul de spatiu. Ma simt obosita si trista.  Nu cred ca am un motiv intemeiat. Dau iar vina pe vreme... Am tot amanat o plimbare afara,la aer curat ... fie ca a fost vremea urata, fie ca am avut treaba ... ori nu am avut cu cine. Cert este ca aerul dintre patru pereti nu imi prinde bine; Sunt vesela si energica atunci  cand sunt in bucatarie si ganditoare cand ajung in dormitor. Trec printr-o perioada mai sensibila, ma apasa fel si fel de ganduri si intrebari. Imi pare rau ca mi-am pierdut optimismul astazi.  Maine e o noua zi, alte promisiuni si .... Noapte buna!

Declar cu mana pe inima  ca este atat de bine sa ai un plan stabilit cu activitatiile pe care vrei sa le faci.  Spre exemplu eu de cateva zile, printre activitatile obligatorii pe care trebuie sa le duc la indeplinit, fac cel putin un lucru ce ma face fericita.  Astazi iar am intrat in bucatarie, insa de aceasta data cu gandul la EL si la iubirea ce ne apropie.  Am profitat de faptul ca el ma considera cate-o data o persoana "aricioasa" din cauza comportamentului meu putin cu prea multa personalitate in anumite momente ...astfel am realizat un frumos cuplu de arici din pasta de biscuiti.  Un desert usor de preparat, cu un aspect amuzant si in cazul meu cu dedicatie.  Acum imi pare rau ca nu am mai multa pricepere la desen si derivatele acestuia, stil arte plastice si lucruri similare. Imaginatia nu ma lasa la greu, insa degetele astea multe si lungi nu vor sa imi asculte mereu gandurile si sa lucreaze mai eficient. Altfel ... ce sa mai ...

     Acum am realizat ca pe blog rar am postat poze sau am pomenit de ceea ce gatesc. Insa acum o sa povestesc o mica frantura din viata mea.  In urma cu jumatate de an m-am hotarat sa postez pe pagina personala pe Facebook o parte din dulciurile pe care le preparam cu diverse ocazii. De atunci si pana in prezent am acumulat peste 100 de poze care sunt apreciate atat de prieteni cat si de oameni necunoscuti.  Cel mai mult imi place cand lumea imi spune ca le ploua in gura cand privesc albumul. Iar in ultima perioada lucrul acesta se intampla din ce in ce mai des.  Sa insemne oare o imbunatatire in stilul meu? Nu stiu cum am ajuns sa imi placa lumea din bucatarie, insa cert este ca a devenit micul meu paradis sa stau si sa combin ingrdiente si arome. Curand, foarte curand o sa va arat despre ce vorbesc. Si o sa ma cunoasteti si pe mine, dincolo de cuvinte. Am emotii, imi este teama de momentul in care "un suflet" o sa capete un chip in ochii ...

Titlul este la propiu, nu la figurat. Am avut parte de o redecorare a bucatariei cu ciocolata... chiar daca a trebuit sa spal si sa curat totul cu de-a amanuntul intr-un timp cat se poate de scurt, vreau sa marturisesc ca a meritat fiecare clipa. Am ras zgomotos cu mama si cu bro. Ne-am distrat si am avut parte de momente ca in povesti. Eram asemeni unor personaje din filme cand se apuca de facut ceva impreuna si fiecare pas spre realizare este plin de energie pozitiva. Ca "sa fie tacamul complet", cum spune romanul ... am iesit cu bro la zapada. Am construit un "Frosty" si o " SnowLady ". M-am simtit iar copil. Imi amintesc cum in urma cu multi ani, construiam impreuna cu "ai mei" oameni de zapada, ne jucam cu saniutele, alergam, faceam cazemate, ne "bateam" cu bulgari si faceam diverse concursuri ... insa trecerea anilor m-a lasat singura in acest anotimp. Acum doi ani, cand a nins frumos de Craciun, m-am rugat de ei sa iesim afara...

De dimineata ma gandeam ca poate reusesc sa construiesc un om de zapada, insa a aparut un fenomen mai putin placut in aceasta perioada - ploaia, astfel ideea a picat. M-am refugiat in bucatarie si am inceput sa creez niste "mini-fonfleuri". Nu toate au iesit asa cum mi le imaginam, insa nu renunt pana nu le voi face sa arate asa cum imi doresc. In ultimul an de zile, am inceput sa pun foarte mult pret pe aspectul preparatelor, insa nu uit nici de gustul acestora. Astazi am terminat de realizat martisoarele, stiu ca mai este o luna pana la momentul in care se daruiesc, insa nu imi place sa raman pe ultima suta de metri cu lucrurile neterminate. Vreau sa imi programez cate ceva pentru fiecare zi ce urmeaza. Se pare ca randamentul este mai mare daca am o lista concreta. Nu am apucat sa descarc pozele pe care le-am facut in ultima perioada, o sa incep sa postez poze facute de mine ... trebuie sa ma obisnuiesc sa nu mai caut poze pe Sf Google, ca legea Acta nu o sa ne mai per...

Monoton. Alb. Trist. Vant. Frig. Profit de aceste zile si imi canalizez energia pentru creatie. Vreau sa realizez o bentita cu buline, martisoare, cercei mov, pasta de zahar, briose, tarta cu fructe, decor pentru cappuccino si sa scriu textul pentru site. Cu manutele astea doua o sa imi creez o dispozitie noua. Vremea m-a limitat, nu am mai iesit la plimbari lungi, nu am reusit sa ma imprietenesc cu aparatul foto si lumina naturala ... stiu, e timp pentru toate. Imi este greu, nu sunt genul de om care sa stau in loc. Imi place sa fie tot timpul in miscare, am energie pe care vreau sa o consum. Iarna vreau nu vreau ma face sedentara, iar kilogramele, cel mai mare dusman al meu, ma pandesc la colt de drum. Cand eram mai mica spuneam ca daca tot ma ingras are lumea motiv sa ma muste de fund vorbeasca de rau.  Acum, fac sport in casa, la salteluta. Vizionez filmulete pe internet, pe care incerc sa le imit, atat cat pot. Nu mai sunt extrem de flexibila, dar inca pot sa fac podul ...

Ningea marunt, temperatura era scazuta ... insa in aceasta perioada ne asteptam la lucruri din ce in ce mai urate. Cand dorinta-i mare si compania placuta, ce pot sa imi doresc mai mult? Ma bucur ca am acceptat propunerea spusa mai in gluma, mai in serios de a iesi la plimbare cu sania; Am reusit sa mai bifez o activitatea deosebita pe care am (re)facut-o dupa multi ani. In luna ianuarie s-au intamplat lucruri bune in viata mea si imi doresc ca perioada aceasta sa nu se mai termine; "Circula" zvonuri care anunta un viitor colorat pentru mine. Sunt optimista. Intr-o zi o sa rasara soarele si pe strada intunecata. Incerc sa fac ceea ce imi sta in putere pentru a aduce "razele". Noapte buna blogutule!

Seara inainte sa ma cufund in lumea viselor, prefer sa zapez programele tv. Aseara am ramas stupefiata. La o emisiune tv, nu ii spun numele, caci nu vreau sa fac reclama negativa si gratuita ... erau doua "mondenitati", caci nu le pot spune personalitati sau vedete. Ideea este ca una dintre fete are 19 ani, in cateva luni urmeaza sa sustina bacalaureatul si ea nu stapanea arta cititului cursiv, dar gasesa ca si scuza faptul ca este la un profil de matematica-informatica, nu la filologie. A spus in repetate randuri ca "o sa vedeti ca dupa ce dau bacul si eu o sa citesc la fel de bine ca X". Doamne! De cand linia pentru acceptarea cititului in silabe s-a intins pana la terminarea anilor de liceu? Pe vremea mea, desi nu au trecut atat de multi ani de atunci, invatai sa citesti in primele clase. Nu eram nici noi o generatie de oameni inteligenti, insa cel tarziu in clasa a 4-a eram destul de rapizi in citirea cuvintelor mai complicate. Eu din clasa a 5-a eram printr...