Pagini

joi, 30 iunie 2011

Tu cu ce te mai imbraci ?

Am deschis larg usa dulapului cu haine si am inceput sa privesc indelung inauntru. Priveam ca si cum lucrurile de acolo nu erau ale mele ... adevarul este ca sunt cateva pe care nu le-am imbracat niciodata, motivul? Poate pentru ca nu am gasit ocazia potrivita sau cel mai probabil m-am cam indoit de felul in care imi vin hainele pe mine.
Astazi am luat decizia sa ma schimb putin, ma simteam vesela si vroiam intr-un fel sau altul sa exprim asta din toate punctele de vedere. Cum as fi putut sa o fac mai bine, daca nu imbracata in ceva in care ma simt comod si bine?
Cand eram mica nu puneam pret pe felul in care ma imbracam, insa trecerea anilor m-a invatat ca desi omul face haina ... sunt momente in care haina spune multe despre persoana care le poarta si ii confera si o stare aparte.
Nu cred ca sunt singura persoana care atunci cand e urat afara are tendinta sa arunce un tricou si sa ia o pereche de blugi inchisa la culoare si gata "balciul" - in schimb atunci cand este frumos, stau sa combin culori, modele, texturi si zorzoane.

Parlament - FluturiLink

miercuri, 29 iunie 2011

Fantana cu dorinte

Inainte de a incepe sa lecturezi randurile de mai jos, incearca sa dai play la melodie: Arcade Fire - Deep Blue . Mie-mi pare ca se potriveste cu starea pe care o emana postarea mea, nu de alta dar toate gandurile din acesta zi sunt scrise ascultand piesa in mod repetat.

Viata mea a devenit o fantana plina de dorinte.
Seara imi pun in ordine gandurile si imi pregatesc "planul de lupta" pentru ziua ce urmeaza sa soseasca. Adesea stau si analizez ceea ce am facut din ceea ce mi-am propus, iar daca rezultatul nu este multumitor, ma simt dezamagita de mine, caci daca nici eu nu mai reusesc sa imi respect "cerintele" ... atunci de ce sa am pretentie la cei de langa mine?
Chiar aseara am vazut un film care mi s-a parut fermecator, din prisma faptului ca personajul principal feminin avea o poveste de viata pe care mi-ar placea sa o traiesc si eu, desi pare imposibil cate-o data.
Filmul se numeste: The Wishing Well .
Recunosc ca am visat frumos, pentru cateva clipe am simtit ca si eu pot sa lupt pentru toate dorintele mele, insa realitatea imi pune piedici si ma face sa cred ca nu totul depinde de mine, ci sunt cazuri in care bagajul de pile, oamenii sus pusi si recomandarile acestora conteaza foarte mult.
In fine, nu voi renunta pentru nimic in lume sa sper. E atat de placut sa simti ca dorintele pot prinde aripi si sa te gandesti ca intr-o zi se vor concretiza.

Gata cu vorbaria, este timpul sa pun punct si sa ma indrept catre lumea reala si palpbila.

luni, 27 iunie 2011

Mai rarut ca-i mai dragut

Saptamana aceasta imi doresc sa stau cat mai departe de ispite ... adica de tot ceea ce inseamna tehnologie moderna, spun acest lucru caci sunt tantata sa zapez printre site-uri si sa ma las cufundata in articole interesante, dar care pot fi amanate.
Am intrat in febra examenului final. Visez urat si ma cuprinde un soi de emotii cand ma gandesc.
"Totul o sa fie bine!" imi spun cei din jurul meu, insa mie imi este teama de acest neprevazut.

Astazi am terminat de facut comanda pe un site de margelute - imi doresc sa vina cat mai repede, caci nu mai am rabdare, vreau sa ma apuc de creatie. Am o groaza de ideei si dorinte in aceasta privinta;
Tic-tac spue ceasul necontenit, insa eu il caut in zadar sa ii spun ceva hoinar...

duminică, 26 iunie 2011

:) :( :)

Titlul reprezinta starea de spirit pe care am avut-o astazi. M-am trezit cu o dispozitie minunata, ceva destul de greu de descris in cuvinte ... era o minune pentru mine, caci nu mai simtisem de foarte mult timp ceva similar - era ca si cum un inger mi-a vegheat somnul si a avut grija sa imi elimine toate gandurile negative din minte.
Calmitatea din suflet era deosebit de placuta.
Mi-am aruncat privirea asupra telefonului si am oftat adanc, mi-am dat seama ca nu a fost un vis, ci un adevar care imi facea pielea sa se furnice de teama.
Mi-am facut de lucru, pentru a nu mai baga de seama gandurile ce vroiau sa ma sperie si mai tare.
Detalii ce vor ramane personale.
Recunosc, intelegeam situatia, dar in acelasi timp ma simteam neindreptatita - doua sentimente se bateau acum in sufletul meu. Am continuat sa "trebaluiesc" doar pentru a nu lasa lacrimile sa imi inunde chipul, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni si nici nu puteam sa ma ascund intr-un loc unde privirile celorlalti nu m-ar fi gasit.
In situatii de genul acesta imi place sa fiu lasata in pace, sa ma musc de buza si sa imi vad de viata mea, singura, fara sa fiu ajutata de oameni binevoitori care reusesc sa indrepte lumina in colturi intunecate si pline de praf;

Raza de lumina a venit atunci cand ma resemnasem cu gandul.
Nu stiam cum sa ma bucur de vestea pe care am primit-o. Am incercat sa fac tot ceea ce imi propusesem de dimineata, insa impactul nu a mai fost atat de impunator, timpul a zburat mai repede si m-a surprins nepregatita, dar fericita.
Imbratisari calde, sarutari fierbinti si cuvinte dulci. Am simtit ca sunt fericita si iubita.
Mi-am incarcat bateriile sufletului intr-o secunda, dar as fi vrut sa mai profit de aceste momente.

Ador sa fiu imbratisata si sa simt cum inima vibreaza de emotie.
Tremurul mainii mele in cautarea jumatatii ma face sa simt intr-o alta maniera iubirea pe care o simt....

sâmbătă, 25 iunie 2011

Picaturi printre ganduri

Printre picaturile de ploaie, am iesit pe afara sa impart ganduri.
Am ascultat cu tristete ceea ce vantul imi soptea, mi se parea o poveste mult prea trista si greu de inteles in aceste clipe ... insa stiu ca o sa vina o zi in care aceste detalii nu vor mai insemna nimic, poate nici macar ura nu o vor aduce in gand.
Prezentul pare de cele mai multe ori greu de depasit ... si ne aruncam gandurile intr-un viitor necunoscut pe care ne dorim sa il facem mai bun;
Nu depinde totul de ceea ce facem noi, caci influenta pe care o au cei din jur este impresionant de impunatoare.
Invatam sa trecem cu vederea, sa speram ca timpul sa rezolve sau macar sa aseze problemele intr-o ordine ... noi ne cufunam in ganduri si ne indispunem zilele pentru niste nimicuri cotidiene.

Un val de racoare a venit peste orasul in care locuiesc. Brusc sentimentele negative si duritatea din inima mi s-au topit. Toate aceste schimbari m-au facut sa ma simt asemeni unui copil cuminte si plin de energie pozitiva.
Calmitatea dainuieste in sufletul meu si zambesc cu inocenta.
Aveam nevoie de o schimbare si "voilà" am avut parte de ea, exact de la fenomenul de la care nu ma asteptam ca o sa poata misca praful din suflet.
Sunt asa visatoare si increzatoare pe fortele mele, incat as pleca sa mut muntii din loc.

vineri, 24 iunie 2011

Culori de vara

Intr-un final am reusit sa imi pun la punct garderoba pentru vara. Mi-am propus sa port cu incredete toate culorile pe care le gasesc ... sa nu imi fie teama ca pantalonii albi s-ar putea sa ma implineasca cu un kilogram-doua. Sa nu imi pese ca fusta rosie este prea scurta pentru felul in care m-am obisnuit sa ma imbrac in ultima perioada, sa incerc mereu combinatii noi ... sa nu plec in graba niciodata fara sa imi pun accesorii potrivite.
Vreau ca vara aceasta sa fiu cameleonica. Sa exprim sentimentele intr-un mod natural, simplu si placut. Imi doresc sa redescopar naturaletea care ma defineste sufleteste.
Mi-am propus ca vara aceasta sa fie speciala. Sa imi amintesc cu drag de ea, sa zambesc gandindu-ma ca s-au scurs trei ani de facultate, timp in care am cunoscut oameni minunati cu care am pastrat o legatura ani de-a randul si pe care vreau sa cred ca o sa o pastram si in viitor.
Inceputul pe care il astept cu sufletul la gura cu siguranta o sa ma surprinda si pe mine, caci stiu doar ca "vreau", insa ce anume "o sa am" nu stiu inca.
Numai cuvinte de bine astazi.
Nu am planuri de weekend, dar din clipa in clipa astept sa primesc propuneri ... pana atunci ma cufund in lectura. Trebuie cineva sa faca si acest lucru...
Timpul zboara, sentimentele ma apasa si dorul striga jumatatea sufletului.
Ascult: The Honey Trees - To Be With You
The Script - The Man Who Can't Be Moved

joi, 23 iunie 2011

Ganduri

Nici nu mai stiu ce parte din acest capitol este in prezent ... pot sa spun ca pe zi ce trece gandurile se intensifica si devin o parte integrala din noul meu ritm de viata.
Pentru moment am descoperit ordinea prioritatilor in viata mea actuala.
Chiar daca exista posibilitatea sa ma lovesc de prag, nu o sa dau inapoi ... stiu ca fiecare lovitura ce lasa urme reprezinta un pas spre viitor.
Uneori simt prin fiecare por fericirea care ma inconjoara si as vrea sa o imortalizez pentru totdeauna ... insa sunt si momente in care fara sa imi dau seama devin ciudata si ma inspaimanta lipsa anumitor gesturi sau cuvinte.
In aceste momente reusesc sa ma indepartez de la realitate si ... devin rece sufleteste, cel putin asta exprim, caci in interiorul meu lucrurile raman neschimbate.
Respir adanc, numar pana la trei si sper ca totul sa fie bine in fiecare zi.

Astazi las eu de la mine, maine lasa celalalt si tot asa - trebuie sa facem astfel de compromisuri pentru a ne accepta reciproc si a ne tolera comportamentele diferite.

Dorul ma apasa si imi strange coarda sensibila pana cand o sa izbugnesc in lacrimi sa ma linistesc...

[Postare nefinalizata din motive necunoscute.]

miercuri, 22 iunie 2011

Mireasma

Vara are partile ei frumoase.
Melancolie, soare, flori, zumzet, adieri gingase, nopti pline de agitatie, dimineti racoroase, zile caniculare, sporturi, intalniri, fotografii, verdeata si multe alte detalii ce reusesc sa ne faca sa indragim acest anotimp.

Mirosul teiului inflorit ma face sa plutesc de parca as sta pe nori pufosi si plin de sentimente frumoase.
Zilele trecute cand m-am plimbat cu bicicleta prin oras am descoperit mai multe locuri unde m-am simtit minunat. Imi venea sa inchid ochii si sa ma las purtata de val, insa am fost atenta la drum, caci in trafic trebuie sa fii prudent si sa anticipezi mutarile celorlalti participanti la trafic.

In rest?
Ma simt bine.
Chiar sunt bine, nu vreau sa ingrijorez pe nimeni ... astazi este prima zi din decursul celor ce vor urma in acest ritm. Pana acum, nimic schimbat readical ... ci doar lucruri interioare.Ma duc sa iau o gura de aer, dupa care intuiesc ca o sa imbratisez materialele pentru examenul final. Trebuie sa ma cert singura pentru a nu pierde timpul inutil. Fiecare clipa trece in defavoarea mea. Incep sa numar zilele ... inca putin si o sa apara o noua dileme existentiala in viata mea.
Pana atunci, sa trec cu bine peste acest hop si sa imi revin sufleteste.

marți, 21 iunie 2011

A little love in a bottle

Sunt momente imi care imi este dor de tot ceea ce insemnam EU in trecut. Imi amintesc cu nostalgie de oamenii care ma inconjurau cu drag, de clipele in care ma simteam de folos pentru ceilalti si cel mai mult imi lipseste calmitatea de care dadeam dovada.
Acum parca totul merge conform principiului "pe repede inainte" ... nu mai am rabdare sa analizez fiecare gest pe care il fac, cuvintele pe care le spun sau sentimentele pe care le impartasesc.
Mi-am propus ca in urmatoarea perioada sa fac anumite schimbari, sa incerc pe cat posibil sa ajung acolo unde imi doresc. Nu stiu daca o sa fie ceva permanent sau iar o pasa de moment.
Am hotarat ca cel mai bine este asa cum imi place mie. Nu ma pot schimba dupa placut oamenilor din jur ... stiu ca niciodata nu o sa ajung sa fiu placuta si indragita de toata lumea, insa atat timp cat am "lista magica" de oameni dragi mie, care inca ma suporta si ma sprijina ori de cate ori am nevoie - eu zic ca totul este bine.
Cert este ca nu trebuie sa las lucrurile sa scape de sub control.

Perioada aceasta plina de stres a reusit sa ma puna pe ganduri.
Am analizat si reanalizat.
Am sters praful de pe sentimente si am vrut sa las timpul sa decida pentru mine ... insa decizia trebuie sa o iau eu.
Ma simt inutila ... parca nu reusesc sa mai aduc bucuria pe chipul nimanui.
Ma intreb "ce caut eu in viata mea?"

"luni - o zi ciudata
marti - neterminata
si vine miercuri,
ea n-are vesminte...
uneori tin minte
joi - trece in graba
vineri - sta sa cada
si sambata trece urgent,
duminica-s absent"

luni, 20 iunie 2011

Zambesc sec si ironic

Nimicuri de acest gen se pot intampla la tot pasul ... insa momentul in care apar te fac sa te simti asemeni unei umbre calcate in picioare zi de zi de aceeasi pasi grabiti care se indreapta in cautarea fericirii supreme.
Oare are rost sa imi pese? Nu stiu ... am incercat de nenumarate ori sa las de la mine si sa incerc modalitati diverse pentru ca situatia sa fie bine. Imi place compania, insa ma dezamageste diferenta.

Vreau sa cred ca ma intareste situatia aceasta si ca imi da putere sa lupt, sa nu depind de nimeni si sa deschid ochii mai larg in viitor. Nu tot ce se pretinde este si adevarat.
Astazi chiar sunt dezamagita, insa de maine o sa se schimbe placa ... indiferenta mea nu o sa raneasca cu nimic, insa o sa ma schimbe pe mine in comportament cu cei care pana astazi mi-au demonstrat fel si fel de lucruri negative.

Daca se intampla, inseamna ca ai visat ... daca te doare, inseamna ca ti-a pasat.

duminică, 19 iunie 2011

Cald

Caldura mare mon cher, inca de dimineata sa simte o zapuseala insuportabila. Asta-i vara pe care multi au chemat-o ... daca era dupa mine, preferam zilele in care ziua era vreme de stat in tricou, iar seara de pus o bluzita peste.
Nu-mi place sa fug de soare si sa ma simt asemeni unei legume din cauza caldurii excesive.
Parca as fi un pui de arici pus la cuptor, gata sa fie mancat in cateva minute.
Am inceput iar "tratamentul" cu calciu. Ma simt slabita si ametesc destul de des in ultima perioada ... dau vina pe stres si caldura.
Imi sunt dragi iesirile in parc, la umbra copacilor, alaturi de omul drag sufletului meu ... insa ma sperie ideea de a merge intr-un mijloc de transport in comun care nu are aer conditionat si nici macar posibilitatea de a deschide un geam.

Imi este pofta de o inghetata de vanilie...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Text

Vorba cantecului: "Azi nu, te rog eu nu!" - o stare similara am si eu. Am incercat sa leg cateva cuvinte inteligente, insa rezultatul este un dezastru total.
Am incercat sa fac ceea ce mi-am propus pentru aceasta zi , insa lipsa de chef m-a tras foarte mult inapoi.
Parca dansam "un pas in fata, doi inapoi".
Ma simt obosita, somnul nu imi este odihnitor si ... Text scris cu cerneala invizibila.

vineri, 17 iunie 2011

Zambet sufletesc

Ieri am avut parte de prima mea lectie de condus. Chiar daca am fost luata pe nepregatite, emotiile nu au intarziat sa apara atunci cand m-am vazut asupra faptului implinit, adica pe scaunul soferului.
Dupa explicatii de rigoare am purces la treaba. Am urmat fiecare pas si am vazut cum masina pleaca de pe loc. M-am pierdut in detalii si am omorat motorul, insa mi s-a spus ca asa este la inceput.
Aceasta experienta m-a pus pe ganduri...Ziua de astazi mi-a adus o bucurie imensa in suflet. Am radiat de fericire, m-am bucurat alaturi de cei dragi si mi-am mai confirmat pentru a nenumarata oara ca minunile exista, iar ele sa infaptuiesc atunci cand ai nevoie mai mare de ele.
Pe aceasta cale vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au sprijinit si mi-au fost alaturi pe intreaga perioada. Fara voi astazi nu as fi avut motiv de bucurie.

joi, 16 iunie 2011

Totul are sens

Ma gandeam de dimineata, atunci cand eram in starea mea de agonie intre vis si realitate la anumite detalii din viata ce par acum atat de indepartate de prezent, desi adevarul este ca nici un an nu a trecut de atunci.
Poate ca ar trebui sa nici nu ma obosesc sa reflectez asupra acestor intamplari, insa viata-i dulce-amaruie si niciodata nu stii cand urmeaza randul tau sa ai parte de o deceptie.
Parerile sunt impartite, insa realitatea pe care am vazut-o cu ochii mei ma infioara teribil de mult. Astfel de lucruri ma fac sa intaresc "paza de protectie" a sufletului ... nu vreau ca cele 4-5 persoane cu care ma inteleg bine si pe care le consider "Prietenii mei" sa ma paraseasca fara drept de apel ... sa rupem legaturile si sa ramanem ca niste necunoscuti.
Bat cu pumnul in masa si spun PREITENIA EXISTA, am simtit-o de atatea ori si inca dainuieste in jurul meu.
Daca pana acum spuneam ca multi dintre oameni sunt pe interes, parerea mea ramane la fel si in prezent, insa acum stiu ca interesul poate sa fie comun sau partial comun.
Avem nevoie de un suflet cu care sa ne petrecem timpul liber, sa vorbim, sa ne intelegem, sa ne povestim pasiunile, sa cerem pareri si sa ascultam povestile sale de viata, caci vom avea de spicuit din fiecare cate un inteles ascuns.
Da, si eu sunt pe interes. Imi caut oameni in preajma mea cu care sa ma inteleg, care sa ma faca sa rad, sa simt sentimentul acesta de prietenie, sa imi dea voie sa ii ajut cu o parere personala, sa nu le fie rusine cu mine si sa ma considere si pe mine o persoana demna de ei.

Pietenii mei sunt putini, dar pentru mine sunt cei mai speciali si sumt mandra ca i-am cunoscut.
Sper ca macar o persoana in lumea asta sa ma considere si pe mine prietena.

Am descoperit multe "legaturi bolnavicioase" din trecut ... insa acum imi provoaca doar un zambet sec, nimic mai mult. Imi este simplu sa spun ca "lasa, totul a trecut".
Imi amintesc cat de plangacioasa devenisem din cauza acestor rautati ale oamenilor pe care eu ii respectam si tindeam sa cred ca sunt prietenii mei.
Sita a cernut din ei - astfel acum am ramas doar cu cei care au putut sa demonstreze adevarata prietenie.
Recunosc, pentru pierderea anumitor persoane mi-a parut rau ... sunt sigura ca macar o persoana in cauza stie aceste lucruri, insa nu aveam cum sa lupt cu morile de vant si sa o aduc la realitate, nu imi apartine aceasta decizie. Acum usa nu mai este deschisa, am preferat sa o inchid de curand ... consider ca timp a fost suficient pentru intoarcere.

miercuri, 15 iunie 2011

Secrete

Secrete, secrete ... e o lume plina de secrete.
Fie ca sunt mai mici sau mai mari, mai dureroase sau mai blande, mai profunde sau mai superficiale ... fiecare pastreaza macar un secret ascuns in adancul sufletului.
Motivul?
Poate pentru ca este mai usor sa inchidem cuvintele un interiorul nostru, in loc sa cautam sau sa asteptam persoana, locul si momentul potrivit pentru a ne descarca sufletul de aceste greutati impovaratoare.
De multe ori mi s-a intamplat sa ma simt secata de problemele personale, insa atunci cand ies in societate incerc pe cat posibil sa arat contrariul acestor sentimente sufletesti negative.
Se poate spune ca ma ascund in spatele unei masti, insa personal consider ca tot ceea ce fac este pentru a imi pastra tristetea in secret.

Atunci cand sunt foarte suparata am tendinta de a spune lucruri pe care le gandesc pe moment, lucruri de care imi este teama in viitor. Niciodata nu mi-a placut sa vars veninul interior la prima piatra pe care o intalnesc in drum .
Nu sunt puternica, insa scrisul, jurnalul si muzica ma fac sa simt o alinate a durerii .

Imi pare rau ca nu sunt puternica, intru usor in panica atunci cand apar obstacole in drumul pe care mi-l imaginasem eu in prealabil ... iar stresul este dusmanul meu principal.
Adesea imi vine sa strig :"Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?"

Ganduri, secrete, dureri, intrebari, minciuni, iluzii...

marți, 14 iunie 2011

Sa inceapa distractia!

Timpul a inceput sa se portioneze in minute de invatat, momente personale, ore de plimbari si clipe de creatie.
Am profitat de faptul ca sarbatorile ortodoxe au luat o pauza si am scos masina de cusut pentru a imi modifica niste hainute. Imi place sa imi pun amprenta pe lucrurile pe care le imbrac, chiar daca uneori rezultatul final nu este asemeni celui pe care il am in minte.

Lucrurile trec parca prin zbor pe langa mine, nu-mi dau seama de anumite aspecte.

luni, 13 iunie 2011

:)

Ce duminica frumoasa
Un inceput de saptamana minunat, chiar daca am tot avut senzatia pe intreg parcursul zilei ca astazi este ultima zi de weekend, mai precis duminica ... intr-un final m-am dezmeticit si am realizat ca este luni. O zi de luni in care am zambit cu inima, am facut poze, lucruri noi si am uitat de toate supararile despre care scriam zilele trecute.
Cu siguranta am mai spus de nenumarate ori ca atunci cand sunt in bratele lui mister EL uit de griji si ma transform vazand cu ochii intr-o persoana visatoare si aiurita.
Ma simt copilul de ieri care isi doreste sa fie alintat si rasfatat, sa mi se spuna cand fac lucruri bune si sa mi se atraga atentia cand gresesc ... sunt atat de imatura si copilaroasa cand este langa mine, incat nu-mi vine sa cred ce stare de bine imi confera aceste momente.

Am fugit de ploaie ... sau poate ea a fugit din calea noastra.
In timp ce scriu aceste randuri imi amintesc cu drag de toate intamplarile amuzante, de momentele in care imi il strangeam in brate inconstient de tare, in care ma simteam indragostita ca la primele intalniri dupa primul "te iubesc" ... atunci cand fiecare gest era ceva aparte si il remarcam cu usurinta.
Nu vreau sa spun ca acum nu mai simt fiorii aceea minunati, doar ca anumite gesturi au intrat in reflex si nu mai sunt atat de .... fascinante ca la inceput.
Revin cu mai multe detalii... intr-o alta zi cu soare.

duminică, 12 iunie 2011

Not in my mood

Ascult o melodie de o ora si nu ma pot opri din fredonat, imi place atat de mult cum suna incat am devenint dependenta. O sa postezi si aici link-ul catre versiunea cea mai agreabila, caci in viitor poate o sa am nevoie de o terapie prin muzica.
Aseara simteam o nevoie acuta sa ascult muzica, sa privesc in gol si sa ma gandesc la lucrurile pe care trebuie sa le pun in ordine.
Sunt multe treburi pe care le-am lasat neterminate, iar acum trebuie sa ma intorc spre trecut si sa incep de acolo "curatenia".
Vreau sa scap de veninul din interiorul meu si sa incep ziua ce vine cu bunatate, calmitate si intelegere;

Noaptea gandurile curg siroaie. Atunci simt ca pot sa scriu texte lungi si pline de sentimente pure.
Mi-ar placea sa am un mini-laptop pe care sa il folosesc ori de cate ori simt ca am ceva inteligent de spus, sa scriu la cald atuncicand sentimentul este atat de puternic.
Nu am uitat sa scriu pe hartie, insa rapiditatea cu care degetele ating tastatura nu se compara cu felul in care stiloul mangaie hartia.

sâmbătă, 11 iunie 2011

L.E.

A trecut si aceasta zi fara sa simt sau sa fac ceva aparte. Totu-i monoton si parca lucrurile se precipita tocmai atunci cand ma pregatesc sa ma imbrac pentru a pleca prin oras.
Am inceput sa ies si singura - singurica, caci nu ma sincronizez de foarte multe ori cu oamenii cu care imi propun sa ma intalnesc. Vesnic intervine cate-o problema sau vremea ne strica planurile.
Imi este dor sa ii stiu alaturi de mine, sa nu aud fraze care includ "sunt ocupat/a cu munca." ... ma gandesc cu groaza ca intr-o zi o sa ma robotizez la fel ca ei, daca nu deja am inceput sa fac acest lucru ... macar acum am putin timp liber pe care am incercat sa il storc la maxim.

Incepe stresul iar. Licenta bate la usa, dupa care bat eu la usi pentru a imi duce visul la indeplinit.
Poate intr-o zi o sa fiu mai vesela si mai dornica sa vorbesc despre toate aceste lucuri, insa acum am o retinere. Ajung la jumatatea gandurilor pe care imi doresc sa le impart, dupa care imi dau seama ca totul este aberant si ca nimanui, chiar nici mie nu imi place sa citesc lucruri triste si imbracate in culori triste.
Ma duc sa ma cufund in creatii - stiu ca o sa imi faca bine, poate maine o sa aduc o raza de soare pe blog.

Sentimente de vara

Tic-tac, tic-tac, tic-tac ... timpul se scurge usor atunci cand privesti ceasul necontenit.
Minutele se leagana intr-un ritm lent.
Am inceput sa nu-mi mai fac planuri, nu vreau sa ma dezamagesc singura ... mi s-a tot intamplat in ultima perioada sa ma gandesc la "ce frumos ar fi daca ..." sau "poate se intampla asa ..." - insa niciodata nu am nimerit varianta corecta, asa ca ma las surprinsa de viitor.
Imi este dor de momente, clipe, sentimente, oameni si as vrea ca pentru o clipa sa pot sa retraiesc cate putin din toate.

Astazi nu vreau sa scriu mult, gandurile imi sunt imprastiate.

vineri, 10 iunie 2011

Rabdare

Cand un lucru rau se intampla, am tendinta de a ma intrista si de cele mai multe ori simt nevoia sa plang pentru a elimina starea de nervozitate pe care o acumuz in cateva clipe.
Stiu ca de multe ori ma pripesc si nu am rabdare sa astept cu calm o posibila rezolvare ... lucru care ar putea sa ma ajute enorm si sa scap dintr-un foc de problema.
Gata, e deja prea lunga introducerea, mai bine scriu scurt pe doi, caci nu vreau sa intru in amanunte inutile si plictisitoare - ideea este ca facusem o gafa (daca ii pot spune asa, caci nu a fost pricinuita din neatentiamea), am descoperit la timp problema, m-am plans oamenilor care au rabdare si intelegere necesara sa ma asculte in astfel de momente si partial uitasem incidentul ... defapt "uitasem" e mult spus, lasasem pentru mai tarziu aceasta poveste, stiam ca mainile imi eram inclestate si ca nu puteam face nimic care sa schimbe situatia.
Am invatat ca timpul pune ordine in ganduri. Am lasat noaptea sa cada peste sentimentele mele triste si de indata ce a venit dimineata am inceput sa fac mici cercetari pentru a indrepta lucrurile.
Se pare ca fiecare pas marunt pe care l-am facut cu calm a reusit sa imi rezolve "gafa".

joi, 9 iunie 2011

Vis in Alb


Parker, Emma, Laurel și Mac sunt prietene din copilărie. După ani întregi în care au improvizat nunți magnifice în curtea din spatele casei, ele lucrează în propria lor companie specializată în organizarea de nunți din Connecticut.

În primul roman al seriei Cvartetul mireselor, Nora Roberts aduce în prim-plan povestea lui Mackensie Elliot. Deși implicată într-o afacere care presupune o dragoste ca-n povești, Mac nu are deloc încredere în conceptul „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, părinții ei fiind dovada vie că dragostea nu durează la nesfârșit. Întâlnirea cu un profesor de engleză fidel și mult prea previzibil, cu ochelari și pantaloni de tweed și cu un ciudat simț al umorului, îi va schimba viața exact când se așteaptă mai puțin. Cu ajutorul celor trei prietene ale sale, Mac va învăța cum să își creeze propriile momente de fericire.

Nora Roberts, unul dintre cei mai bine vânduți autori în topul New York Times, ne oferă o poveste despre dragoste, prietenie și familie și despre acele momente unice care transformă o fotografie drăguță într-o operă de artă. Povestea celor patru prietene continuă în Parfumul dragostei, a doua carte din Cvartetul mireselor.

miercuri, 8 iunie 2011

Life goes full circle

Zambesc din suflet.
Imi doresc sa cred cu ardoare ca am descoperit drumul cel bun. Plutesc intr-un ocean de liniste si simt cum lucrurile incep sa se indrepte si sa recapete forma initiala. Ma simt atat de bine incat nici nu imi vine sa cred ca zilele trecute eram apatica si neglijenta cu tot ce se petrecea in jurul meu.
Antidotul meu secret si-a facut "datoria": m-a trezit la realitate, mi-a dat forta sa pasesc spre viitor zambitoare, m-a imbratisat astfel incat mi-am amintit ca nu sunt singura pe acest Pamant - ma ajuta enorm fara sa stie ca face acest lucru.
Inconstientul meu este controlat de catre impulsurile inimii.

Vreau sa imi consum energia in scopuri constructive. Mi-am luat de curand o coarda cu cronometru pe care am folosit-o de cateva ori pana acum ... intentionez ca in seara aceasta sa imi petrec mai mult timp practicand sport in aer liber.
Este timpul sa ies la lumina si sa imi etalez zambetul fericit.
Ratusca cea urata isi pune punga de hartie in cap si iese in oras.

Fortune-cookie mi-a spus astazi ca: "Sa iubesti inseamna ca ierti!".

marți, 7 iunie 2011

I Can't Help Myself

Aman anumite iesiri ... ma simt ciudat, parca toate detalile negative se intensifica si ma fac sa par mai hidoasa decat sunt in restul zilelor. Trec printr-o perioada in care cu greu ma suport pe mine insami ... imi este teama sa nu ranesc pe cineva din cauza starii mele schimbatoare.
Uneori sunt foarte irascibila, alteori sunt atat de calma si tacuta incat nu imi vine sa cred ca in sufletul meu dainuiesc doua "fapturi" care ma transforma vazand cu ochii.
Mi-am reluat obiceiul de a ma cufunda in lucruri care ma captiveaza, astfel uit partial de starile negativiste prin care trec ... poate este doar o melancolie.
Doar o stare trecatoare care a reusit sa ma prinda strans de mana si sa imi arate ca sunt zile in care viata este incolora.

Mi-am pus speranta in ziua ce vine sa ma scape de acest amalgam de sentimente ... imi dau seama ca starea mea persista de vre-o saptamana si nu imi place sa ma cufund in neant.

Kelly Family - I Can't Help Myself

luni, 6 iunie 2011

Piese de puzzle

Gandurile mele sunt asemeni unui puzzle.
Am nevoie de migala pentru a le alatura ... imi este greu sa scriu ceva coerent.

duminică, 5 iunie 2011

Titlu:

Cineva sau ceva imi bate in usa destinului ... as vrea sa ii deschid, dar imi este teama de ceea ce o sa gasesc in spatele usilor inchise.
In ultima perioada m-am confruntat iar cu stari de melancolie si dor de anumite momente.
Nu vreau sa acuz pe nimeni, stiu ca am ajuns la varsta la care fiecare trebuie sa o ia pe propriul drum si sa puna in balanta lucrurile care ii aduc beneficii si pe cele care aduc doar stari sentimentale. Intotdeauna puterea banului isi spune cuvantul, fie ca vrem sau nu ... trebuie sa muncim intr-un fel sau altul pentru a ne castiga existenta.
Trebuie sa lasam in urma clipele in care puteam sa hoinarim multe ore farasa ne gandim ca avem si alte lucruri mai serioase de facut.

Timp esti hain!

Perfect Time of Day

Citesc: Danielle Steel – Cu fiecare zi
"Coco Barrington s-a născut într-o familie celebră la Hollywood: mama ei este o scriitoare de succes, iar sora ei, Jane, unul dintre producătorii de top de la Hollywood. Considerată oaia neagră a familiei, Coco preferă să-și trăiască viața simplu, pe malul oceanului, într-un orășel din nordul Californiei, unde are și o mică afacere ieșită din comun: plimbă câini. Viața ei liniștită se schimbă însă peste noapte, în momentul în care acceptă să aibă grijă de câinele lui Jane, în locuința acesteia din San Francisco. Aici îl cunoaște pe Leslie Baxter, unul dintre cei mai apreciați actori ai momentului și prieten al lui Jane, care se ascunde de o fostă iubită geloasă. Lumea celor doi este total diferită, dar atracția dintre ei n-ar putea fi mai rapidă.

Cu fiecare zi explorează dragostea în toate formele ei, dezvăluindu-ne destinul a trei femei care râd, iubesc și învața să ia viața așa cum li se oferă ea. Amuzant, sexy și captivant, romanul lui Danielle Steel este o poveste de dragoste emoționantă, provocatoare și absolut imposibil de lăsat din mână."

sâmbătă, 4 iunie 2011

Nu e nimeni acasa!

Cred ca un afis de genul acesta ar trebui sa pun in dreptul usii ... cel putin pentru moment, caci lucrurile incep sa prinda contur, dar mai este mult pana la finalizare.
Dat fiind faptul ca am avut o noapte lunga si plina de sentimente urate, m-am trezit foarte devreme cu o stare ciudata ... cu timpul am scapat, dar lucrurile bizare au aparut atunci cand nu ma asteptam, astfel pot sa spun ca m-am ales cu cateva julituri pe picioare, cateva taieturi in mana si o insolatie meritata.

M-am bucurat pentru o inghetata de vanilie cu cirese asemeni unui copil care a fost bolnav un timp indelungat si intr-un final a primit recele-aromat mult asteptat.
Adevarul este ca nu stiu ce se petrece cu mine in ultimul an, racesc destul de des si de cele mai multe ori raceala este destul de artagoasa cu mine ... lucruri care nu mi se intamplau in trecut. M-am cam saturat de pastile, ceaiuri si bomboane mentolate.
Sper ca vara, soarele si temperaturile ridicate sa ma tina departe de stari "rele" - caci un nume mai potrivit nu gasesc in momentul de fata.

In rest ... toate-s vechi si noua toate.
Ma indrept cu pasi timizi dar repezi catre viitor.

vineri, 3 iunie 2011

Stare de ploaie

Am chef sa ascult muzica si sa termin de citit " O femeie împlinită de Danielle Steel" - un roman care mi-a captivat atentia inca de cand am citit descrierea.
"Victoria Lawson, o fata dolofana cu par blond, ochi albastri si trasaturi banale, se simte o straina în familie si într-un oras în care fizicul înseamna totul.

Tatal ei, Jim, este înalt si zvelt, iar mama, Christina, o bruneta miniona si gratioasa. În comparatie cu Gracie, sora considerata de toata lumea perfectiunea întruchipata, tânara ramâne pentru parintii ei „prajiturica noastra de proba”.

Dar o întâlnire întâmplatoare, o tradare incredibila si o confruntare în familie marcheaza un punct de cotitura în existenta celor doua surori, iar Victoria va fi pusa în fata unei provocari majore: sa se accepte pe sine asa cum este, sa fie multumita de ea însasi si sa fie mândra de victoriile obtinute cu atâta truda. Voinica sau nu, este o femeie minunata, fapt pe care îl descopera si ea în cele din urma."

Keith Urban - Tonight I Wanna Cry
Rascal Flatts - what hurts the most

joi, 2 iunie 2011

Lumea nu se termina

Nici nu stiu cum sa incep ... sunt atat de multe sentimente, atat de putin timp trecut si cu toate acestea un val de amintiri imi inunda sufletul si mintea.
As vrea sa am parte foarte des de momente in care sa rad din suflet, sa nu imi mai fie jena de nimic ... sa nu imi pese ca ceilalti poate nu inteleg bucuria si veselia mea.
Mi-ar placea sa plutesc intr-o lume in care astfel de momente sunt intalnite fara sa fie asteptate cu atat de mult alai.

Astazi am avut timp pentru mine, am facut lucruri pe care le-am amanat in ultima perioada ... am dat iama in sifonier, este timpul hainelor de vara sa fie etalate in plimbarile mele insorite. Poate vara aceasta o sa reusesc sa trec peste anumite inhibitii si o sa ma imbrac mai degajat si nu o sa ma mai gandesc atat de mult la cum ma percep ceilalti.
Mi-am dat seama ca oricat de mult as incerca sa fac sport, miscare, sa tin regim alimentar sau sa evit dulciurile din meniu ... orice as face imi este imposibil sa mai scad sub o anumita greutate;
Poate ca in urma cu cateva luni eram invidioasa cand auzeam fetele spunand ca au o anumita greutate, insa acum sunt ferm convinsa ca fiecare om are ceva aparte ... unii au picioarele lungi, altii butucanoase, altii nu au burta, altii au aripioare, altii sunt prea silfizi si lista poate sa mearga mai departe - ideea este ca incep sa ma obisnuiesc cu asa numitele "defecte" pe care doar eu le vad.

Vara a venit si eu vreau sa imi duc la indeplinit anumite dorinte:
musai trebuie sa ies in aer liber si sa practic cateva jocuri copilaresti care necesita miscare. Mereu mi-a fost teama sa nu devin sedentara ... poate viitorul meu loc de munca o sa imi permita sa merg cateva minute" perpedes" astfel incat sa nu uit niciodataca mersul pe jos face piciorul frumos.
Cu siguranta am deviat de la subiectul principal ... dar daca mi-a venit in minte sa povestesc despre aceasta latura a mea, mi-am zis ca este mai indicat in clipa de fata, caci daca terminam cu ideea principala nu stiu unde as fi reusit sa pun punctul final.

miercuri, 1 iunie 2011

Doar ganduri

Cat de mult am asteptat aceasta saptamana, visam ca o sa fac atat de multe lucruri pe care le lasasem restante ... insa adevarul este cu totul diferit. Poate o sa se inteleaga ca am luat hotararea sa ma odihnesc, nu cred ca era o decizie tocmai potrivita.
Sunt cu casa intoarsa pe dos, sunt lazi cu carti, casete, nebunii, minuni peste tot ... totul arata ca dupa razboi, lucru pe care as putea sa il spun si despre unghiutele mele care incep sa isi arate coltii din cauza faptului ca le-am tratat cam dur in ultimele zile, am fost nevoita sa ma ating de tot felul de solutii si adezivi.Zilele acestea am tot amanat inceperea unui roman de dragoste, mi-ar placea sa ma simt putin mai energica, sa inteleg cu adevarat firul povestii, sa ma pun in pielea personajelor, insa eu sunt asemeni unei legume care se ofileste toamna ... doar ca eu am aceasta stare dupa o anumita ora a zilei cand forta mea scade pana la un nivel necunoscut, atunci cand reusesc sa vorbesc fara sa ma inteleg, cand privesc prin televizior si cand imi este dor de o imbratisare pe care stiu ca este imposibil sa o primesc curand.